o iau razna???

[pisellino]

sunt o mamica de 24 de ani si copilasul meu de 2 ani face crize epileptice de 1 an si 4 luni. a fost un soc atunci cand am vazut prima criza si socul continua...am momente in care ma uit pe pereti minute in sir si nu ma gandesc la nimic, creierul e in stand-by, si se intampla foarte des.ma duc in balcon de 10 ori si nu-mi amintesc ce cautam de fapt in balcon, sa nu mai zic de insomniile si cosmarurile groaznice...am fost la neurolog si mi-a prescris nootropil, cerebrolysin si vit.b6

nu le-am luat exact ca pe reteta, nici nu am timp sa ma mai gandesc la pastilele mele ca ia robi destule si pentru mine, dar oricum am luat cateva si fara efect...

sa va mai zic o intamplare...incepuse robi un nou ciclu de crize si nu mai rezistam , vroiam sa merg pe deal unde mergeam cand eram mica(dealul la noi e in spatele blocului) si sa plang in voie asa, sa ma descarc.am coborat scarile si cand sa ies afara, m-am blocat, m-am intors la robi pe care il lasasem umpic cu mama mea si l-am strans tare in brate, si da-i plans...

nu stiu daca e normal sau nu, dar cred ca o iau razna la modul serios

nici electroencefalograma nu a iesit prea buna

noroc de fetele de pe forum ca ne ajuta si ne sustin, altfel as fi la sanatoasa demult

voi ce parere aveti?

ati patit-o si voi?

 

 

ajutor pentru robi: http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=144576

[Ayla21]

Mi-au dat lacrimile. Mie. Nici nu te cunosc prea bine.

Cred ca esti obosita, streasata, deprimata, si ca e normal uneori sa clachezi.

E bine daca ai cat de cat putin ajutor de la mama ta, adica daca exista cineva in care ai incredere sa-l lasi pe Robi. In o pauza de cateva minute, ore, cat te lasa sufletul sa pleci de langa el, aeriseste-ti mintea, sufletul, cat este posibil.

De ce ti-a dat neurologul cerebrolysin? Cred ca toate starile tale de pierdere de memorie sunt ca urmare a stresului si grijilor fata de copil.

 

*~*.*~*.*~*.*~*.*~*.*~*.*~*.*~*.*~*.*~*.*~*.*~*.*~*.*~*.*~*.*

Luana 10 months *..*..*..* Light a candle for Alma *..*..*..* Sea drop Mariaid="size1">

__________________________________________________________________

Monica, mommy blessed with my children Claudiu-Adrian(20.01.2005), Luana-Emilia(28.01.2009)

and my angels Alma-Lorena(28-30.01.2009), Maria-Alexandra(29.10.2009-13weeks)

My baby, my joy, my heart, my gift from God

You are the poem I dreamed of writing, the masterpiece I longed to paint.

You are the shining star I reached for in my ever hopeful quest for life fulfilled.

You are my child. Now with all things I am blessed.id="size1">

[kay]

eu ... aveam momente in care ma certam cu dr, cu asistentele, cu toti... nu faceau nimic decat ce era nevoie sa faca, dar pt ca ii faceau rau si plangea, am recalamt o asistenta (in Germania, nu aici) si au facut o intalnire cu mine, asistenta in cauza, asistenta sefa, seful de sectie si psihologul sectiei... m-au convins cu chiu cu vai ca asta trebuie sa ii faca si luptam pe acelasi front... si tare bine mi-a prins. apoi am facut crize de hiperventilatie cand o aduceau de la un cateterism si iarasi o asistenta i-a dat prea mult somnifer pe gura si ii scadea ritmul respirator (respiratory rate)... apoi am plans de nu ma mai puteam opri... dar toate astea cand nu era ceva prea important. adica in 9 ore de operatie eu am stat, am mancat, am atipit vreo 10 minute. dar din 30 in 30 min venea o asistenta sa imi spuna ce se intampla in sala si eram fff linisitita ca totul decurgea ok.

 

acum sunt super protectoare cu fiica-mea (in sensul ca nu prea ii refuz nimic daca e de bun simt, nu las pe nimeni sa ii faca nimic si reactionez urat daca imi scapa si se intampla ceva), ma enervez destul de usor cand vad oameni care isi trateaza copiii altfel decat ar fi normal, etc. nu prea am rabdare decat cu ea... plus ca uit, uit de la mana pana la gura. stresul la care am fost supusa mi-a mancat si ultimul neuron.

 

acum 1 saptamana la control ne-au zis ca ceva nu e ok cu inima, ca va fi necesara o interventie mica, undeva la inceputul lui 2010. in momentul in care am ramas singura cu ea m-am panicat atat de tare si am plans atat de rau incat m-am speriat eu... S dormea si pt o secunda am inchis ochii si mi-a fugit un gand ca S nu ar fi langa mine cand ma trezesc dimineata si am facut un atac de panica urat...

 

te inteleg, si cred ca mamicile care au trecut prin momente grele cu puii lor inteleg foarte bine prin ce treci. problema este ca nu stiu sa iti dau nici un sfat, nu am solutie, poate doar sa te ascult si sa ne povestim una alteia.

 

te , [flo].

 

***********************************************************************************

 

oanaid="purple"> de [aerob] Sid="size3">id="purple">Oid="size3">id="pink">Sid="size3">id="teal">Oid="size3">id="green">Nid="size3">id="yellow">Iid="size3">id="red">Cid="size3">id="orange">Aid="size3">id="brown"> (6.06.2007id="size2">id="purple">)

 

 

asa creste Soniaid="red"> : intr-un an

 

TATIid="purple">id="size2">,, www.helpsonia.com id="purple"> , din familieid="red">

 

"When in trouble or in doubt, run in circles, scream and (shout=chiot, strigat, tipat, aclamatie)id="beige"> ."id="green">id="size1">

[pisellino]

ayla, kay, multumesc

kay am citit povestea soniei, e o minune de fetita si ai avut nevoie de multa multa putere sa treci prin toate.suntem in acelasi club, al mamelor bocitoare, poate candva va fi bine si pentru noi.

ayla, mi-a dat cerebrolysin injectabil 30 de zile ca uitam tot,pur si simplu, a trebuit sa semnez niste documente si sa scriu data de nastere a lui robi si am clacat, nu mi-o aminteam.atunci am decis ca musai tre sa merg la neurolog.mi-au facut si un test de personalitate, a iesit naspa rau de tot, practic numai nu mi-au spus in fata ca sunt labila psihic

sper sa trecem peste toate odata ca nu stiu cat mai rezist

 

ajutor pentru robi: http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=144576

[pisellino]

kay interventia asta "mica" unde tre sa o faceti, in romania sau in afara? am vazut in poze ca si voi ati umblat peste tot,of, atata sper sa fie si sosonica bine

 

 

ajutor pentru robi: http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=144576

[Mindy]

Pisellino, nu o iei razna, te rog nu te gandi ca esti foarte bolnava.

Eu cred ca ce ai tu e o depresie postnatala, foarte multe au trecut prin asta plus o oboseala cronica acumulata de la stresul si ingrijorarile cu baietelul tau bolnavior. E normal sa izbucnesti, sa plangi, sa te descarci din cand in cand.

Nu stiu nimic despre medicamentele prescrise de medicul tau, dar B6 e f important sa il iei daca ai deficienta la vitamina asta. Te va ajuta cu anxietatea, depresia, confuzia. Eu iau toate B-urile (exista varianta B complex, citeste pe google importanta vitamninelor B12, 6, 1,2,3,5).

Vorbeste daca vrei cu Dr tau si de Magneziu. Pe mine suplimentul de Magneziu m-a ajutat enorm (si B-urile) cu insomniile. Si eu aveam o perioada anul trecut in care nu imi aminteam nici adresa cu toate ca ma mutasem demult.

 

Simptomele lipsei de magneziu:

- Crampe musculare

- Arterioscleroza

- Tremuraturi

- Aritmie

- Osatura fragila

- Agresivitate

- Infarct miocardic

- Anxietate

- Insomnie

- Sensibilitate excesiva la zgomote

- Irascibilitate

- Dificultati de concentrare

- Hipercolesteromie

- Calculi renali

- Oboseala

- Convulsii

- Confuzie

 

Ai grija de tine si multa sanatate!

 

 

 

[Mindy]

Citat:

citat din mesajul lui pisellino atunci am decis ca musai tre sa merg la neurolog.mi-au facut si un test de personalitate, a iesit naspa rau de tot, practic numai nu mi-au spus in fata ca sunt labila psihic

align="right" id="quote2">

ce diagnostic ti-au pus? ar trebui sa il gasesti scris pe prescriptia de la medicamente.

[ary_v]

Pisselino imi pare tare rau de ceea ce ti se intampla. Am trecut si noi prin astfel de momente. E greu, foarte greu sa iti vezi copilul bolnav si mai ales sa stii ca poate va duce aceasta boala cu el toata viata si mii de intrebari, oare cum va fi viata lui, va fi fericit etc E o povara grea pentru un parinte.

 

Totusi pentru binele opilului tau trebuie sa revii la viata, nu stiu daca lucrezi sau nu, nu stiu prea multe despre tine (decat tristetea si deznadejdea pe care ti le citeam printre randuri la parintii intreaba) nu stiu daca ai un medic bun care sa urmareasca indeaproape boala copilasului tau. Astea sunt elemente esentiale pentru ca sa iti revii, starea asta nu trece de la sine, trebuie sa fii puternica si sa iei viata de la capat, daca nu poti singura cauta ajutor dar la un terapeut, nu te incarca cu medicamente.

 

Eu am mereu in minte gandul ca ai mei copii nu au nevoie de o mama-leguma, au nevoie de o mama puternica, o mama care sa fie acolo pentru ei cand e nevoie. Copiii sufera foarte mult cand mama e nefericita, le iei din forta lor vitala, in loc sa se bucure viata se vor preocupa numai de nefericirea ta, incercand sa te faca pe tine fericita. Nu uita ei nu au nici o putere, puterea e la tine, tu estu adultul, cauta forta in tine sau cauta ajutor specializat.

[pisellino]

mindy nu mai am reteta dar nu-mi amintesc sa fi scris ceva pt ca neuroloaga la care merg eu aici in piatra nu are contract cu cnas, e pensionara si nu da retete compensate deci a scris pe o foita din carnetelul ei lista de medicamente si schema cum sa le iau si nu-mi amintesc sa fi fost scris vreun diagnostic, doar mi-a spus ca eeg e rau si ca astea ma pun pe picioare, si, normal, ca este totul pe fond de stres

ary multumesc de sfaturi

 

 

ajutor pentru robi: http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=144576

[rrox3]

Pisellino Nu, nu o iei razna. E normal ce ti se intampla, esti pur si simplu in soc de cand ai asistat la prima criza. Imi pare tare rau ca trebuie sa treceti prin asta, tu si puiul tau.

Nu cred ca neurologul e raspunsul pentru tine, ci un psihoterapeut. Sa te ajute sa faci fata problemelor lui Robi, sa te ajute sa iesi din soc. Din cauza asta ai pierderi de memorie si toate celelalte. Ai nevoie de terapie ca sa rezisti si sa-i poti fi alaturi in buna stare lui Robi. Ai nevoie de suport fiindca e ingrozitor de greu sa treci prin ce treci tu. [flo]

 

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)