Povestea ei, povestea lui, povestea noastra...

[magdyi2001]

POVESTEA EI, POVESTEA LUI, POVESTEA NOASTRA... Ma numesc Magdalena, dar prietenii si sotul imi spun Magdy. Povestea ei a inceput acum multi ani. Eram copil, aveam 10 ani si pijamalute albe cu floricele albastre;eram innebunita dupa aceste pijamale si dupa bunica mea, care pot spune ca a fost mai mult decat a fost mama pentru mine. La ea mancam, la ea ma jucam, cu ea mergeam la biserica si tot la ea dormeam. Intr-o noapte am visat ingerasi. Se facea ca din cer, legata de un clopot imens, cobora o funie fff groasa. de o parte si de alta a clopotului statea cat un inger. Amandoi imbracati in alb cu aripi imense si trimeteau spre mine raze de lumina; imi zambeau si imi faceau semn sa ma apropii de funie. M-am apropiat si am atins-o. Am inceput sa zbor spre ei. Mi-era frica si am inceput sa o strig pe bunica si sa plang: "Mamaie, mamaie..." Si mamaie era acolo si m-a trezit mangaindu-ma pe crestet. I-am povestit cu lacrimi in ochi ce am visat si mi-a spus: " Visul asta este sfant, mama, sa nu-l uiti niciodata..." Nu stiam atunci ca visul acesta ma va urmari toata viata. Am avut o copilarie fff frumoasa, o adolescenta nu prea reusita caci pe cand aveam 12 ani, la doua saptamani dupa moartea bunicii, mama l-a nascut pe fratele meu, de care trebuia sa am eu grija cand ea nu era acasa. La 20 de ani prima dragoste care dupa un an sa sfarsit, apoi la 26 de ani a doua dragoste care ar fi trebuit sa-mi devina sot si care asa ar fi sfarsit daca pe individul respectiv nu l-as fi gasit cu alta in pat. Am jurat atunci ca nu-mi mai trebuie barbat roman. La 29 de ani l-am cunoscut prin internet pe Michael, sotul meu, cu care m-am casatorit pe 13 iunie 2005. Este un om minunat, mai multe nu pot spune pt ca orice cuvant as cauta nu gasesc altul mai potrivit. Dupa cununia civila, am plecat in luna de miere in Grecia, demult imi doream sa ajung acolo; o tara frumoasa care m-a fascinat. Am facut multe excursii ca sa cunoastem imprejurimile si am urcat si pe munte la manastirea Tzampica. Acolo cica urcau deseori femeile care doreau sa ramana insarcinate si se rugau. Asta am aflat-o abia cand am ajuns acolo sus si Michael chiar radea de chestia asta pentru ca el nu crede in asa ceva. In gandul meu mi-am pus o singura dorinta: "Ajuta-ma Doamne sa am copii...", apoi am plecat. Cand ne-am intors din Grecia a reintrat totul in normal iar dupa o luna am inceput sa am ameteli si greturi i-am spus lui Michael iar el a ras zicand: " Cat timp te-ai rugat acolo la manastire?" Am facut testul de sarcina si a iesit pozitiv. Ne-am bucurat enorm si am zis ca daca va fi fata se va numi Theodora(in greceste: Dar de la Dumnezeu). Pe 10 sept am facut cununia religioasa, aici in Belgia, iar peste doua zile am inceput cursurile de germana intensiva in Köln. Cinci zile din sapte pe saptamana locuiam la o prietena in Köln, iar la sfarsitul saptamanii venea sotul si ma lua acasa. Intre timp sarcina evolua bine si aveam sa aflam ca va fi fetita. La sfarsitul lui nov am terminat cursurile si m-am hotarat sa vin in Romania pentru doua saptamani inainte de sarbatori. Totul a decurs normal si cele doua saptamani au trecut ca vantul. Trebuia sa ma intorc pentru ca aveam programare la control. Controlul ginecologic a fost pe 21 decembrie seara la ora 8. Am mers impreuna cu Michael si am intrat senina in cabinetul doctorului. Mi-a luat tensiunea: 19/10. Imi controleaza si urina. Se albeste la fata. "Ia treci pe cantar" zice. Nu luasem nimic in greutate. " Da' tu cum te simti?" ma intreba din nou cu o fata de om speriat. Eu zic ca bine. " Hai si la ecograf" zice el. In timpul ecografiei nu a scos nici un cuvant, el care tot timpul facea glume si era bine dispus acum avea o fata lunga si o privire grava care ma speria. Si masura, si masura, si masura... si la un moment dat zice: " Nu e bine, trebuie sa ramai in spital". Eu zic: " Nu pot veni dupa Craciun?". El: "Mergi acasa, iti faci bagajul si vii inapoi, chiar de e 11, chiar de e 12 (noaptea), eu sunt aici." In timp ce ieseam pe usa cabinetului la oprit pe sotul meu si i-a spus ca situatia e grava dar sa nu-mi spuna nimic, caci daca ma sperie va fi si mai rau. M-am intors cuminte inapoi si in noaptea aia mi-au pus perfuzii si mi-au dat medicamente sa-mi scada tensiunea. A doua zi am petrecut-o tot in acelasi spital. A treia zi vine doctorul si imi spune ca trebuie sa ma transfere la Liege intrun spital specializat pentru prematuri caci s-ar putea ca copila mea sa vina mai devreme decat e programata. Eram in saptamana 26. Mai multe nu stiam... M-au transferat acolo si infirmierele m-au dus la ecograf. Cand am ajuns in salon din nou, una din ele spune: "Te pregatim de cezariana". Pe moment am facut un soc." CE? CEZARIANA? Eu nu vreau cezariana, mie nu-mi da-ti copilul afara, copilul ramana la mine in burta..." Si imi smulgeam parul din cap de durere ca nimeni nu mi-a spus despre ce era vorba ci pur si simplu vroiau sa-mi scoata copilul. Au chemat un psiholog si pe Michael si asa au reusit sa ma convinga ca cezariana era singura cale de supravietuire a mea si a ei, a Theodorei. Pe 23 decembrie la 14.10 a venit pe lume Theodora, micuta mea de numai 580gr. O mana de om cu un glas atat de puternic, ca sotul a auzit-o de pe holul spitalului. A scos-o si a si fugit cu ea, nici nu apucasem sa o vad. Am vazut-o abia seara cand m-au dus cu patul la ea, si nici atunci prea bine. Nu realizam cat de grava era situatia, ma gandeam la ea, dar imi era frica sa ma duc sa o vad, imi era frica de propriiile mele reactii. Si mai era si neputinta de a ma da jos din pat dupa cezariana si nu numai de la cezariana cum aveam sa aflu mai tarziu. Pe 25 decembrie, la 4 dimineata a venit o asistenta sa-mi ia sange ca sa-i faca ei transfuzie ,spunandu-mi ca fata nu e bine. Am asteptat lumina zilei cu sufletul la gura si cand a venit Michael, m-a pus intr-un scaun cu rotile si am urcat sus la prematuri, nu inainte de a lua si sticluta de aghiazma cu mine, ca sa o botez in caz ca nu venea preotul. Cand am ajuns sus un doctor ii facea ecografie la cap, si tot o apasa cu ecograful si o chinuia saraca ca-mi venea sa-i spun: "Lasati-o in pace nu o mai chinuiti, lasati-o in pace..." Si o vedeam cum se face albastra si albastra si albastra... si Michael spune: "Se duce!" Si eu ma pregateam sa-i torn aghiazma pe capusor si atunci intra preotul si o boteza. Si se duse la ingerasi... " Si te-ai dus dulce minune, Si-a murit iubirea noastra, Floarea albastra, floare albastra, Totusi este trist in lume..." Si am simtit cum s-a rupt ceva in mine. M-am uitat la ceas. Era 10.45 in ziua de 25 decembrie, zi sfanta pentru intreaga omenire dar pentru mine si mai sfanta caci aveam un ingeras care se inalta la ceruri. Si plangeam si eu si sotul si personalul de la intensiva. Apoi am urcat in salon si nu stiu ce sa mai intamplat caci am lesinat. "Madame, madame..." - o asistenta incerca sa ma trezeasca la realitate, cruda realitate... A doua zi pe 26 decembrie, avea sa vina familia sa o vada pe micuta. Coboram undeva jos la morga, unde o pregatisera pentru vizitatori si eu intru prima. Si vad fotografia ce se afla alaturi de patutul unde dormea micuta mea Theodora si lesin din nou. Imi revin si privesc din nou fotografia: un copilas cu parul in vant si imbracat in pijamale albe cu floricele albastre se ridica la ceruri pe o raza de stea, unde de o parte si de alta il asteptau doi ingerasi imbracati in alb. Acelasi tablou ca si in visul meu din copilarie! Pe 27 dec au venit doctorii si mi-au spus ca situatia mea e grava si ma vor transfera la un alt spital din Liege mai bine specializat. Nu stiam ca aveam sa dau ochii cu moartea si am sa ma rog pentru fiecare secunda a vietii mele. Erau cinci medici in jurul meu si ma intrebau de ce sufera tatal meu, ce boala are... El sufera cu rinichii, face dializa, dar de unde era sa stiu eu ca asta are legatura cu mine si ca aveam sa-i mostenesc boala... Mi-au s

[Ayla21]

Magdy [flo][asia]. Am citit cu lacrimi in ochi povestea ta. Imi pare sincer rau...si stii, pt suferinta indurata. Dar ma bucur, sincer, si pt fericirea de a-l avea acum pe ghiocelul Gabriel.[pup] Stiu cum sunt coincidentele astea. Dar, ca in visul tau...si tu, si voi, si Gabriel, aveti sus in cer un ingeras care va vegheaza. Este tot ce ma consoleaza si pe mine. Esti o luptatoare, si viata nu iarta, chiar daca apoi da si bucurii. Puiul tau este aici sa iti aduca bucuria.[flo] Multumesc pt ca ai ales sa impartasesti cu noi toata povestea.[flo] Te pup![pup] Da-mi Doamne, forta de a indeplini tot ce sta in puterile mele, rabdarea de a indura ce depaseste puterile mele si discernamantul de a nu le confunda... Iti multumesc Doamne pentru ceea ce am, dar si pentru ceea ce nu am, Tie Doamne Iti multumesc! [url="http://i969.photobucket.com/albums/ae180/Fluturas2s2/MM/Album1/15.jpg"]Monica[/url], cea mai buna mami pentru [url="http://lbyf.lilypie.com/9osnp3.png"]Claudiu[/url], [url="http://i969.photobucket.com/albums/ae180/Fluturas2s2/Luana/Clipboard-.jpg"]Luana[/url], [url="[url="http://i969.photobucket.com/albums/ae180/Fluturas2s2/Alma/captionit163739I467D32-1.jpg"]Alma[/url] Aprinde o [url="http://nshrine.com/shrine/Alma"]lumanare[/url] in memoria Almei. Viata merge [url="http://ticker.7910.org/as1cEZGbyUK1330MDAwNjU3MmJ8NDA4YnxMaWZlIGdvZXMgb24hIFByZWduYW50IGlu.gif"]inainte[/url]...

[philip]

MAgdy, imi pare tare rau ca a trebuit sa treci printr-o asa o experienta. Gabriel e insa minunat si sunt sigura ca Theodora va vegheaza de sus pe toti. [url="http://apha.shutterfly.com/"]US[/url] [url="http://www.youtube.com/watch?v=2-KuPRYed1Q"]Depeche Mode August 25, 2009[/url]

[novus]

Emotionant !!![flo][flo][flo] Alte cuvinte nu gasesc [pup][pup][pup] Mami lui [copil] Alexandra (03.03.09)

[petrean]

Impresionanta poveste...inca mai am lacrimi in ochi... Aveti un ingeras care va va ocroti mereu din ceruri..si un copil de care trebuie sa va bucurati toata viata pe Pamant[pup]

---

[url="http://community.webshots.com/album/573905447NCKDKO"][copil]Vlad si [copil]Catalin-17.03.2009[/url] [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=140220"][copil] Andrei Luca -15.12.2006[/url]

[rivali]

nu pot zice nimic decat...impresionant.[flo] Nu am mai plans demult[q] Vlad Andrei ( 4.01.2007) si Stefan Alexandru (17.03.2009) [url="http://picasaweb.google.com/valna76/Poze#5330010653208223746"]Poze[/url]

[cris_mario]

eu nu am cuvinte,nici acum cand am terminat de citit nu imi pot stapani lacrimile [flo][flo][flo][pup][pup][pup] Mario Andrei 16.08.2005 [gravi] 22+ [fetita]

[Ilinca_M.]

Magdyi, atata pot sa fac dupa ce am citit [pup]. Esti o scorpioana luptatoare, ai trecut peste o nenorocire groaznica si acum ai un ingeras care sa va pazeasca din ceruri[flo] mami de Sophia-Diana (Sophiphi) [url="http://community.webshots.com/slideshow/574789095yenYzG?mediaPosition=1"]5luni[/url]

[trutzi]

Impresionanta povestea [q] Nu am cuvinte [pup] p.s. Daca mai tii minte la ce manastire te-ai dus in Grecia, te rog din tot sufletul, spune-mi si mie [pup] Cu ajutorul lui Dumnezeu viitoare mamica[ruga]

[Pisik06]

Magdyi, ce poveste tulburatoare si plina de semnificatii. Dumnezeu va iubeste cu adevarat si v-a ajutat sa treceti peste necazuri. Pupici ghiocelului nostru dulce[pup] Mamica minunii Ana Bianca (20.02.2009) [url="http://picasaweb.google.com/Ioana.sima"] Pozele noastre[/url] [url="http://picasaweb.google.com/cipi.marinescu/FotografieDeEveniment#"] Fotografii profesionale evenimente[/url]