2 povesti in 1

[vias]

..am citit atatea povesti frumoase pe acest forum si abia asteptam sa vina si randul meu, acum 2 ani si cateva zile ramaneam insarcinata , am simtit ca am ramas insarcinata, am stiut, eram fericita iar testul dupa 2 saptamani mi-a confirmat. Eram atat de incantata, nu-mi venea sa cred ca eu, tocmai eu voi avea un copil. De atunci totul trebuia sa fie perfect, TREBUIA, dar nu a fost asa. Au inceput problemele, de sanatate, cu firma, financiare, sociale si familiale. Nu am crezut ca cineva poate suferi asa de mult, in fiecare seara ma intrebam "maine ce se va mai intampla????" Fara sa exagerez asa a fost toata sarcina, plina de probleme. Am fost si internata, am avut si sangerari, am avut si contractii, m-au vazut mai multi medici, am facut morfofetala, totul parea sa fie perfect. Urma sa vina pe lume o fetita pe care hotarasem sa o cheme Timeea Cristina. Cand am crezut ca vad o luminita la capatul tunelului,cand lucrurile pareau ca se vor indrepta, la ultimul control aflu ca de fapt fetita Timeea va fi un baietel...am plans asa mult atunci, iar azi regret atat de mult gestul de atunci, am simtit ca si cum as fi pierdut o fetita, totul era cumparat roz....nu stiam nimic despre baieti, ma simteam derutata... A venit ziua nasterii, 15 iulie 2008, afara ploua...am plecat de acasa si stiu ca am zis in gand "parca si cerul plange"...apoi mi-am indepartat repede-repede acest gand, trebuia ca acea zi sa fie perfecta. Am intarat in operatie si asteptam sa aud cel mai frumos glascior din toata lumea asta...nu l-am auzit...parca..parca se auzea ceva...am intrebat daca l-au scos, mi-au spus ca da...si ca a luat nota 10, e baietel. M-am bucurat...apoi mi l-au adus si prima mea reactie si intrebare a fost " de ce este mov?????" mi-au spus ca asa sunt copii la nastere, o sa-si revina. Eram asa de fericita...si am mai fost fericita si a doua zi...si atat.. a treia zi am aflat ca are "TRANSPOZITIE DE VASE MARI..stiam de la tv ce inseamna, dar cuvintele medicului din maternitate nu le voi uita niciodata, pentru ca ma asteptam sa fie ceva grav, dupa privirile lor stiam asta, dar nu ma gandeam ca totusi asa grav . Mi-a spus asa "Mai aveti copii??"..am spus cu cea mai pierduta voce ca nu, nu mai am...apoi ea a urmat " imi pare foarte rau, copilul o sa moara, malformatia este foarte grava, dar daca vreti sa mai faceti ceva pentru el si daca aveti pile, incercati sa aungeti la Tg Mures. Si am ajuns acolo a doua zi. Si vestile erau atat de proaste, facuse deja 2 stopuri cardiace micutul meu Darius Andrei, un atac cerebral, nu se stia daca va trai pana dimineta urmatoare. A trait, l-am botezat. A urmat o luna de zile cumplit de grea, in care am sperat din inima ca voi pleca cu el acasa, era asa frumusel, avea ochisorii asa vii, asa cum azi ii are fratiorul lui Flavius Cristian. Si ma strangea de haine cand il luam in brate si sufeream asa tare cand il vedeam ca el sufera. Il tineam in brate si ii cantam si plangeam cu sughituri in acelasi timp si ma rugam sa traiasca. A facut o operatie..si-a revenit, urma si a doua, dar cu 2 zile inainte de operatie a inceput sa se simta foarte rau si in fata mea a intart in coma, imi aduc aminte ultimul lui tipat si ma condamn ca nu am mai suportat durerea lui si am iesit afara din salon, nu am rezistat langa el sa-l tin de mana...sa stie ca sunt acolo, cu el. L-am vazut cum il transportau la Institut, stiam ca o sa intre in operatie in acea zi..si ma bucuram ..credeam ca o sa scapam de chin, ca o sa se faca bine. M-au chemat sa semnez pentru el si mi-au spus ca intra in operatie cu sanse minime, sa-mi chem sotul ca nu iese viu din operatie. Mi-au spus ca pot sa-l vad, sa-mi iau la revedere de la Darius..dar cum poate o mama sa faca asta?????? Odata am vazut un film cu un ostatic condamnat la moarte prin electrocutare. Stia ca mergea spre moarte si mergea greu si impleticit..asa mergeam eu atunci, sustinuta de medici pentru ca nu mai stiam sa mai merg, mergeam si tipam..nu credeam ca e adevarat.. Era deja anesteziat, era asa frumos, parea ca nimic nu-l mai doare, era linistit..plangeam in hohote si eu si medicii si asistentele si toata lumea..il pupam peste tot si-l rugam sa nu plece...dar a plecat in acea zi de 16 august 2008. Atunci am cunoscut cea mai grea durere, durere care nici azi nu trece, care nu va trece niciodata. Cand au iesit sa ne spuna ca " ne pare rau, dar de azi aveti un ingeras la propriu" am sarit pe ei,am dat in ei, credeam ca ma mint...disperarea era prea mare... Ce a urmat e atat de greu de descris...caci l-am vazut mort pe copilul meu, sufletul meu era acolo intr-un sicriu prea mic, prea alb si in acelasi timp prea urat... A luat cu el in pamant o parte din sufletul meu si nu am crezut ca voi mai zambi vreodata...gandul de a mai avea un copil imi dadea tarcoale, bratele mele erau atat de goale, durerea era asa mare, casa prea goala. Dar facusem cezariana si stiam ca trebuie sa astept..plus ca voiam copil si in acelasi timp nu voiam..imi era frica. Nu stiu cand am ramas insarcinata cu Flavius, nu-mi aduc aminte, stiu doar ca nu a fost nimic planificat, ca ne-a luat total prin surprindere. Era martie si trebuia sa-mi vina ciclul, am vazut ca intarzie dar nu-mi faceam griji, erau doar 7 luni de la nastere...si noi nu ne aducem aminte nici azi cand l-am conceput...credeam ca este o dereglare de la nasterea lui Darius.. Am cumparat un test de sarcina...ma gandeam "uite pe ce arunc eu banii " si l-am facut cand am ajuns la servivi..dar am uitat de el intr-un sertar pentru o ora, o ora si ceva.. Apoi deschizand sertarul l-am vazut, m-am uitat..2 liniute...mi-a stat inima...nu avea cum sa fie adevarat...era imposibil. Il sun pe Cristi..." am in mana un test de sarcina pozitiv" el "ha-ha-ha...pai cum?"..."nu stiu ,zic" Mi-am sunat prietena si i-am spus...nimeni nu se astepta la asta..mi-a adus ea la servici un test de sarcina..l-am facut...parca..parca se vedea si a doua liniuta, mult mai slaba...il sun pe Pustache, sotul meu, si-i spun sa-mi cumpere si el un test... A doua zi mai fac unul...pozitiv...eram fericiti amandoi, dar am decis sa nu spunem nimanui..stiam noi doi si fetele de pe forum...fetele mele atat de dragalase de la pepenasii de iulie-august 2008 si cele care imi citisera poveste la "Sufletul credintei" Si a urmat o perioada plina de framantari, griji dar si multa spernta in inima, ganduri frumoase spuse in soapta nu cumva sa ne auda careva si sa se intample iar vreo nenorocire. Am luat hotararea sa merg sa nasc la Tg Mures la medicul meu de acolo, cel care mi-a salvat viata anul trecut pe cand eram in spital cu Darius, pentru ca atunci in urma operatiei facute la o clinica particulara din Brasov am facut complicatii care mi-au pus viata in pericol. Am ajuns la dl dr. Usurelu Sergiu (Banderas o sa-i spun de acum in poveste) un frumos si jumatate, cam smecheras el asa, dar un super profesionist! Nota 10! Stia si el de Darius si nu voi uita ca la prima ecografie cand am vazut "Flavius-punctuletul" ne zambea mie si lui Cristi si ne spunea ca abia asteapta sa ni-l puna pe bebe in brate, sanatos. Mult m-am mai gandit la momentul nasterii si tare frica mi-a mai fost, plangeam si ma framantam. Mi-am dorit sa fie baietel si a fost. De data aceasta nu am mai riscat nimic, am intrat la 3 luni si jumatate in risc maternal, de atunci stau acasa, de atatea ori m-am plictisit, de atatea ori mi-am facut fel si fel de ganduri...dar speram...speram ca de data asta va fi bine.. Nu am stiut ca poate fi si atat de bine, pentru ca a venit 30 octombrie, cand eram programata la cezariana. Doamne ce frica imi era...si lui Cristi ii era, azi recunoaste asta, atunci nu voia, desi se vedea ca se teme. Am ajuns acolo, la spitalul de unde l-am scos pe Draius mort....ne-am intalnit cu Sun ( o fata deosebita de la pepenasi, care va fi nasa de botez a lui Flavius)...era prima data cand o cunosteam personal...nici nu-mi mai aduc aminte ce am vorbit cu ea. Paseam inauntru toti 3, vorbeam toti, nu-mi mai aduc aminte ce...

[Luna1]

Camy am plans din nou! Esti o mamica perfecta. [pup] Mamica de stelute [url="http://alina-jaime.co.uk/main.php?g2_itemId=5711"]Cosmin[/url] (30 iulie 2001) si [url="http://alina-jaime.co.uk/main.php?g2_itemId=5693"]Adelise[/url] (11 august 2007)

[Chuny]

Cami, si eu am citit plangand. Va urez sa va fie bine, sa fiti sanatosi si sa aveti parte numai de bucurii. Si ingerasul Darius sa doarma in pace. Sibylle http://aripicarecrescinnoi.blogspot.com/ [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=87332"]Vladimir[/url] *****[url="http://s79.photobucket.com/albums/j135/Sorinushka/2009/"][foto][/url] ***** [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=123985"]Anna[/url] [url="http://www.helpsonia.com/povestea-soniei"]MULTUMIM PT CEEA CE ATI FACUT PT SONIA[/url] [url="http://www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846"] "Cine a vazut acel licurici nu-l va uita niciodata ... i-a intrat in suflet pentru vesnicie" [/url]

[vias]

[asia]

[floricik]

Camy, esti o femeie foarte puternica. [flo] Sa va traiasca minunea Flavius, sa fie sanatos si sa va aduca numai bucurii. Sigur ingerasul Darius vegheaza asupra voastra. Floricik [gravi] 39+ [fetita] Maria Ema http://bd.lilypie.com/iQIrp3.png

[monis5]

Camy - mamica puternica, ma bucur tare ca il ai pe Flavius sa-ti mangaie sufletul incercat [pup] [pegeam] monis si piticutzul Santiago (Iulian 02 nov '09) il asteapta pe Mos Craciun [pegeam] [url="http://picasaweb.google.com/monis.monica"]poze de azi de ieri[/url]

[crissa13]

camy sa va dea Dumnezeu sanatate, sa va bucurati de micutul vostru!!! Ati trecut printr-o incercare grea, si exact cum ai spus Darius vi l-a trimis pe fratiorul lui Flavus. Meritati sa fiti fericiti. Va pup. Imposibil sa nu te emotioneze o astfel de poveste.[pup] [gravi] 37 + [baietel] Robert Andrei

[RamonaCopot]

Camy [ruga] pentru ingerasul Darius, care cu siguranta vegheaza asupra voastra. Si in acelasi timp [ruga] si pentru o familie greu incercata. Sa va dea DD tot ceea ce va doriti, multa sanatate si armonie in familie si o surioara sau un fratior pentru copilasii tai, atunci cand va crede El ca e timpul. Totul va fi bine, mai mult decat bine. Va pup. Ramona, MAMICA DE BROSCOI - PRINTISOR[url="http://picasaweb.google.com/nov.dec2009/RamonaCopot?locked=true#5398837334578297106"] DOMINIC ANDREI[/url]

[vias]

e greu..si plang gandindu-ma la Lacramioara care nu mai scrie, care e singura (ma gandesc acum la tatal fetitei) pentru ca acum ar fi avut cea mai mare nevoie de el...ma gandesc la Alexa care de multe ori cand scria parea ca e bine, resemnata...si stiam ca nu-i asa...niciodata nu se vor resemna, nu vor putea, durerea va persista pentru ca a existat cineva acolo care le-a marcat existenta. Doare al naibii de tare, cred ca viata asta e atat de nedreapta..poate ca a trebuit sa platesc ceva , poate a fost un blestem...dar am platit un pret prea mare pentru orice... Ar fi trebuit sa sufar in oricare alt fel....nu asa ...nu sa-mi vad copilul intr-un sicriu... Flavius este lumina ochilor mei, il iubesc enorm de mult, il mangai mereu si-l sarut si as face acest lucu continuu, nu ma satur de el.. Cami, [mamica]de sufletel scump Flavius Cristian pe pamant si a ingerasului Darius-Andrei din ceruri[ruga] [url="http://community.webshots.com/album/566431201pbntlL"]ingerasul Darius-Andrei[/url] www.Darius-Andrei.piczo.com http://nshrine.com/shrine/Darius [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=145762"]Poveste[/url] [url="http://community.webshots.com/user/camy_pus"]POZE[/url]

[moni_or]

CAMY, minunata poveste, de fapt minunat final, pentru ca inceputul e cutremurator... Sa va dea Dumnezeu cel putin 100 de ani impreuna, fara nicio lacrima (decat cele pe care mereu le veti varsa pentru Darius), fericiti, santosi si vegheati de cel mai scump ingeras![pup][asia] Jos palaria in fata ta! Monica, mami de [copil] Luca Andrei si [gravi] 14+ Doamne, ai grija de minunea din burtica mea! "Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmu ieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de neleguire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul. Dragostea nu va pieri niciodata." (1 Corinteni 13)