AJUTOR!!!

[alinas]

trebuie sa ma descarc,sunt secatuita.va rog mult de tot sa nu ma judecati,sunt deja prea jos.nu stiu ce sa fac.

 

 

nu ar fi trebuit sa fiu mama,n-am fost facuta pentru asta.stiu ca totul vine din copilarie,de la mama pe care nu o suport.daca ar muri maine,nu as simti nimic,nici o durere.toata copilaria m-au urmarit isteriile ei,nervii,bataile,nerabdarea,ochii iesiti din orbite de la tipete si nervi,amenintarile printre dinti ca sa nu vada ceilalti ca doar conteaza cum esti vazut nu?

 

 

 

si ce fac eu?fac la fel cu copiii mei.de multe ori imi doresc sa nu ii fi facut.va rog sa nu ma judecati,va rog mult.stiu ca e un forum de mamici.vreau doar liniste.copiii imi trezesc sentimente puternice de frustrare,de furie.de ce?de ce nu m-am putut bucura de prima zi de scoala?a fost o zi ca oricare alta,ba mai mult m-a frustrat careul de dimineata,toata aglomeratia aia,zambetele,florile,parintii emotionati.eu de ce nu pot sa le simt?

 

 

oare am dat in depresie?sa nu-mi spuneti ca toti parintii au momente de nervi,nerabdare,epuizare etc.la mine momentele astea sunt prea multe,prea dese.ii cresc singuri si sunt furioasa ca ex-ul nu are nici o grija,nici o responsabilitate.eu le duc toate.simt nevoia sa plec si sa nu ma mai intorc.am momente cand imi doresc ca ei sa dispara,sa fiu singura din nou.SA AM LINISTE.

 

 

ei stau ca maica-mea dupa scoala,sa-si faca temele.ii las acolo stiind ca ii bate aproape zilnic.dar nu am alta solutie cand lucrez.ma simt neputincioasa.ce mama iubitoare si-ar trimite copiii in infern?abia astept sa creasca,sa aiba 18 ani,sa scap,sa am liniste.m-ar ajuta oare niste calmante?si ce fac acuma dupa ce au adormit?mananc ca porcul,ciocolata si chips si tot felul de junk food.sa ma linistesc,sa nu mai stiu de nimic.AJUTATI-MA!

 

 

[Deus]

esti suparata si maine ai sa regreti ce ai spus...cauta un ajutor specializat, copilasii tai nu au nici cea mai mica vina ca tu ai avut parte de o copilarie trista! iti amintesti cat de tare ai suferit cand ai fost mica? NU FA ASTA COPILASILOR TAI! acorda-le dreptul la o viata normala, rupe lantul asta de nenorocire si de tristete! tu poti asta! trebuie sa vrei!

 

te enervezi? mergi in baie si da-ti doua palme si mergi si iubeste-ti copilasii!

 

devii ceea ce practiciid="brown">

www.de-azi.ro

http://oscarfriends.wordpress.com/

 

"Daca abatoarele ar avea pereti de sticla, am fi cu totii vegetarieni." id="brown"> Linda si Paul McCartney

 

[Mik]

 

Concret : cit de mari sunt copiii si cit timp ii lasi cu mama ta ?

Daca sunt marisori ii poti lasa singuri sa aiba grija unul de altul si sa-si faca lectiile. Le dai telefon regulat pe fix sa verifici.

E mai bine decit sa fie batuti !

 

Hai curaj!

 

 

 

Mik. id="green">

[Deus]

tine-i departe de mama ta! fa orice, dar nu perpetua situatia...

 

mancarea nu este o solutie, dupa ce mananci te simti cum ai spus " ca porcu" si asta nu-ti face bine!

 

trage tare aer in piept, fa o baie calda, scrie o lista ce si cum sa faci cu pasi mici si fa. Scoate copii din casa aia unde sunt batuti zilnic, da-i la sport, afterschool, du-i la o bona, amica,etc...nu-i transforma in niste adulti suferinzi[bang]

 

devii ceea ce practiciid="brown">

www.de-azi.ro

http://oscarfriends.wordpress.com/

 

"Daca abatoarele ar avea pereti de sticla, am fi cu totii vegetarieni." id="brown"> Linda si Paul McCartney

 

[emaaimee]

off, draga mea, te imbratisez si te rog sa fugi la dr.

e ok sa fii deprimata si deja esti pe drumul bun ca recunosti ca ai o problema.

te intelg perfect: traume din copilarie& alimentatie dezastruoasa, comfort food[pup]

cum spune si Mik, daca copii sunt maricei, lasa-i singuri.

poti scrie si aici unde suntem toate cu probleme similare cu ale tale[pup]:

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=154383

 

ALAPTATUL HELPLINEid="size3">id="red">

 

---

[mamica]de piticotu' uriash id="size3">id="purple">id="Book Antiqua">

 

m-am facut maricicaid="red"> id="size3">Floricele frumuseleid="green">id="size3">id="Times New Roman">

 

 

 

POVESTEA MINUNIIid="green">

 

[ADRIANKA]

Off, am urmarit un pic subiectele tale de prin 2006, in care spuneai ca simti ca te sufoci cand auzi de copii abuzati...Stiu ca e greu, ca vin si revin in minte tocmai atunci cuvintele si gesturile care ne-au umbrit copilaria, dar lupta cu tine...nu lasa ca ochii copiilor tai sa vada ce ai vazut tu.

 

Cere ajutor la un psiholog, te va ajuta incetul cu incetul sa gasesti calea si arata iubirea ta copiilor. NECONDITIONAT.

 

Ai grija de voi!

 

..................................................................

Adriana, mami de Yiannis Alexandros (28.12.2007)

 

poze cu noi

 

Povestea unui Licuriciid="size4">id="Script MT Bold">id="red">

 

Iti trebuie o secunda pentru a te indragosti si ani buni pentru a intelege ce e iubirea...id="Script MT Bold">

 

[nelia]

alinas, eu te inteleg, nu simt ca tine, dar stiu de la mama mea ca greutatile vietii iti pot lua capacitatea de a te bucura de copii. Nu te judec, deloc, imi pare doar rau de zbuciumul tau ca adult si imi pare si mai rau de copilaria lor. Vor purta tot ce li se intimpla acum in suflet si in psihic asa cum si tu le porti... si numai tu stii cum este. Dar asa cum tu nu ai avut nici o vina, nici ei nu au!!! Asta trebuie sa ti-o scrii la intrarea in casa, cind deschizi usa sa citesti in fiecare zi pentru ca oricite justificari vei gasi de ce te porti asa cu ei, ei sint copiii, tu esti adultul si tu esti cea responsabila de tot ceea ce se intimpla acum in viata ta si a lor si ceea ce li se va intimpla lor mai tirziu. Esti miinile care modeleaza lutul, esti modelul lor, mama care trebuie sa-i apere de toate relele, nu cea care le face rau, voit sau nu! Nu astepta sa te inteleaga ei, nu au cum, si, cu tristete iti spun, ca sint sigura ca vor, ar da orice sa te bucure prezenta lor in viata ta, sa te ajute sa zimbesti, sa-i iubesti si sa simta ca sint iubiti, dar si tu sa simti ca ii iubesti!

 

Dar eu sint convinsa ca tu stii aceste lucruri, de aceea ai si deschis subiectul, daca nu ai constientiza, ai fi ramas in continuare in aceeasi incrincenare cum se pare ca a ramas mama ta. Este primul pas spre eliberare, sa tipi, sa spui stop, sa ceri ajutor. Numai ca nu e suficient, trebuie sa mergi mai departe. Esti datoare fata de tine in primul rind sa fii mama de care copiii tai au nevoie. Daca ai incercat si ai vazut ca nu poti de una singura, atunci cere ajutor! Ai nevoie de un specialist, de un psiholog, de cineva care sa te ajute sa cauti buba, sa o diseci si sa vindeci pina la capat. Numai asa te vei linisti, numai asa vei intelege clar ce rau iti faci si mai ales ce rau le faci.

 

Incepe prin a nu-i mai lasa la mama ta sau, daca altfel nu se poate, pune conditia sa nu mai dea in ei, sa-ti spuna tie si te ocupi tu de ei. Ce virsta au? In acest caz, decit batuti, mai bine singuri acasa, ca tot la rau sint expusi, dar macar in al doilea caz raul e probabil, in schimb nu mai sint abuzati, invata sa se responsabilizeze, afla cine sint ei, si, cel mai important: au LINISTE! Tu spui ca vrei liniste si te cred! Dar si ei vor liniste, vor sa le fie lasata copilaria in pace, e atit de scurta si trece atit de repede... si lasa atitea urme! Si tu poti sa aduci linistea in casa si in sufletele voastre, eu nu au aceasta putere inca... si cind o vor avea va fi prea tirziu pentru tine si, prea dificil pentru ei... doar vezi si simti pe pielea si sufletul tau.

 

Te rog eu, cind vrei sa tipi la ei, scrie-mi mie un PM. Nu sint psiholog, dar sint dispusa sa te ascult si sa te inteleg.[flo]

 

CORNELIAid="green">, mami de AGATAid="red">, TUDORAid="limegreen"> si LISANDRUid="blue">id="Century Gothic">id="size1">

 

Life is just what happens to you, while you're busy making other plans. (John Lennon)id="size1">

id="right">id="Times New Roman">id="purple">

 

[Monnvas]

Cred ca paragraful final explica tot. Esti nu doar singura si obosita, ci te simti si vinovata fata de copiii tai pt ca n-ai gasit o solutie mai buna decat sa-i lasi cu mama ta. Daca nu ai avut puterea sa rupi lantul abuzului nu inseamna ca nu-i iubesti. Cauta in tine, intreaba-te cum ti-ar fi viata fara ei si vei gasi puterea sa schimbi ceva.

 

Variante:

- transeaza problema cu exul. E si el parintele lor si are o responsabilitate.

- un afterschool. Cu trimitere la prima varianta: daca nu ai bani pt afterschool, transeaza cu exul.

- cred ca daca-s la scoala pot sta si singuri. Daca o incaseaza de la bunica asa des, sunt sigura ca vor fi dispusi sa respecte cateva reguli numai ca sa scape de caft.

- o prietena/vecina/matusa care sa ii aduca de la scoala.

- gaseste o scoala cu (semi)internat.

- cauta asociatii cu voluntari. Am o prietena-voluntar care se ocupa de copii din familii monoparentale, statea cu ei dupa ore, ii ajuta la teme. Asociatia se numea Creativ, dar vad ca nu au site; sunt sigura ca mai sunt asemenea asociatii. Acum prietena mea e plecata din tara, asa ca nu stiu sa dau detalii mai concrete.

 

Gandeste-te putin. Cum te simti tu acum? Cat de grea e depresia ta? Poti suporta gandul ca, peste ani, copiii tai vor trai aceleasi stari negre pe care le suporti tu acum?

 

Mobilizeaza-te rapid. Nu ai timp de pierdut.

 

CRISTIAN (7.03.2009) id="teal">

--------------------------------------

Where there's a will there's a way

cioburi de viata in 3

SILUAN are dreptul la viata!id="size1">

[cris_stef]

"Si eu ce fac? Fac la fel."

Este scrisoarea ta catre copii tai. Este scrisoarea mamei tale catre tine. Ar putea fi scrisoarea fiicei tale pentru copii ei. Trebuie sa rupi lantul, intr-un fel sau altul.

 

Ai putea vorbi si cu copii tai. Sa ii avertizezi cand esti obosita si lipsita de energie. Sa inteleaga ca unele iesiri se datoreaza oboselii, dar ca tu ii iubesti foarte mult. Fa-ti-i aliati, prieteni. Daca te vor intelege, te vor ajuta mai mult si te vei simti si tu mai bine.

 

Dar daca mama ta se poarta urat si cu copii tai tocmai datorita acestei oboseli acumulate si a nevoii de liniste, pe care poate nu o constientizeaza? Tu vrei sa scapi de ei, ii lasi la ea, ea... ar vrea sa scape de ei si ... nu mai are unde sa ii trimita, astfel ca tipa la ei?

 

Pentru ca este toamna si toate femeile sunt la pamant, ai putea lua niste vitamine. Este a doua zi de scoala si cand a sunat ceasul era noapte. Toate suntem cazute primele saptamani. Si copii, dar si noi.

Solutiile le vei gasi cand vei avea mintea limpede si vei fi mai linistita. Sunt vitamine scumpe, dar si mai ieftine. Cauta ceva ce iti permiti.

 

Mergi pe jos. Poate ca nu ai timp, te grabesti sa iei copii de la mama ta sau nu stiu, dar mersul pe jos ajuta foarte mult mintea sa se relaxeze. Sau sa mergi pe jos cu tot cu copii, de la mama ta pana la tine. Ar ajuta si la comunicare, copii s-ar juca intre ei, ti-ar mai povesti din problemele lor, tu te-ai simti mai obosita si epuizata fizic, dar mai relaxata.

 

Nu incerca sa faci totul perfect si nu iti mai reprosa imperfectiunile. Reprosul tau asupra ta este reprosul inconstient al mamei tale asupra ta. Il duci din copilarie, acolo, in mintea ta. Accepta-te asa cum esti, imperfecta, o mama care sa staduie.

 

Nici fata de ex-ul nu trebuie sa demonstrezi nimic. Poate de aceea nu se implica el, pentru ca te vede prea voluntara si intaratata. Ii este mai simplu sa va ignore, sa nu mai auda reprosurile si nemultumirile tale.

 

Nu stiu ce alte sfaturi imediate as putea sa iti spun. Doar sa te detasezi un pic. Stresul si iritarea apar mai ales datorita oboselii acumulate pe termen lung si a lipsei de vitamine si minerale. Suntem femei si luna de luna suntem date peste cap.

 

Multa putere. [flo]

[rrox3]

Alinas faci la fel pentru ca esti plina de frustrare. De atatia ani ai nevoie uriasa de cineva care sa te iubeasca, asa cum orice copil are nevoie de dragostea mamei pentru a se putea iubi si valoriza pe sine. In tine e un copil extrem de furios si trist care nu poate suporta alti copii iubiti si care nu te lasa sa-ti iubesti copiii fiindca asta l-ar face sa sufere ingrozitor. I-ar reaminti cat a suferit. Si fireste ca se intreaba "dar de ce eu nu?!?"

Dar tot in tine e si un adult, care este responsabil pentru ce face. Ajutor cer si adultul fiindca nu mai poate sa-l tina in frau pe copil, si copilul disperat.

Solutia insa e la tine, la adultul care esti. Fiindca acum salvarea copilului care ai fost poate veni de la adultul care esti. Intoarce-te, tu ca adult, catre copilul disperat din tine. Iubeste-l tu. Ajuta-l sa se linisteasca si sa creasca. Si mai ales recunoaste-l. Atunci cand striga, cand nu vrea sa mai auda de copiii tai, cand se poarta urat cu ei. Auzi-l, da-ti seama ca e copilul care ai fost cel care striga. Gandeste-te cu iubire la el si se va linisti. Furia lui e indreptata catre mama care nu-l iubeste si nu-l protejeaza si il agreseaza, dar e deja oarba si loveste in cine e vulnerabil - copiii tai. Nu il mai lasa sa o faca, dar nu interzicandu-i si alungandu-l, ci iubindu-l, in sfarsit. De asta are nevoie, ca sa creasca si sa-ti permita sa fi mama.

Stiu ca e greu. Stiu ca te-ar ajuta mult o psihoterapie, dar nu stiu daca ti-o permiti in momentul asta. Scrie aici si te vom sprijini.

Si uita-te bine la copiii tai: sunt doar niste copii, nu ei sunt povara ta. Sunt copii exact cum ai fost si tu [grup] si nu-si doresc decat sa-i iubesti si sa-i lasi sa te iubeasca. Copiii tai vor sa te iubeasca. Deschide-ti bratele pentru ei, nu-i mai indeparta. Ofera-le ce ai fi vrut sa-ti ofere tie mama ta cand erai ca ei. Poti sa faci asta. Incet, incet. Incearca [flo]

 

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)