Cum sa deschid ochii unui "copil cu copil"?

[Jocurban]

Buna ziua tuturor, Sunt o proaspata mamica aspiranta, activa pe un alt topic si prezenta pasiv pe DC de foarte multi ani. Am citit deseori tristele povesti de viata de aici, mi s-a strans inima si am rezonat cu fiecare persoana inselata, tradata, nefericita... Si iata ca, vazand cat de bine face o discutie cu alte persoane, as vrea sa va povestesc despre o persoana tare draga mie, pe care incerc din rasputeri s-o vad fericita - dar dupa mintea mea nu reusesc. Povestea este lunga si complicata, dar voi incerca in prima instanta s-o rezum: personajul central al acesteia este una din verisoarele mele primare - pe care o iubesc ca pe o sora mai mica - o voi numi Diana. Diana are acum 22 de ani, are un baietel ce va implini luna viitoare 2 anisori, o bijuterie de copil... Diana este o mamica singura, nefericita, debusolata, care pare sa faca in viata greseli peste greseli, in ciuda sfaturilor noastre, ale celor din jurul ei care ii cunosc adevarata poveste si incearca s-o ajute sa-si indrepte viata... Si toate acestea dintr-o dragoste pe care eu personal nu o inteleg si pe care nici ea insasi nu si-o poate reprima. Diana a fost o tanara perfect "normala", cu o familie perfect "normala", fara probleme acasa sau alt background care sa-i fi afectat dezvoltarea psihica in timpul copilariei si adolescentei. In anul I de studentie, la teatru, s-a imprietenit la catarama cu o colega a ei de grupa, cu cativa ani buni mai matura decat ea, prin intermediul careia ulterior l-a cunoscut pe fostul sot al acesteia - actor si el, deci "mare artist", cu care individa ramasese in relatii stranse de amicitie si prietenie, cei doi avand impreuna si un baietel - acum de varsta scolara. Dupa cateva luni bune, Diana si acest individ s-au indragostit, incurajati fiind si de fosta lui sotie sa formeze un cuplu si sa fie fericiti, individa in cauza avand la randul ei o noua relatie cu un coleg de grupa al lor... Toate bune pana aici, insa curand lucrurile intre ei au inceput sa fie tot mai "nesanatoase" (sau sa spun, ironic, normale pentru "artisti"?): tipul si fosta sotie imparteau inca, formal, acelasi apartament modest de 2 camere, de dragul copilului si din ratiuni financiare, intr-un orasel la 100 km de orasul in care locuieste Diana... Cele doua cupluri isi petreceau weekendurile impreuna in acel spatiu, in 4 - de fapt 5 persoane, daca e sa socotim si baietelul prezent in casa, vizionand filme, jucand diverse jocuri etc. Diana a ramas insarcinata accidental si, incurajata fiind si de "tatic" (care e cu 10 ani mai in varsta decat ea), a decis sa pastreze copilul, convinsa ca e cel mai minunat lucru ce i se poate intampla. Insa a ascuns sarcina de noi ceilalti mai bine de 4 luni, pana a inceput sa devina vizibila... motivand ca nu a vrut sa fie judecata sau sa i se tina "predici si teorii". Parintii ei, la aflarea vestii, au reactionat foarte urat: familia ei se descurca modest financiar, ea era studenta in anul I - fara venituri, taticul "parlit" total dpdv finaciar, actor la un teatru de provincie... si toata lumea s-a gandit, in primul rand, la viitorul ei: gravida la 20 de ani, fara posibilitati financiare, cu un "tatic" in aceeasi situatie, un artist de mana a doua cu capul in nori, cu inca 1 copil si o fosta nevasta acasa, copilul acela crescut de vecini in timpul saptamanii - cand mama lui e studenta "la oras", iar tatal viseaza cai verzi pe pereti in cafeneaua artistilor... Pentru a scapa de certurile cu parintii, pentru a demonstra ca e independenta, dar si pentru "a o lua de la capat" alaturi de tatic, Diana si-a intrerupt studiile si cei doi s-au mutat o vreme la Bucuresti, in casa fratelui taticului (unde acesta locuia cu sotia lui si cu copilul sau), unde Diana a asteptat linistita sa nasca, iar taticul si-a cautat fara succes de lucru pe la teatrele bucurestene, casele de productie etc. Curand au aparut tensiunile in casa, familia gazda s-a saturat curand de cei doi musafiri care nu aduceau niciun venit... fratii au ajuns sa se certe des, iar apoi sa se impace la 2-3 sticle de vin, din care au degenerat alte conflicte... s-au luat la bataie de mai multe ori, a fost chemata politia de catre vecini, au spart si devastat casa, toate acestea sub privirile ingrozite ale unei sotii cu copil mic si ale Dianei, gravida in ultimele luni... Diana a nascut in Bucuresti, singura - taticul fiind ocupat sa bea cu frate-su pentru a sarbatori evenimentul cateva zile in sir, moment in care mama ei s-a dus acolo s-o ajute, si-a dat seama imediat ce s-a intamplat acolo in ultimele luni si nu stiuse nimeni... si a luat-o acasa dupa 3 saptamai de la nastere, cu tot cu copil. Au trecut 2 ani de atunci, timp in care Diana locuieste cu copilul la parintii ei, acestia se ocupa ziua de copil cum pot (unchiul meu s-a pensionat si sta cu nepotelul), ea isi continua scoala... taticul s-a intors in oraselul lui, de unde are o "relaite la distanta" cu ea si cu copilul lor... weekend de weekend cei doi incearca sa se intalneasca, se iubesc si se cearta frecvent, nu fac niciun pas inainte si niciun pas inapoi, toata lumea e incurcata, iar copilul ei - pe care toti teoretic il iubesc - creste fara sa mai inteleaga cine ii e tata si cine ii e bunic... Parintii Dianei nu-l accepta pe tatic in casa, isi iubesc enorm nepotelul, insa au o atitudine total nesanatoasa vis-a-vis de binele lui, iar pe ea o persecuta zilnic si ii fac viata un calvar, in certuri zilnice, reprosuri, lupte pentru "suprematia educatiei copilului", chestii absurde, de gen "cat stati in casa noastra, pe baanii nostri, noi il educam cum vrem si tu - ca mama - n-ai niciun drept sa te bagi"... Diana e dependenta finaciar total de parintii ei, trebuie sa suporte situatia actuala... insa nici nu reuseste sa-si faca ordine in viata amoroasa, sa se rupa emotional de acest barbat care nu o face nici fericita, nu e nici un tata bun pentru copilul ei sau pentru primul lui copil, nu o ajuta nici financiar, nu poate (sau nu vrea?) nici veni sa fie cu ea si sa se sustina singuri financiar... timp in care alti baieti buni o curteaza, ar putea sa-i ofere sansa de a o lua de la capat intr-un mod mai bun... Desi sunt deparet de ea ca si distanta fizica, ma considera ca si confidenta ei, ne sunam aproape zilnic si imi povesteste ore in sir de problemele ei, insa orice sfaturi i-as da, orice i-as spune - pro sau contra relatiei ei, nu pare sa functioneze nimic... Ar mai fi foarte multe lucruri importante de spus despre situatia ei, insa deja m-am lungit excesiv de mult si nu vreau sa plictisesc pe nimeni... Ma necajesc tare, as vrea enorm s-o vad fericita, s-o ajut cumva cu sfaturi care sa-i ajunga la cap... si nu am cu cine povesti toate acestea... ____________________ Carla [grasa] 19+ , mami nerabdatoare de [fetita] Sofia Maria si [fetita] Natalia Emilia [url="http://injoaca.wordpress.com"]Blog de babies[/url] [url="http://www.jocurban.ro"]Blog de mami[/url]

[Natasa]

Daca-i deschizi ochii ce astepti de la ea? Din ce povestesti, ceea ce va deranjeaza e tatal copilului si faptul ca ea continua aceasta relatie. Si daca nu o continua, tot dependenta e de parinti, tot cu ei o sa stea si copilul ala tot acelasi tata are (si se presupune ca macar din cind in cind isi vede copilul). O sa-i treaca la un moment dat amorul, ea o sa fie bine-mersi dupa aventura asta printre artisti, cel care are de suferit ca nu are o familie normala e copilul.

[mihaela_80]

Daca parintii ei se poarta acum asa cu ea si nu ii dau voie sa fie mama, adult, mie nu mi se pare deloc ca a crescut intr-o familie normala. Probabil a cautat disperata iubirea si aprecierea, a vrut sa se rupa de ei, sa le demonstreze ca e adult (unul dintre motivele cele mai frecvente de a face un copil la varste mici) dar nu a avut suficienta forta. Pentru ea ideal ar fi s-o ia acasa o ruda cu mintea intreaga, cu tot cu copil, s-o sustina si s-o mai creasca un pic, pana prinde puteri, sa isi stie copilul pe maini bune ca sa isi poata lua un job si incet incet sa isi construiasca o viata a ei. Mi se pare f nociv ce fac parintii ei, ii fac mult rau cu aratatul asta al muschilor si reprosuri permanente. De tatal copilului nu mai vorbim...Diana si-a ales un partener pe masura ei, la momentul ala, infantil, narcisic si disperat si el dupa dragoste. Imi pare rau pentru ea. Imi imaginez ca nu poti s-o iei acasa s-o faci om mare, tot ce poti sa faci e s-o sustii, sa o incurajezi spre independenta si consilierea psihologica i-ar prinde bine.

[Jocurban]

Natasa, binele copilului este cel care ne preocupa si pe noi, cei apropiati lor, dar si pe ei... fiecare insa intelege acest "bine" in felul lui. Diana simte, la cei 22 de ani ai ei, ca binele copilui inseamna intalniri in strada sau in baruri (acum, ca e frig) cu taticul, din cand in cand - timp in care ei doi mai mult se cearta, iar copilul asista la discutiile lor. Pentru ea, efortul "ca la carte" de a mentine legaturi intre copil si tata e suficient, fara sa inteleaga ca nu doar intalnirea fizica dintre ei conteaza, ci si climatul afectiv in care ei isi petrec acele putine ore impreuna. Pentru tata, binele copilului inseamna sa ii cumpere nimicuri, sa-l smotoceasca ca pe o jucarie 2-3 ore... si binele "familiei" lor ar fi ca Diana sa se mute cu copilul in oraselul lui de provincie, fara bani sau job, sa locuiasca ei trei intr-o camera si primul copil in cealalta, iar in weekend sa locuiasca cu ei si fosta sotie cu concubinul ei, in camera primului copil. Si toti sa se intretina cu 2 salarii de actori bugetari, al lui si al fostei sotii. Pentru bunici, binele copilului inseamna sa uite ca are un asemenea tata, care nu-i ofera nimic. Ei simt ca asa cum si-au crescut proprii copii, dupa rigori stricte si "sanatoase", asa trebuie sa creasca si nepotul lor, ferit de influenta nefasta a unui tata al carui rol in viata coplului ei nu-l inteleg. Diana i-a surprins nu o data invatand copilul ca ei sunt "mama" si "tata", repetandu-i aceste lucruri ca sa le interiorizeze mental, iar mamei naturale sa-i spuna doar pe nume... Orice protest pe tema asta se lasa cu scandaluri urate si amenintari. Pentru mine, care sunt o idealista incurabila si am fost singura persoana ce am incurajat-o intital in "nebunia ei", crezand in dragostea lor si in sansele ei de reusita... binele copilului inseamna a creste langa o mamica fericita, stapana pe viata ei, implinita atat ca mama, cat si ca femeie... chiar daca alaturi de alt barbat, care ar putea fi un "tata" mult mai bun pentru acest copil, fata de tatal biologic, care oricum are locul lui in viata micutului... Cred sincer ca stabilitatea ei emotionala, sanatatea ei mentala este cea mai importanta in dezvoltarea acestui copil. Din pacate, in prezent tatal refuza sa vina sa-si mai vada copilul, motivand ca e afectat din cauza ei, e suparat si nu se simte in stare emotional sa vina la ei, fiind gelos pe viata ei sociala imaginara, pe faptul ca ea arata bine si se invarte intr-un mediu stundentesc plin de "tentatii"... Ca a aflat de la fosta sotie ce frumos si "provocator" se imbraca ea la cursuri, ca tot de la ea stie ca alti indivizi din anturaj ii fac avansuri mai mult sau mai putin formale... si, chiar daca ea nu a gresit cu nimic, el e "afectat" si din acest motiv nu-i mai pasa ca micutul plange de dorul lui si zilnic intreaba, pe limba lui, cand vine tati... ____________________ Carla [grasa] 19+ , mami nerabdatoare de [fetita] Sofia Maria si [fetita] Natalia Emilia [url="http://injoaca.wordpress.com"]Blog de babies[/url] [url="http://www.jocurban.ro"]Blog de mami[/url]

[Jocurban]

Mihaela, parintii ei intradevar gresesc enorm acum, insa nu sunt oameni rai. Sunt, pur si simplu, oameni simpli, orbiti de frusrtare si furie, disperati probabil ca fiica lor "si-a ratat viata"... ca orice parinte simplu, ei visau pentru fiica lor sa-si termine studiile, sa se realizeze profesional si, in paralel, sa-si construiasca prpria ei familie, dupa "normele" clasice... Isi iubesc nepotelul enorm, il rasfata si-l adora intr-un mod cu totul nesanatos, insa pe ea nu o pot nicicum ierta pentru greseala de a se fi "inhaitat" cu acest individ pe care ei il dispretuiesc total, mai ales avand si exemplul primei lui casatorii ratate si a modului lui de viata. Sunt probabil si frustrati ca suporta integral efortul financiar al intretinerii in casa a fiicei si nepotelului, timp in care taticul da 200 lei/luna pentru pampers, iar copilul are atatea alte nevoi in plus... ca sa nu mai calculam nevoile Dianei, care nu are niciun venit al ei, niciun ban de buzunar, se simte prea stinghera sa le mai ceara alor ei si bani de un suc la scoala sau altceva... eu ii mai cumpar haine, cosmetice si alte nimicuri si le duc mici cadouri de cate ori ajung pe acasa, eu ii mai trimit uneori bani cu titlu de "imprumut"... si mereu ii spun sa mi-i dea inapoi "cand va fi mare", ca sa nu se simta umilita... si atat. Alt ajutor nu are. Conflictele cu parintii se nasc din mici tabieturi cotidiene... ea ar vrea ca micutul sa nu primeasca dulce inainte de masa, bunicii ii dau daca cere, ea protesteaza, ei se infurie ca ea nu are dreptul sa-i critice pe ei atata vreme cat sta in casa lor, pe banii lor si toata ziua e absenta din viata copilului, plecata fiind la scoala... etc. Si de aici, invariabil, zilnic, ajung sa-si dezgroape greselile pana la radacini, intr-un mod care ar macina si nervii celui mai tare om. ____________________ Carla [grasa] 19+ , mami nerabdatoare de [fetita] Sofia Maria si [fetita] Natalia Emilia [url="http://injoaca.wordpress.com"]Blog de babies[/url] [url="http://www.jocurban.ro"]Blog de mami[/url]

[mihaela_80]

Mie nu mi se pare ca sunt simpli, mi se pare ca sunt foasrte complicati, au norme fixe, asteptari, prejudecati, polite de platit...Si de obicei rautatea se naste tocmai din frustrare si furie, asa ca mi se pare ca sunt si rai. Si nici macar nu isi dau seama ce parte mare de vina au pentru toate cele intamplate cu fata lor... Ei trebuie s-o sustina si s-o ajute sa se maturizeze, si fac pe dos, o umilesc, o invinovatesc si o reduc la stadiul de copil care nu are nici un cuvant de spus in ceea ce-l priveste (adica un copil pana intr-un an, cam asa.

[Jocurban]

Mihaela, spuneam ca sunt oameni simpli tocmai pentru ca nu au viziuni largi, foarte deschise sau foarte moderne... Nu-i aprob, nu le iau apararea, simt si eu ca ei agraveaza enorm problemele fetei, insa sunt unchiul si matusa mea, am crescut aproape de ei si stiu ca, asemenea parintilor mei, au facut asa cum la vremea respectiva se credea ca e bine sa faci pentru cresterea copiilor tai. Nici eu si sora-mea, nici verisorii mei n-am fost abuzati, maltratati, privati de nimic, nu am simtit vreodata ca avem parinti rai... am crescut ca majoritatea copiilor, in familii pe care le consideram "normale" pentru acea vreme. Totusi, n-as spune ca ei sunt principalii responsabili de situatia Dianei. A fost o vreme la inceput cand, la presiunile noastre - a restului familiei, au acceptat prezenta si vizitele taticului in casa lor... Insa rezultatul? Craciunul trecut acesta s-a imbatat pusca in timpul colindului pe la rude, s-a urcat cu Diana si copilul in masina si a condus asa, desi noi toti am protestat ca e periculos si am insistat sa nu faca asta; la alte ocazii festive a facut la fel - imbatandu-se si vociferand ca pe scena pentru a fi in atentia tuturor, desi nu interesa pe nimeni sa-l aplaude pe el... de Pasti i-a adus copilului ceva jucarii de la fratiorul mai mare, motivand de fata cu parintii Dianei ca a luat ceva jucarii noi pentru celalat baietel si ca asa a considerat financiar mai practic, ca cel mic sa se joace cu cele ramase de la fratele lui... moment in care parintii ei s-au simtit penibil si, dupa fiecare asemea episod, ura vis-a-vis de individ a fost mai mare si dispretul pentru naivitatea, "orbirea" si "prostia" Daieni tot mai greu de stapanit. O sun uneori pe matusa-mea, o tin de povesti pentru a mai calma spitirele si mereu o aud lacrimand si suspinand ca "daca nenorocitul asta ar disparea de pe fata pamantului, ar disparea toate problemele lor"... parintii ei nu vor reusi niciodata sa accepte ca, poate, nu e el singurul vinovat pentru situatia fiicei lor. [bang] ____________________ Carla [grasa] 19+ , mami nerabdatoare de [fetita] Sofia Maria si [fetita] Natalia Emilia [url="http://injoaca.wordpress.com"]Blog de babies[/url] [url="http://www.jocurban.ro"]Blog de mami[/url]

[popescudora]

E clar ca viata alaturi de parinti e un cosmar si nu ii face bine nici ei, nici copilului, nu mai zic cat de nesanatoasa va fi educatia copilului pe principiul ca mami nu e mami, mami e bunica, si mami n-are nici un drept sa zica ceva. Pe viitor aceste lucruri s-ar putea sa aiba consecinte extrem de grave, banuiesc ca in fata copilului e discreditata si imaginea lui tati, care de bine de rau, dintr-un salariu ft mic din care plateste si chirie, tot are 200 de lei pentru copil, ceea ce multi altii mai instariti ar fi gasit scuze sa nu-i dea. Principala preocupare ar trebui sa fie in acest moment cum sa fie ajutata prietena ta sa isi schimbe locuinta si sa devina cat de cat mai independenta financiar. Atmosfera din momentul de fata nu reuseste decat sa ii toace nervii, sanatatea si sa faca rau copilului. Tatal copilului din cate inteleg munceste (chiar daca pe un salariu mic, asta e profesia pe care si-a ales-o, nu e vina lui ca e platita asa, ci a statului), da totusi ceva si pentru copil, a avut bunavointa sa incerce sa isi gaseasca de lucru si in Bucuresti, ca sa fie langa familia lui, dar n-a reusit, a dorit copilul si il iubeste, chiar daca timpul pe care reuseste sa-l petreaca cu el e scurt, datorita atat distantei, cat si obtuzitatii parintilor. Certurile dintre ei e logic sa existe data fiind situatia si tensiunile acumulate de amandoi. Amandoi sunt destul de tineri si imaturi. Prioritatea e gasirea unei locuinte pentru Diana si copil, si a unui venit ca sa se poata intretine, apoi daca alege sa mearga mai departe cu tatal copilului sau cu altcineva, e mai putin important. In primul caz, ar fi bine ca si el sa-si gaseasca un job chiar daca nu in actorie (cam greu fara experienta in altceva si cu criza asta), ca sa poata sa ii ajute financiar si sa fie impreuna cu familia. Ea eventual ar putea incerca sa gaseasca un job (cam greu si cu job, si facultate si copil, dar nu ar dura la infinit situatia asta, ci doar pana termina facultatea), iar copilul am inteles ca are 2 anisori deja, deci ar putea fi dat la cresa. Astea sunt solutiile evidente, mai greu cu modul de realizare, ca joburi si case nu cresc pe toate drumurile, din pacate. De interesat ce facilitati ofera statul in situatia data (slabe sperante la cine stie ce), poate dosar pentru o chirie ANL (cam utopica si treaba asta, dar incercarea nu costa nimic), si mai ales, cat mai multa sustinere de la rude si prieteni. El nu are parinti care sa-i poata ajuta? Nu mai au si alte rude (matusi, verisori etc) care sa o poata sprijini macar cu cazarea?

[Jocurban]

Uitasem... ca s-o mai citez pe mautsa mea inca o data: "Cand iti scoti fiica de 20 de ani din mainile unui betivan nenorocit si afli ca ar fi putut muri de mana lui sau a lui frate-su, gravida fiind, intre bataile "fratesti" ale acestora... in veci nu mai ai ochi sau suflet pentru omul ala, orice ar fi!" In afara acelor episoade cumplite, tipul n-a fost niciodata violent cu Diana sau cu fosta sotie, probabil de aceea Diana a ales - de rusine, umilinta sau soc, sa nu spuna nimanui de situatia in care se trezise brusc, dupa scurta relatie de lapte si miere... Noroc ca mama ei a inteles imediat ce se intampla in casa aceea si, intamplator, a aflat si de la ceva vecina despre interventiile politiei si despre devastarile ce avusesera loc pe acolo... altfel cine stie ce s-ar fi intamplat cu viata lor. Incerc sa ma pun in pozitia ei , de mama... De femeie trecuta printr-o casnicie de aproape 30 de ani, cu 3 copii crescuti "bine", dobandind deci o oarecare intelepciune si experienta de viata care o face sa creada ca vede lucrurile mai clar si mai in perspectiva ca si fiica ei. ____________________ Carla [grasa] 19+ , mami nerabdatoare de [fetita] Sofia Maria si [fetita] Natalia Emilia [url="http://injoaca.wordpress.com"]Blog de babies[/url] [url="http://www.jocurban.ro"]Blog de mami[/url]

[baby-boom]

Citat:

citat din mesajul lui Jocurban Buna ziua tuturor, Sunt o proaspata mamica aspiranta, activa pe un alt topic si prezenta pasiv pe DC de foarte multi ani. Am citit deseori tristele povesti de viata de aici, mi s-a strans inima si am rezonat cu fiecare persoana inselata, tradata, nefericita... Si iata ca, vazand cat de bine face o discutie cu alte persoane, as vrea sa va povestesc despre o persoana tare draga mie, pe care incerc din rasputeri s-o vad fericita - dar dupa mintea mea nu reusesc. Povestea este lunga si complicata, dar voi incerca in prima instanta s-o rezum: personajul central al acesteia este una din verisoarele mele primare - pe care o iubesc ca pe o sora mai mica - o voi numi Diana. Diana are acum 22 de ani, are un baietel ce va implini luna viitoare 2 anisori, o bijuterie de copil... Diana este o mamica singura, nefericita, debusolata, care pare sa faca in viata greseli peste greseli, in ciuda sfaturilor noastre, ale celor din jurul ei care ii cunosc adevarata poveste si incearca s-o ajute sa-si indrepte viata... Si toate acestea dintr-o dragoste pe care eu personal nu o inteleg si pe care nici ea insasi nu si-o poate reprima. Diana a fost o tanara perfect "normala", cu o familie perfect "normala", fara probleme acasa sau alt background care sa-i fi afectat dezvoltarea psihica in timpul copilariei si adolescentei. In anul I de studentie, la teatru, s-a imprietenit la catarama cu o colega a ei de grupa, cu cativa ani buni mai matura decat ea, prin intermediul careia ulterior l-a cunoscut pe fostul sot al acesteia - actor si el, deci "mare artist", cu care individa ramasese in relatii stranse de amicitie si prietenie, cei doi avand impreuna si un baietel - acum de varsta scolara. Dupa cateva luni bune, Diana si acest individ s-au indragostit, incurajati fiind si de fosta lui sotie sa formeze un cuplu si sa fie fericiti, individa in cauza avand la randul ei o noua relatie cu un coleg de grupa al lor... Toate bune pana aici, insa curand lucrurile intre ei au inceput sa fie tot mai "nesanatoase" (sau sa spun, ironic, normale pentru "artisti"?): tipul si fosta sotie imparteau inca, formal, acelasi apartament modest de 2 camere, de dragul copilului si din ratiuni financiare, intr-un orasel la 100 km de orasul in care locuieste Diana... Cele doua cupluri isi petreceau weekendurile impreuna in acel spatiu, in 4 - de fapt 5 persoane, daca e sa socotim si baietelul prezent in casa, vizionand filme, jucand diverse jocuri etc. Diana a ramas insarcinata accidental si, incurajata fiind si de "tatic" (care e cu 10 ani mai in varsta decat ea), a decis sa pastreze copilul, convinsa ca e cel mai minunat lucru ce i se poate intampla. Insa a ascuns sarcina de noi ceilalti mai bine de 4 luni, pana a inceput sa devina vizibila... motivand ca nu a vrut sa fie judecata sau sa i se tina "predici si teorii". Parintii ei, la aflarea vestii, au reactionat foarte urat: familia ei se descurca modest financiar, ea era studenta in anul I - fara venituri, taticul "parlit" total dpdv finaciar, actor la un teatru de provincie... si toata lumea s-a gandit, in primul rand, la viitorul ei: gravida la 20 de ani, fara posibilitati financiare, cu un "tatic" in aceeasi situatie, un artist de mana a doua cu capul in nori, cu inca 1 copil si o fosta nevasta acasa, copilul acela crescut de vecini in timpul saptamanii - cand mama lui e studenta "la oras", iar tatal viseaza cai verzi pe pereti in cafeneaua artistilor... Pentru a scapa de certurile cu parintii, pentru a demonstra ca e independenta, dar si pentru "a o lua de la capat" alaturi de tatic, Diana si-a intrerupt studiile si cei doi s-au mutat o vreme la Bucuresti, in casa fratelui taticului (unde acesta locuia cu sotia lui si cu copilul sau), unde Diana a asteptat linistita sa nasca, iar taticul si-a cautat fara succes de lucru pe la teatrele bucurestene, casele de productie etc. Curand au aparut tensiunile in casa, familia gazda s-a saturat curand de cei doi musafiri care nu aduceau niciun venit... fratii au ajuns sa se certe des, iar apoi sa se impace la 2-3 sticle de vin, din care au degenerat alte conflicte... s-au luat la bataie de mai multe ori, a fost chemata politia de catre vecini, au spart si devastat casa, toate acestea sub privirile ingrozite ale unei sotii cu copil mic si ale Dianei, gravida in ultimele luni... Diana a nascut in Bucuresti, singura - taticul fiind ocupat sa bea cu frate-su pentru a sarbatori evenimentul cateva zile in sir, moment in care mama ei s-a dus acolo s-o ajute, si-a dat seama imediat ce s-a intamplat acolo in ultimele luni si nu stiuse nimeni... si a luat-o acasa dupa 3 saptamai de la nastere, cu tot cu copil. Au trecut 2 ani de atunci, timp in care Diana locuieste cu copilul la parintii ei, acestia se ocupa ziua de copil cum pot (unchiul meu s-a pensionat si sta cu nepotelul), ea isi continua scoala... taticul s-a intors in oraselul lui, de unde are o "relaite la distanta" cu ea si cu copilul lor... weekend de weekend cei doi incearca sa se intalneasca, se iubesc si se cearta frecvent, nu fac niciun pas inainte si niciun pas inapoi, toata lumea e incurcata, iar copilul ei - pe care toti teoretic il iubesc - creste fara sa mai inteleaga cine ii e tata si cine ii e bunic... Parintii Dianei nu-l accepta pe tatic in casa, isi iubesc enorm nepotelul, insa au o atitudine total nesanatoasa vis-a-vis de binele lui, iar pe ea o persecuta zilnic si ii fac viata un calvar, in certuri zilnice, reprosuri, lupte pentru "suprematia educatiei copilului", chestii absurde, de gen "cat stati in casa noastra, pe baanii nostri, noi il educam cum vrem si tu - ca mama - n-ai niciun drept sa te bagi"... Diana e dependenta finaciar total de parintii ei, trebuie sa suporte situatia actuala... insa nici nu reuseste sa-si faca ordine in viata amoroasa, sa se rupa emotional de acest barbat care nu o face nici fericita, nu e nici un tata bun pentru copilul ei sau pentru primul lui copil, nu o ajuta nici financiar, nu poate (sau nu vrea?) nici veni sa fie cu ea si sa se sustina singuri financiar... timp in care alti baieti buni o curteaza, ar putea sa-i ofere sansa de a o lua de la capat intr-un mod mai bun... Desi sunt deparet de ea ca si distanta fizica, ma considera ca si confidenta ei, ne sunam aproape zilnic si imi povesteste ore in sir de problemele ei, insa orice sfaturi i-as da, orice i-as spune - pro sau contra relatiei ei, nu pare sa functioneze nimic... Ar mai fi foarte multe lucruri importante de spus despre situatia ei, insa deja m-am lungit excesiv de mult si nu vreau sa plictisesc pe nimeni... Ma necajesc tare, as vrea enorm s-o vad fericita, s-o ajut cumva cu sfaturi care sa-i ajunga la cap... si nu am cu cine povesti toate acestea... ____________________ Carla [grasa] 19+ , mami nerabdatoare de [fetita] Sofia Maria si [fetita] Natalia Emilia [url="http://injoaca.wordpress.com"]Blog de babies[/url] [url="http://www.jocurban.ro"]Blog de mami[/url]

Mai inainte de toate te-as ruga sa nu categorisesti o clasa dupa un anumit individ, prin afirmatii ca aceasta: lucrurile intre ei au inceput sa fie tot mai "nesanatoase" (sau sa spun, ironic, normale pentru "artisti"?...si mai sunt cateva, ajunge sa citesti postul tau. M-am burzuluit putin deoarece si eu am terminat aceasta facultate, pe care daca o urmezi cu credinta si dedicare observi ca nu "expulzeaza" doar cheflii, artisti cu capu'n nori, oameni fara capatai si ce mai insinuezi tu pe acolo. La fel de bine putea sa aiba alta meserie dar naravul sa si-l pastreze individul pe care-l descrii mai sus. Si m-am mai ofticat caci am facut aceasta facultate cu un copil acasa, uneori cu ore pana la 10 seara, cu weekenduri sacrificate, far