Sari la conținut
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

Postări Recomandate

Postat
de ce nu vrea sa stea in cerc cu copii si sa spuna rolul? la prima serbare am inteles, toti copii plangeau, nu a vrut sa stea; la a doua l-a bruscat educatoarea si s-a apucat de plans si nu am mai avut cu cine sta de vorba; dar acum toti copii erau linistiti, nu i-a mai spus nimeni nimic, s-a imbracat in costum dar nu vrea sa aprticipe la serbare. educatoarea zice ca e prea legat de mine si de aceea nu socializeaza. ar putea fi asta o explicatie sau e putin traumatizat de la celelalte serbari?
  • Răspunsuri 19
  • Creat
  • Ultimul Răspuns

Top autori în acest subiect

Postat

Buna ionela,

mi-am vazut temerile devenind realitate cand am citit mesajul tau.

Noi avem prima serbare vineri pe 12 iunie (am inceput gradinita din ianuarie anul acesta), si desi stie poezia am niste retineri ca o va spune de fata cu toti ceilalti parinti.

Totodata sper sa ma insel si sa ma surprinda placut. In sensul asta ii tot repet ca o sa fie si parintii celorlalti copii si ca dupa ce spune poezia toti o sa aplaude. pare incantat...

In acelasi timp ma pregatesc psihic sa nu fiu dezamagita, sa nu cer prea mult de la el, sa il incurajez daca nu va reusi sa spuna poezia.

Prea multe ganduri legata de serbarea asta.

Postat

cati ani are copilul?

mie sincer mi se par niste aberatii serbarile facute de copii mici, prescolari, pentru parinti...

e altceva cand copiii sunt mari si isi impart roluri pentru scenete sau se organizeaza ei, insa la unul de 2-3-4 ani mi se pare exagerat

 

deci nu sta in cerc cu ceilalti -care si-au comunicat f clar parerea fata de serbare prima oara - sau dupa ce e bruscat de educatoare ( [bang] ) si foarte bine face daca are chef

 

lasa-l in pace sa se simta el bine asa cum isi doreste, ca o sa stea in cerc sau in patrat la armata sau cand va dori el...

 

acum, la modul cel mai serios, serbarile pregatite pentru parinti de catre copilasi mici NU imi plac; recunosc ca vor fi mereu 1-2 carora le va placea sa fie in centrul atentiei si isi vor spune poezia/cantecelul/etc fara probleme (eu eram asa[alcool]) insa tind sa cred ca pentru majoritatea copiilor mici serbarile astea sunt un stress...

 

my 2 cents

 


id="left"> id="right">

*Bebelissimo*id="green">id="size2">
Postat

Fata mea face 4 ani peste cateva zile. A avut pana acum 2 serbari la gradinita. La cea de la Craciun cand a intrat in sala de festivitati au dat drumul tare la muzica, erau si paritimulti care vorbeau toti, agitatie, s-a pus pe plans si a stat cu o mana inclestata de degetele mele toata serbarea. Nu a participat deloc. Desi cand a fost un moment cu un dans ala fulgilor, unde trebuia si ea sa danseze cu fetele, am simtit-o ca tare s-ar mai fi dus. Nu a avut curaj si nu a facut-o. (Ea in general cand sunt persoane adulte, straine, 'se inchide', baga capul in jos, se ascunde dupa mine, nu vorbeste, se rasteste sa fie lasata in pace daca cineva insista sa o intrebe ceva)

Stiind cum a fost data trecuta, ieri, la serbarea de final de an, s-a dus soacra mea si i-a imbracat, i-a pregatit. Le-a zis ca eu sunt la servici si vin mai tarziu. Serbarea a fost impartita in 2 momente: o serie de dansuri , apoi pauza de schimbat , apoi un dans etno.

La prima parte, fata mea a dansat, a participat alaturi de colegii ei la tot ce era pe scena. Am vazut ca se uita dupa mine in sala, dar nu m-a vazut si a facut si ea ce au facut toti.

La momentul cu schimbatul, a dat cu ochii de mine. Am laudat-o pt ce facuse pana atunci, dar s-a agatat de mine si a zis ca ea nu vrea sa se schimbe, ca nu vrea sa danseze, ca vrea acasa. Cu cat insitam mai mult (au venit si soacra'mea, apoi si una din ingrijitoarele care se ocupa de ei la gradi sa incerce sa o convinga) cu atat era jale si opunerea mai mare. Eu i-am zis doar ca ar fi frumos sa danseze, ca ramane fratele ei fara partenera de dans. Cand am vazut ca nu vrea, i-am zis ca e ok, ca nu ma supar deloc pe ea, ca daca vrea sa danseze, bine, daca nu, la fel de bine. S-a oprit din plans si am stat amandoua langa ceilalti copii, ea tinandu-ma de mana. Din nou am simtit ca s-ar fi dus si ea, dar nu a avut curajul.

 

Pe de alta parte, frate'su a fost dezinvolt, fara nici o problema. In timpul primei parti a spectacolului m-a vazut in multime, mi-a facut cu mana, mi-a zambit, a fost super ok.

Deci depinde de firea copilului, de cat de bine se simte in aglomeratie, printre straini.

 


Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)

Cugetari gemene, Fotografiile noastre

Filmulete cu shtrumphi

Poveste cu shtrumphi

 

'Cos what I feel is the only truth for meid="size1">id="blue">

 

Postat

Noe subscriu 100%! Si mie mi se par niste aberatii menite doar sa satisfaca orgoliul parintilor si sa justifice cumva "vizibil" activitatea educatoarelor. Serbarile astea nu sunt pentru copii, copiii sunt pur si simplu utilizati in jocul de-a educatia si rezultatele al adultilor...

 

Ionela de ce ar vrea baietelul tau de (probabil) 4 ani sa stea in cerc si "sa faca frumos", cum i se cere, in fata unor straini?!

 

Da, e adevarat sunt cativa copii carora le place sa fie admirati la scena deschisa si ei participa fericiti la serbari. Pentru ei sunt OK. Marea majoritate a copiilor fac pur si simplu ce li se cere fiindca s-au obisnuit sa faca asta, nu fiindca le place. Si mai sunt cativa copii, INTOTDEAUNA, care se retrag, nu vor sa participe, nu spun poezia desi o stiu bine, nu danseaza, chiar plang si vor la mami.

 

Eu vad ceva bun in faptul ca baietelul tau este din ultima gasca: e un copilas liber, nu e inca inregimentat lui "trebuie" [:)], fa-i un bine si tie si lui si nu incerca sa il "robotizezi". Lasa-l sa-si permita luxul de nu se lasa manevrat ca o marioneta, de a simti ceea ce simte fara sa se simta vinovat. Fii alaturi de el, spune-i ca il intelegi. In fond probabil si tie ti-ar fi teama daca ai avea 4 ani, o educatoare care te bruscheaza uneori si o adunare de adulti pe care nu-i cunosti si care asteapta ceva de la tine. Permite-i sa spuna blestemata aia de poezie doar cand o sa se simta bine facand asta. Si nu-ti face griji, ai un copil cat se poate de in regula [:)]

 

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Postat

Mie nu mi-au placut niciodata serbarile. Cand eram in Romania fiica mea a fost la serbari la gradinita, atata se stresa saraca [bang], plus ca serbarea in sine era super-plictisitoare cu o gramada de copii care plangeau si nu vroiau sa faca ce trebuie. Din fericire aici nu exista asa ceva [pk]. La gradinita nu au avut serbare niciodata iar la scoala a fost o serbare comuna pre-school - clasa 3-a in care fiecare an a cantat un cantec in cor. Mie mi s-a parut foarte frumos pentru ca nici un copil nu a fost in centrul atentiei si le-a fost mult mai usor si fara stres, plus ca a durat putin si nu a incercat rabdarea parintilor.

 

Astia incep usurel cu serbarile dar in anii mai mari au spectacole foarte frumoase la care te duci cu drag. In fiecare an au un musical organizat de anii 7-12 de obicei foarte complex si foarte reusit, cu costume, muzica, etc. De Craciun au un spectacol cu colinde foarte frumos. Dar sunt organizate de copiii mai mari si participarea este voluntara. Majoritatea insa doresc sa participe.

 

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

Postat

Eu nu am uitat niciodata prima mea serbare, aveam aproape 5 ani. Trebuia sa spun o poezie scurta, si imi era asa de rusine... plus ca nu dormisem noaptea dinainte de emotii. Ma uitam la toti ceilalti copii si mi se pareau asa de increzatori, aveam impresia ca numai eu am asa emotii, ca numai eu nu stiu nimic si mi-am uitat rolul. Cand a venit randul meu, nu m-am dus in fata...si educatoarea a uitat de mine. Ce bucurie pe mine, stateam in spate si ma faceam mica sa nu ma observe careva. Nici nu miscam. Dar cand si-au terminat toti poeziile, educatoarea a zis: Stati putin, am scapat pe cineva, uite se ascunde acolo in spate, si m-a chemat in fata. Toti din clasa radeau, mama si tata imi faceau semne disperate, deloc aprobatoare (un fel de "nu ma face de rusine")...tot ce am putut sa zic a fost primul cuvant din primul vers si am izbucnit in plans. Rasetele din sala au continuat, educatoarea incerca sa imi spuna ea poezia, sa ma salveze.

In fine, m-am simtit asa de prost in sufletul meu de copil. Tin minte ca toti mancau prajitura si suc dupa serbare dar eu nu puteam sa iau nici o inghititura. Imi era rusine. Simteam ca i-am dezamagit pe toti si ca nu merit nimic. Bineinteles ca mama si tata in loc sa ma pupe si sa ma incurajeze m-au certat tot drumul spre casa. Eram asa de devastata.... am urat toata viata serbarile.

 

Exista copii si copii. Ii vezi inca din primele luni de viata pe cei sensibili sau pe cei ce vor mereu sa atraga atentia celor din jur. Ii observi si la parc sau la groapa de nisip pe cei timizi, rusinosi sau pe cei extrem de increzatori.

Poate baietelui tau e o fire mai introvertita, mai sensibila. Are mereu nevoie de apreciere.

Ai rabdare cu el, arata-i ca il intelegi, ca nu e o tragedie ca nu participa activ la serbare.

 

Mi-a placut ce raspunsuri au dat pana acum fetele.

Laura- ce draguta a fost fetita ta, exact asa a fost si a mea la serbarea de Craciun (2 ani -vai ce non sens mi s-a parut serbarea aia), totul a fost bine pana m-a vazut in sala, nu o mai interesa nimic, parca ochii ei strigau 'mami, scapa'ma de aici" :-)

 

 

Postat

Eu cred ca foarte mult conteaza cum abordezi problema. Daca incurajezi copilul, il sustii, ii arati cat de mandru esti de el, indiferent daca face sau nu ceva pe scena, in timp capata incredere in el. Un coleg de-al meu de servici (tata de 2 copii) imi explica de ce crede ca sunt foarte importante si benefice serbarile, justificand ca astfel individul se obisnuieste de mic sa fie pus in fata unui public si chiar daca la inceput o da in bara, in timp invatza sa se descurce. Ca sunt foarte de multi oameni care ajunsi la maturitate, fiind pusi in fata unui auditoriu, nu sunt in stare sa lege 2 cuvinte.

 


Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)

Cugetari gemene, Fotografiile noastre

Filmulete cu shtrumphi

Poveste cu shtrumphi

 

'Cos what I feel is the only truth for meid="size1">id="blue">

 

Postat

E ciudat cum gandesc copiii!!! Si eu aveam opinia ca aceste serbari sunt chinuitoare si chiar discutam cu baiatul meu care are 9 ani pe tema asta.

Raspunsul lui? " Noi ne distram la serbari si ne fac mare placere de aceea ma gandesc ca nu va mai avea nici un farmec cand nu vom mai face serbari"

Ionela asa gandeste un copil care ca si al tau la gradi la prima serbare nu a vrut nici sa stea macar langa colegii lui. Cred ca esential este sa-l intelegi, sa-i arati ca ai incredere in el si se va rezolva in timp. E adevarat ca si al meu era si este in continuare mamos.[:D]

 

[poze]

Alătură-te conversației

Poți posta acum și să te înregistrezi mai târziu. Dacă ai un cont, autentifică-te acum pentru a posta cu contul tău.
Notă: Postarea ta va necesita aprobare moderator înainte de a fi vizibilă.

Vizitator
Răspunde la acest subiect...

×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

  Doar 75 emoji sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.

Încărcare...



×
×
  • Creează nouă...