Micul nostru Foc a venit pe lume

[MangaGirl]

Pe 3 octombrie la 4.30 dimineatza, s-a nascut minunea mea – Aidan Gabriel. A venit relaxat, totally chilled dupa cum spunea moasa care m-a asistat. [pk] In timpul travaliului, am avut momente cand am crezut ca nu mai pot suporta durerea, ca nu mai pot impinge, ca orice as face travaliul va fi fara sfarsit...dar nimic nu a mai contat cand l-am vazut pe Aidan. Si de atunci indragosteala asta devine din ce in ce mai adanca, in fiecare zi il iubesc mai mult si mai mult. Am crezut ca am sa plang de emotie la nastere...dar eram prea extenuata. Il tineam pe piept si-l auzeam cum plange...ma uitam la Sergiu care avea lacrimi in ochi si am inteles atunci ca ceva inexplicabil de frumos se petrecuse acolo, ...in timp ce eu urlam ca disperata si sopteam ca nu mai pot si nu mai vreau. Dar s-o luam de la inceput. Dupa calculele moaselor, ecografelor si medicilor din Romania trebuia sa nasc pe 29 sau 30 septembrie. Cel tarziu pe 1 octombrie. Eu am fost convinsa ca nu ajung 39 de saptamani, asa ca vazand ca am trezut si de 40 simteam cum creste frustrarea in mine. Ce-i drept imi era cam greu sa ma misc cu cele 21 de kilograme luate. Bebe imi batucea stomacul de ma ustura pielea pe dinafara. Imi faceam o mie de griji cu sarcinile peste termen...copii in distress, copil nascut mort la 41 de saptamani undeva in central Londrei...pe care mama a trebuit sa-l nasca ca si cum ar fi fost viu. O zi a costat viata unui copil...o zi. Am hotarat totusi sa las anxietatile la o parte si sa am incredere ca al meu copil stie ce face. Mi-l dorisem eu la sfarsit de Septembrie, dar pana la urma, cel mai important era sa vina in pace si sanatos. Asa ca m-am resemnat si am luat eventualele dureri de spate, burta si mai stiu eu ce drept ceea ce erau: alarme false. Multe alarme false. Pe 1 spre 2 octombrie noaptea pe la 1, m-am trezit cu niste usoare dureri in partea inferioara a abdomenului. Mi le-am cronometrat vreo ora si ceva...veneau cam la 5-7 minute. “Hait...ca vine,” ma gandii. Am adormit pe la vreo 3 si m-am trezit tot in contractii pe la 8 fara un sfert, total confuza in privinta orei...credeam ca e vreo 6 dimineatza. Dupa atatea alarme false in ultimele 2 saptamani, nici nu mai speram sa se intample ceva. Pe parcursul zilei, contractile s-au rarit...spre dezamagirea mea...am si gatit un risotto verde, ba chiar am si dormit de amiaza. Spre seara au inceput iarasi, nu foarte dureroase...dar cel putin apareau la 15-20 de minute. Mi-a trecut prin cap ca s-ar putea sa nasc pana dimineata. Sergiu isi dorise un copil de week-end, cand el nu e la scoala. Radeam amandoi ca daca ar veni sambata, ne-ar scuti de taxa de centru pentru masina. Iar daca ar veni si noaptea, ne-ar scuti de traficul din Waterloo. [batcap] Pe la 8 seara, Sergiu s-a apucat un pic de mixat, asa, ca sa treaca timpul, iar eu stateam pe DC si pe toate site-urile posibile despre copii si nastere...de parca ajuta cu ceva ca ingrasam porcu’ in ajun. Intre timp contractile s-au intetit - la 8-10-7-6 minute...si erau din ce in ce mai luuungi...de la 1 minut jumate la 2 si ceva...deja nu mai era de gluma. Incercam sa aplic metoda de respiratie cu hihihhihu (ajunsa la spital...mitul mi s-a naruit cand moasa imi spune sa inspir si sa expir adanc.) Telefoane peste telefoane, toata lumea imi spune sa merg la spital...eu nu si nu...astept sa le am la 3 minute si abia dupa aia...ca altfel...ma duc degeaba si ma trimite acasa. Imi facusem temele si incercam sa fiu fata ascultatoare, dupa cum ne spusesera la cursul de “bebei”. Dar nimeni nu voia sa priceapa si insistau toti sa sun la spital. O fac intr-un final pe la 10 seara si explic ca am contractii la interval de 6-7-5 minute, dar sunt lungi. Ma intreaba daca il simt pe bebe si le spun ca e mult mai linistit decat ma invatase pana atunci. Mai ales la ceas de seara cand el dansa si pirueta pe la mine prin burtica. Ma cheama la spital pentru monitorizare. Plecam cu valiza mea cea rosie...un pik tacuti, stresati...eu strangand din picioare la fiecare contractie. Ajugem in centru in timp record...20 de minute...era 11 si un sfert. Urcam la receptie impreuna cu o doamna de culoare intr-un scaun cu rotile...cu contractii la 2 minute...adusa de foarte departe de doi asistenti. Suntem rugati sa asteptam. Se face 12...eu respire cu hihihu si incerc sa ma plimb. In sfarsit, pe la 12.15am iese o asistenta si ne conduce la sala de nasteri. Imi dau seama ca de fapt e moasa care ma va asista. Se numeste Amy si imi pare foarte calda si dragutza. Sala de nasteri e o camera cu vedere spre Westminster, Tamisa si Big Ben. Si eu si Sergiu incepem sa chicotim. Nici daca am fi cerut nu s-ar fi putut nimeri mai bine. Amy imi spune ca hihihuu nu e tocmai cel mai indicat mod de respiratie...ci mai degraba deep breaths in and out. Noi ii spunem de Laugh and Learn about Childbirth si nu pare prea impresionata. Cu chiu cu vai ma dezbrac, ma urc pe pat si ma rog sa am ceva dilatatie. Amy ma avertizeaza ca daca nu sunt dilatata destul, ma va trimite acasa. Eu ii spun ca ma doare mult prea tare si ca o implor sa nu-mi faca asa ceva. Ma controleaza, dilatatie 4cm. Pare destul de impresionata tinand cont ca e prima sarcina si ca de la 0 la 4cm e cea mai grea parte. Imi spune ca dopul si apa sunt intacte si ca nu are de gand sa le deranjeze. In camera cu pricina este si o baie si imi propune sa intru in cada pentru a face durerile mai suportabile. Dar inainte imi pregateste o masca pentru gas and air si ma invata cum sa trag. Imi spune ca pot s-o iau cu mine peste tot si sa nu o folosesc decat atunci cand vin contractile. Trag cu pofta si bineinteles ca ametesc. Ma asez pe pat si incep sa rad in hohote. Ii ofer si lui Sergiu un "gat" dar refuza politicos. Imi zice ca ma lasa sa ma distrez singura de data asta! O aud pe Amy din baie spunandu-mi "Daca inca mai poti rade, inseamna ca nu doare asa de tare." La urmatoarea contractie Sergiu ma indeamna sa admir peisajul...Westminsterul scaldat in razele lunii pline. Imi vine sa-i spun vreo doua, dar prefer sa trag cu sete din gaz. Baia e gata. Intru in cada, cu masca dupa mine. Amy imi spune cum vor decurge lucrurile...simt ca inclina spre nastere naturala fara epidurala. Dupa nastere, copilul va fi lasat la pieptul meu skin to skin, placenta va fi scoasa natural daca totul e ok si daca vreau pot sa incerc sa nasc in birth pool. Contractiile vin si trec, dureroase, lungi, eu cu gazul dupa mine astept sa ametesc atat de tare incat sa nu mai stiu unde sunt. Pana isi face gazul efectul, trece contractia asa ca hotarasc sa trag non stop. Ies din baie la un moment dat, nu mai pot sta nici cum...doare, doare, doare. Ma uit la ceas...2 fara un sfert. Ma asez pe o minge medicinala si incep sa ma balangan stanga-dreapta dupa sfatul lui Amy. Sprijinita de pat ii spun la un moment dat ca nu mai pot. Vreau epidurala. “Esti sigura? Daaaaaa. Hai pe pat sa te contolez.” Imi scoate dopul si-mi spune: “esti dilatata 8cm...surprinzator de repede, dar e cam tarziu sa-ti fac epidurala. Pana isi face efectul, tu vei naste. Hai ca merge foarte repede. Hai sa mergem in piscina ca vine bb.” Imi spun ca pot si ca nu mai e mult. In sala cu piscina, luminile sunt difuze, intru in apa si ma chinui sa nu mai incordez bazinul. Trebuie sa stau cat mai cracanata si relaxata ca sa vina repede. Din cand in cand Amy ii monitorizeaza bataile inimii lui bb. Perfecte, acelasi ritm de la inceput. Sergiu e langa mine...il strang tare de mana, de cap, urlu de ma aude tot spitalul. El e minunat. Ma incurajeaza, imi spune ca pot si ca sunt curajoasa. Stiu si acum cum am stiut mereu, nu as fi fost in stare sa nasc fara el. Nu as fi vrut sa fie niemni altcineva langa mine in acele momente. Fara el nu stiu ce m-as fi facut. A stat acolo cu mine cap coada si m-a vazut in cele mai ingrozitoare ipostaze, cu venele umflate si ochii iesiti din orbite, urland din toti rarunchii. Pentru asta si pentru multe altele il iubesc mult. La un moment dat simt ca imi vine

[4mykids]

Frumoasa povestea Maria, cuvinte dulci venite din inima unei mama fericite.....sa va dea Dumnezeu sanatate la toti 3 , sunteti niste frumosi si Aidan(focul vostru)sa va tina mereu fericiti si sa va bucure viata..[pup] Claudia, mami de [zana] Iulia(04.12.2003) si [bb]Alexandra Isabella(05.09.2009) http://s216.photobucket.com/albums/cc315/iulia04122003/fetele%20mele%20iubite/

[mary_07]

[q][q][q][q][q][q][q][q] Doamne,ce frumos[olala][olala][olala][olala][olala][olala] Am ras la "A doua zi a venit sa ne vada si m-a laudat ca am fost well behaved. nu am spus fuck decat de vreo 10 ori ."[:-)))][:-)))] Iar ultimul paragraf e de-a dreptul [olala][olala][olala]speechless. Sunteti o familie foarte frumoasa,va doresc multa sanatate ,fericire si "Micul Foc" sa va aduca numai bucurii[pup][pup][pup] [foto][url="http://community.webshots.com/user/Alexutz02"]Poze cu noi [/url][foto] _________________________________________________ Melania,[mamica] de [copil]Alexandru (2 noiembrie 2007) si [bebic] Razvan (21 august 2009)

[miereamara]

Felicitari, o poveste foarte frumoasa! Sa va traisca micul Aidan! PS: exact aceleasi prejudecati le-a avut si sotul meu in legatura cu numele:)), dar personalitatea copilului a invins pana la urma:)) Al meu e numai "foc si para", sunt curioasa al vostru Aidan cum va fi! [url="http://www.flickr.com/photos/14984866@N07/"] Baby Gator [/url] Listen to your children when they're young, and they'll listen to you when they're old.

[kawaichan]

Ce frumos ai povestit iar Aidan are un tatic special vad[:)] Super ca ai avut parte de un spital si conditii asa de bune,iar bb se pare ca si-a ales momentul cu grija-nu tu trafic,nu parcare cu plata,camera cu vedere la Westminster si Big Ben[:D] Felicitari !! Mihaela,mami de Joshua [il] 09.09.'09

[diamar78]

Se pare ca nu a fost o nastere prea usoara dar pana la urma cred ca ai simtit ca a meritat tot chinul cand l-ai primit pe Aidan in brate. Nu-i asa? Sa aveti o viata frumosa impreuna! mamica fericita de Matei 11.09.2009 si David 25.05.2007 Doamne ajuta pe toata lumea!

[liliac1]

Sunt fara cuvinte! N-a fost usor dar se pare ca finalul a fost incantator! Va pup pe toti trei si va doresc armonie! Liliana, [comoara] Andra-Maria (29.09.2003) & [gravi] cu [baietel] Radu-Mihai 39+ Fii asa cum simti si se va vedea in tot ce faci!

[anamaria1979]

Vai ce frumos! Din cate povestesti nu a fost nasterea foarte usoara. Esti o curajoasa si te felicit si bine ca ai nascut in Anglia, ca aici nu erau nici pe departe conditii similare. Sa fii sanatoasa si sa te bucuri cu Sergiu de Aidan. Mi-a placut faza cu fuck doar de 10 ori. Putin as zice eu la ce ai indurat.

[angelli]

OOOOOOF ce emotionant! Iar plang! Iar numele este foarte foarte frumos, misterios si puternic! Adriana[gravi]si [bonjovi]Andreas(28.07.2006) [url="http://babystrology.com/tickers/baby-ticker-glass.swf?parent=angelli&year=2009&month=10&day=10&babycount=1"] baby Nicholas [/url]

[aidaciolac]

Tare emotionant manga draga. Am ras si am plans de emotie. A fost greu , dar minunea voastra si-a facut intrarea in lumea asta intr-un peisaj superb: doi tineri si frumosi parinti plini de iubire si vederea spre Westminster, Tamisa si Big Ben. Imi doresc ca asa sa fie si viata lui [pup] Felicitari dragilor pt frumosul Aidan. Sa fiti sanatosi si fericiti toata viata [pup][flo] ____________________________________________ Aida ... [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=143429&whichpage=1"]povestea nasterii[/url] [url="http://community.webshots.com/user/aidaciolac"]Poze cu noi[/url][flo] [url="http://www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846"]Licurici, te iubesc cu toata fiinta[/url] "Cand schimbati modul in care priviti lucrurile, lucrurile pe care le priviti se schimba" ... si cand reusiti sa ma invatati si pe mine [:(]