Noua mea iubire pe nume Gogo

[lutoniana]

Imi placea sa cred ca daca stau treaza pana mai tarziu ....voi participa si eu cumva la acel moment: declansarea travaliului. Stateam seara, noaptea, langa Adi, chiar degeaba as spune....nu mai puteam citi, nu mai puteam manca in nestire, nu mai puteam povesti.....ci ma conversam cu gandurile si visele legate de copil. Intr-una din seri....am simtit niste usoare dureri de burtica ...pe undeva pe jos.....m-am uitat la ceas si am zis ca poate nasc pana dimineata....Acum cand privesc inapoi imi vine sa ma tavalesc de ras ...de parca s-ar putea naste in 2-3 ore.....(poate in alte cazuri ...dar nu in al meu). Am inceput sa folosesc programul de contractii pus la mare loc de cinste pe calculator dar nu stateam bine asa ca am incercat sa ma intind in pat butonand mobilul si notand pe un colt de hartie ora la care incepeau contractiile. Am sunat la spital asa cum e procedura si mi-au spus ca sa stau acasa cat de mult pot ca e mult mai comod si daca ma doare tare pot veni cand poftesc. Am mai stat dar timpul intre contractii se micsora iar eu eram nerbadatoare sa imi cunosc surpriza din burtica. Parca se faceau si putin mai intense in durere....asa ca pe la 4-5 dimineata am plecat la spital cu Adi, cu bagajul...cu o punga...sa o pun in taxi "sa nu ud canapeaua" pt ca apa nu mi se rupsese. M-au controlat, au monitorizat copilul, mi-au luat tensiunea....."nimicurile" lor .....(oare sa spun de pe acum cat de mult mi-am schimbat impresia despre sistemullor medical ? in bine ...)....si ma intreaba daca accept sa ma consulte sa vada cat sunt dilatata...erau 2 cm mari si lati.....la un moment dar parca a spus ceva de genul "almost 2 cm". Se facuse 7 dimineata si eu credeam ca in cateva ore nasc...mare ne-a fost dezamagirea, parca mai mare a lui Adi cand ne-a zis ca putem pleca acasa linistiti, sa mananc bine un mic dejun copios sa am putere si daca pot sa dorm. Apoi va amintiti ca am stat putin pe forum dar aveam dureri tot mai intense.....si asa cum stabilisem pe la 12, la pranz am zis sa mergem. ....ca simteam nevoia de ceva pastile/droguri/pumni...orice numai sa nu ma mai doara asa tare. Ajunsi la spital....iar imi ia tensiunea, iar il asculta pe bebe...totul normal. Dilatatie 4 cm. Mergem si suntem condusi oficial in camera mea de nascare unde radem, glumim, facem poze ca doi copii tembeli, cu aparatura si ce mai era pe acolo.... Mi-l amintesc pe Adi ca ma intreba obsesiv ca de ce nu-mi iau o camasa de noapte pe mine si stau asa imbracata ..... Imi dau pantalonii jos ....ma pregatesc oarecum.....durerile erau un cosmar....Imi repetam in gand ca acestea trebuie sa fie celebrele "dureri ale facerii"...eram impacata si incercam sa fac fata cu stoicism.... Vine o micuta si firava moasa sa imi ia iar tensiunea si sa monitorizeze bebelusul..... Spune: "merg sa schimb aparatul ca nu i se aude inima". Revine cu alta masinarie, o monteaza, pune pe burtica mea.....nimic. Eu eram intinsa pe pat si relaxata si se intinde foarte mult ca era tare micuta de inaltime si da puternic una (cu un zgomot pe care nu-l voi uita prea usor) in celebrul buton triunghiular, rosu langa care scrie cat China: emergency. Am mai apucat sa constientizez ca nu e acelasi buton cu ce imi aratase mie ca pot folosi sa chem pe cineva daca am nevoie de ajutor.......de un pahar de apa sau sa-mi ridice perma mai sus.....era ACEL buton pentru situatiile cand apar Emergency. Am simtit ca patul si lumea intreaga cad undeva in abis cu tot cu mine.....nu luasem nicio clipa in considerare ca pot aparea si probleme.....Toata sarcina nu avusesem nimic....monitorizarile fusesera ata....si acum ? unde era zgomotul de inimioara vesela al puiului ? ce era cu el ? Nu s-a implinit O SECUNDA ca intreaga noastra camera a fost plina ochi de aproximativ 6 sau 7 persoane....care vorbeau toate de-o data iar pe fundal urla sirena aceea de urgenta, neoprita inca de nimeni. Imi amintesc ca mi-au smuls tricoul de pe mine, mi-au bagat o camasa de noapte de-a lor, modelul acela special, legat la spate....una mi-a zis sa-mi scot cerceii....totul in jurul meu era haotic...inspaimantator iar eu aveam in minte doar ca lu' Bebitza nu-i mai bate inimioara...dupa atata asteptare si dupa atatea vise....am crezut ca nu mai e bebelusul acolo la burtica lui...... Eram inconjurata de oameni care vorbeau cu mine ...una ma punea sa semnez actele pt anestezie ....si tinea mortis sa-mi explice si riscurile .....una imi explica ca vom merge cu tot cu pat in sala de operatii si ca imi vor face cezariana chiar acum.... Si brusc aparatul de tensiune care era programat sa mi-o ia la 2-3 minute incepe sa tiuie ...ca se dusese si aia la vale rau..... Din tot acel card de oameni care stiau "milimetric" ce au de facut, cum sa se miste, ce sa spuna, totul contracronometru....una era doctorita .....Se vedea de la o posta, ea era cea care dadea indicatii, cea care lua hotarari in privinta mea.....era placuta vederii mele de femeie in pragul nebuniei..... M-a consultat si a zis, sa-i rupem apa...mi-a rupt-o....parea super multumita ca e curata apa......si apoi a zis sa monitorizam bebelusul cu electrod (fiind o metoda mai precisa decat cea pe burtica)......si a luat un fir lung cu ceva metalic in capat si mi l-a bagat pana la bebe ...sa ii asculte inimioara. Aparatul de tortura, oribilitatea pe care nu o mai vreau vedea in viata mea...a inceput sa ticaie.....bataile inimioarei lui Bebitza oscilau intre 40 - 50 - 60 batai/minut. Eram distrusa, speriata.....si vedeam in ochii lui Adi puterea de a fi calm.....ma tinea de mana si imi spunea ca-i bate totusi inimioara.....sa ma linistesc.... Ulterior am aflat ca doctorita i-a spus lui Adi sa-mi faca ce stie numai sa-mi ridice tensiunea un pic..... Au fost cateva secunde de cosmar pentru ca doctorita....cu toti ceilalti pregatiti pana in varful urechilor a spus: "sa asteptam 1 minut poate-si revine......" Era de o seriozitate si de o responsabilitate greu de descris in cuvinte....am observat ce inseamna procedurile ca la carte ....cum fiecare stia ce are de facut si cum era imposibil ca ceva sa dea gres....Acum cand ma gandesc cred ca psihic aceste lucruri m-au ajutat foarte mult pentru ca imi ofereau incredere..... Eu nu imi mai dezlipeam ochii de pe aparatul de monitorizat.....si brusc incepe sa ii bata inimioara la 123 de batai/minut......si apoi a crescut undeva la 145 batai/minut. Doctorita a zambit si a spus ca ramanem pregatiti dar nu o operam...lasam travaliul natural in continuare..... S-au retras si a ramas numai o moasa tinerica.....finuta, delicata si care era cam emotionata ca trebuia sa ma ingrijeasca.....tocmai pe mine, aia cu probleme, aia de sculase spitalul in picioare ..... A fost super cu ea pana pe la 9 seara cand a iesit din tura. A citit si a interpretat hartia kilometrica in care erau monitorizate bataile inimii lui bebe si contractiile. De cateva ori i-a mai scazut putin ritmul lui bebe pe la 90 - 100 ...cat sa ma aduca pe mine in pragul infarctului.....si la asta se mai adauga o anumita suprapunere ciudata intre contractii si scaderea ritmului lui cardiac....de unde s-a ajuns la concluzia ca aveam niste contractii extrem de mari si puternice care l-au naucit de tot pe bebitza care a intrat in suferinta fetala. Oarecum linistita .....incercam sa nu mai plang ....ii faceam rau si lui Adi, il vedeam ce priviri are....si ma implora sa ma linistesc sa nu ii fac rau lu' Bebitza, Tot la jumatate de ora se perindau cate un doctor ginecolog, anestezist,..etc....sa vada ce-i cu mine si sa interpreteze graficele. Se facuse deja 6 seara....si eu iar credeam ca nasc....cat am stat in travaliu numai gandul asta l-am avut: ca mergi la maternitate si in 2-3 ...4 ore trebuie sa nasti.....M-au controlat iar si aveam dilatatia pe la 6 sau 7 cm.....Eram deja resemnata ...si mi-am dat seama ca ma dilat asa cum stie sa innoate o bucata de plumb ....faceam calcule in minte .....si mi-a dat mai putin de juma de cm pe ora....de rasul curcilor/......dar as fi putut sta asa s

[adelyna]

Iutoniana,ti-am citit povestea si am simtit inca o data emotiile venirii pe lume a celei mai mari minuni(copilasul). Felicitari si sa fii mereu la fel de fericita ca atunci cand l-ai vazut pe David prima data.[pup] [url="http://good-times.webshots.com/album/569115677aulnKt"]Natalia Ioana (13-08-2002)si Noemi Antonia(31-03-2007)[/url] [url="http://good-times.webshots.com/album/570761338LngSqw"]Noemi 2 ani[/url]

[alex25]

Ce fruooooos!!!![q][q][q] Sa va traiasca minunea si sa va bucurati impreuna de zile insorite![olala][pup] ---------------------------------------------- Alexandra [gravi] 38s+ cu fluturasul [fetita] Alessia (Ruxandra) [loveyou] [url="http://babystrology.com/tickers/baby-ticker-glass.swf?parent=Alexandra&year=2009&month=10&day=2&babycount=1" type="application/x-shockwave-flash" wmode="transparent" width="120" height="180"></embed>"]Bbelusa cea iubita[/url] [ruga] Da Doamne sa ne nastem sanatoase [ups][ups] AMR 4 zile [wow][help]

[Dana15]

[q][q][q] lucia...multumesc ca ai impartasit cu noi acest moment atat de special..de la bucuriile si grijile sarcinii, la venirea pe lume a puiutului mult asteptat! nu mai am cuvinte..sa va traiasca!!iar pentru tine, mamica puternica..un camp de flori!![flo][flo][flo] [pup][pup][pup] Dana 37s mamica mandra de [fetita] AMR 15 zile pana ne vom indragosti iremediabil, irecuperabil..forever and ever! Thank God I'm a woman! [url="http://www.flickr.com/photos/38426629@N04"]Noi[/url]

[liliac1]

Doamne, Luto, ce frumos ai surprins in cuvinte cel mai greu dar si cel mai minunat moment din viata voastra!! [flo] Pupam pe Gogo si felicitari taticului pentru ca a putut fi prezent acolo, in cele mai fericite clipe ale familiei voastra. Speram ca si tu acum esti bine si te intelegem cand ne spui ca nimic nu se compara cu timpul in care iti tii bebicul in brate. Si...ne bazam pe experienta ta de proaspata mamica pentru a ne indruma si pe noi astea "intarziate" [dual] Liliana, [comoara] Andra-Maria (29.09.2003) & [gravi] cu [baietel] Radu-Mihai 35+ Fii asa cum simti si se va vedea in tot ce faci!

[raluk16]

Lucia, am citit povestea la amiaza si ar fi fost excelent sa pot raspunde atunci, in emotiile de moment. Dar a picat forumul DC si de atunci tot refresh-uiesc. Partea buna e ca acum pot scrie, atunci nu as fi putut din cauza lacrimilor [:D]. M-a impresionat mult povestea. Chiar daca deja stiam ca "rezultatul" a fost bun, tot am avut niste emotii, de a trebuit la faza cu monitorizarea sa ma opresc sa bocesc un pic, sa incerc sa-mi revin si sa trec mai departe. Nu-mi pot imagina cum poate reactiona orice femeie in acel moment de gheata in care nu ii apare ritmul cardiac al bebeului pe aparate. Stiu ca daca as fi reusit sa raspund la amiaza, dupa ce am citit, mesajul meu ar fi fost mult mai plin de emoticoane. Oricum, m-a emotionat teribil faptul ca pe parcursul povestii tale recunoasteam multe expresii legate de noi, de odiseea noastra, multe referinte la noi, iar la ultimul aliniat legat direct de minunata noastra odisee, am izbucnit in plans si ma ascundeam aici de cei ai casei sa nu creada ca am patit ceva. Imi amintesc cu mult drag cum in urma cu cateva luni daca tu nu reuseai sa stai in fund la calculator, Adi iti citea mesajele de la odisee, cu citate si emoticoane si toate detaliile. De atunci mi-am dat seama ce sot deosebit ai si ce familie minunata sunteti! David a venit ca un rezultat al unei familii extraordinare, care acum e completa! Te pup si te imbratisez cu drag si te iubesc mult de tot [pup]! Multumim ca ne-ai spus povestea nasterii si ne-ai facut martore la toata experienta ta si in acea zi, si acum! Si incepe sa-mi para rau ca a picat DC-ul la amiaza [:D] si nu am putut scrie cu toate secretiile curgand (ca tu stii ca emotiile imi mai pornesc niste robinete, nu doar pe cele lacrimogene [:D]) [gravi] 35+ [baietel] Alex

[selen80]

Lucia [pup] imi pare rau ca a trebuit sa treci prin asa emotii si durere ca sa va intalniti cu surpriza minunata din viata voastra...dar am vazut ca asa cum ai trecut peste multe in timpul sarcinii, ai trecut cu bine si cu optimism si peste asta ..si continui sa ne luminezi odiseea (care n-ar fi fost asa cum ai descris-o tu fara tine in ea) cu mesajele tale pline de veselie si haz [:)] iar Adi a fost un deosebit, si prin modul in care a avut grija de tine in tp travaliului, si prin cuvintele pe care ti le-a zis la sfarsit...jos palaria din partea mea [cheers] pozele sunt bestiale, i-ai dat indicatii bune lui Adi [;)] iar Gogo...n-am cuvinte, un scump! [olala] multi multi pupici de la mine si Ebru [pup] [mamica] de ursulica Ebru Fatima [url="http://picasaweb.google.com/SelenAzis80/Ursulica#5335950101530863234"]PRIMA POZA![/url] [url="http://family.webshots.com/album/574438544AAaLWM"]POZE URSULICA[/url] [url="http://good-times.webshots.com/album/570352355WKXmEb"]nunta[/url]

[Otiliav]

Felicitari curajoaso, mamica optimista! Sa fie sanatos, norocos si cuminte Gogo cel puternic, care a rezistat unor asemenea contractii! M-ai facut sa zambesc la faza cu nascutul in "2-3 ore". Eu daca ar fi sa mai nasc vreodata m-as multumi sa fie travaliul mai mic de 1 zi. Mie mi-au dat acasa un dosar al nasterii, cum a decurs totul iar pentru graficul cu durata travaliului a trebuit sa sara anumite intervale ca sa poata printa pe un numar rezonabil de pagini. Ma bucur ca ai ales epidurala, eu am facut pe viteaza prima data si nu a fost deloc bine. Si Elisei i s-a montat un electrod pe cap dar mi-a ridicat bine de tot moralul sa stiu ca totul decurge bine, a mai si piuit dar oricum buna inventie. Ai pus pozele facute la spital? Mami de Ana Maria(18.12.2004) si Elisa Andreea (09.12.2008) [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=134750"]Povestea nasterii celor doua gogosele sagetele[/url] [url="http://community.webshots.com/user/otiliav78"]Pozele noastre[/url]

[santorini]

Felicitari Luto pentru baietelul superb! Cand am citit mesajul despre nastere chiar ma intrebam ce probleme au fost si m-am gandit ca a fost probabil o nastere mai grea pentru ca beietelul a fost mai mare, dar acum cand am vazut prin ce ai trecut mi-au dat lacrimile ! Totul e bine cand se termina cu bine, iar tu esti o tipa puternica si plina de optimism![pup] [mamica] de [baietel] Andrei-Alexandru [url="http://family.webshots.com/album/574376714RllCVA"] POZE[/url]

[maitreyi]

sa va traiasca printul! sa creasca mare, sanatos, voios, sa va umple casa si viata de zambete. ne cam faci [pofta] cu sistemul sanitar de colea...si eu is din sistem numa ca din asta de-aici si parca vorbesti pe limbi straine. bravo lor! ------- [colegi] mamica fericita de [zana] Alexandra ------- Cine-ti saruta genele-n somn ? Si cine-i acolo cand ingerii dorm ? Toate zanele bune sa te ocroteasca... Toate florile campului sa te infloreasca... [olala] [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=124063"]Minunea de la Doamne-Doamne[/url] 17.06.2008