LUCA, minunea de la miezul noptii

[decenuela]

Luca, minunea de la miezul noptii…

 

 

Nu stiu daca vreodata cuvintele vor putea reda sentimentele care practic s-au nascut odata cu el….dar, voi incerca pe cat pot sa pun dragoste in fiecare cuvant …

 

Probabil, acolo sus, viata mea a fost aranjata in asa fel incat sa se produca aceasta minune. La 30 de ani eram o femeie implinita doar ca la capitolul copii aveam un dosar de adoptie aprobat, doar sa gasim un bb. La 31 deja luasem viata de la 0, eram un nimeni , cu job nou, intr-un loc nou…cu un alt barbat care practic mi-a schimbat viata…sau poate mai bine zis m-a readus la viata. Acum puteam visa la un bb, unul al meu, doar al meu. N-a venit cand am vrut noi…ci cand s-a hotarat el….

 

In momentul in care am renuntat sa-mi mai fac sperante desarte, sa-mi induc stari de sarcina…un test facut razlet arata 2 liniute…si inca unul la fel. Eram singura si nu stiam daca sa ma bucur sau nu. Nici macar nu realizam ca de fapt el era acolo si se pregatea sa vina spre mine. Au urmat 9 luni deosebite…o sarcina usoara fara greturi si pofte…fara probleme doar cu niste kg luate in plus si cateva greutati pe ultima suta.

 

L-am rugat frumos sa stea la caldurica cat mai mult, sa nu cumva sa vina de sarbatori…dar nu m-a ascultat!

 

Pe 31 fusese o zi cu incarcatura emotionala deosebita. In primul rand se preda stafeta de la fulguleti la pufuleti…pe forumul de gravidute….apoi incepusera sa mai apara pufuleti si printre aceste stari eu faceam diverse bunatati pt noaptea de revelion. Spre seara era totul gata..eram atat de multumita…am papat cu tati ca nu mai puteam de foame..ba chiar am baut si-o bere ( sa nu ziceti la nimeni). Imi facusem un dus…asa cu de toate , ce mai eram pregatita sa astept ….artificiile. Tati a ras tot timpul ca in noapte de rev o sa caute de nebun taxi..ca toti cunoscutii nu vor putea conduce, stiu ei de ce..dar s-a calmat cand a vazut ca eu sunt f ok.

 

La ora 9 , seara , stand linistita in pat, am simtit o presiune in urma careia un lichid necontrolat era imprastiat. M-am ridicat, i-am zis ca mi s-a rupt apa. Stateam pe buda pt ca LA tot curgea, am sunat o prietena apoi pe doctor care mi-a zis sa ma duc la spital. El era praf si ma ruga sa ma grabesc ca, cu cat ne vom apropia de 12 nu vom gasi taxi . Eu nu mai stiam ce am in bagaj…l-am laut asa. Eram atat de calma…nu ma durea nimic, nimic. Il rugam sa se calmeze . evident 20 de min fara succes in a gasi taxi. S-a dus la mall in speranta ca acolo vor fi. A gasit si am plecat. Nu am nimerit intrarea in spital, orbecaiam ca doi nebuni fara a sti pe unde putem intra. Intr-un sfarsit am ajuns…era primul contact al meu cu un spital in postura de pacient. Mi-au facut control si mi-au spus ca membranele s-au rupt aiurea iar colul nu e dilatat deloc. M-au pus la monitorizare, se pare ca bb era cam agitat . Am uitat sa precizez ca toti cei de garda erau in petrecere deoarece nu aveau evenimente deosebite. Mi-au sunat dr care nu spreram sa fie in tara si-l asteptau pt a lua hotararea daca e sa-mi faca cezariana. Petrecerea a continuat pana la miezul noptii. Eu stateam in acea sala de travaliu…speriata ca daca se intampla ceva..nu ma aude nimeni ca e muzica tare…asteptand sa se intample ceva.A venit dr..s-a uitat pe diagrama, n-a zis nimic… se facuse 12 noaptea…toti au iesit sa vada artificiile…eu l-am sunat pe tati…de care ma despartea doar o usa…sa-I spun ca-l iubesc si….sa-i spun ca a venit dr meu si ca va fi bine..

Dupa vreun sfert de ora s-au intors cu totii…pe mine ma puneau sa semnez nu stiu ce hartie despre anestezie…m-au luat si m-au dus in sala de operatie. Nu realizam nimic. Decat ca voi face cezariana…curaj gaina, ca te tai…doar asta aveam in minte. Nu mi-am dorit asta cum nu mi-am dorit nici ca el sa vina de rev…dar asta e. Am vazut deodata f multa lume..ma gandeam ca daca nu-si face efect anestezia de la bere …era liniste…doctorul a inceput sa cante. Eu tremuram toata….si deodata aud..ueee, ueeee..era el, MINUNEA DE LA MIEZUL NOPTII. Era 0.50, gata , venise pe lume. 3200 si 52 cm. mi l-au aratat apoi l-au dus… tin sa le multumesc tuturor s-au purtat f f profi si mai ales dr meu care a lasat petrecerea la care era si a venit la spital... pt mine...pt Luca...

 

Au inceput clipele grele pt mine, nu eram dezmeticita bine, era sa adorm pe masa de operatie..apoi mi-era frica la reanimare sa adorm…

Asteptam sa mi se zica ceva de bb….nimic. nu stiam nimic. M-au dus dupa 12 ore intr-un salon…bb era la reanimare, probleme cu respiratia. Era considerat premature, abia intrasem in sapt 37. au inceput clipe groaznice vizite la el de 2 ori pe zi timp in care el era conectat la aparate. Eu nu puteam sa-l ating decat cu degetul. Imi venea sa plang non stop pt ca nu puteam sa-l ajut si nu stiam cat va trebui sa stea acolo. Pe 3 la una din vizite nu mai era acolo, l-am vazut intr-un incubator, pus la lampa. Am simtit ca mor. Facuse icter. Greu a mai fost. Luni s-a intamplat o a doua minune…m-au mutat intr-o rezerva si mi l-au adus. Au urmat 24 de ore grele deoarece nu stiam sa fac nik, nici macar sa-l tin bine in brate. Marti ma uitam la el cum dormea si plangeam, de data asta plangeam de fericire, de drag…imi doream nespus sa plecam acasa, la tati care era innebunit sa ne aduca tot ceea ce trebuia. Acest lucru s-a intamplat miercuri, pe 6.

 

Acum suntem acasa in mare parete de timp doar eu si el…invatam sa convietuim. A uitam sa zic ca pe 13 ne-a cazut si buricul.

 

Sentimentul de mama e unic si nu exista decat daca ai o fiinta mica care sa te priveasca si care sa fie dependenta de tine. Ma uit la el si uit de nopti nedormite,de tot. nimic nu conteaza, nici un efort nu e prea mare. Totul se invarte in jurul lui….el e papusa mea cum ii zic eu….cel mai frumos copil din lume…fiinta care m-a facut sa-mi doresc sa mai traiesc inca multi ani pt a-l vedea mare. E o dragoste nebuna, nemarginita si neconditionata, amandoi suntem topiti dupa el…

 

Nu stiu daca asta trebuia sa spun , daca asa trebuie sa sune o poveste..un reala..cert este ca e un norocos , a venit cand a vrut el si este inconjurat de multa , multe dragoste din partea amndurora..

 

Te iubesc , dragostea mea, mami va fi mereu langa tine….

 

 

Mihaela mami de LUCA ... minunea de la miezul noptii...

 

 

 

 

[bubu_bu]

[flo]e foarte frumos ce povestesti tu sa fiti sanatosi si fericiti atat va pot ura din suflet!

 

[gravi]38+[*]

AMR vedem noi

poze

[danyelana]

Mihaela, felicitari [flo] pt nasterea lui Luca. [pup] Citeam si aveam lacrimi in ochi caci ai foarte mare dreptate, sentimentul de dragoste pe care il ai cand privesti minunea vie din brate e unic.

 

Sa va traiasca, sa fie sanatos si sa va bucurati de el. [pup]

 

Inca o data numai bine. [flo][flo][flo]

 

 

 

 

Acum [gravi] 37+ cu bb mic si scumpic Arthurid="blue">

 

 

AMR - 3 saptamani !!!! (nu-mi vine sa cred)

Am intrat in luna a noua !!!! id="red">

 

pozele mele

 

 

"L'inspiration, c'est de travailler tous les jours."

Charles Baudelaire id="purple">

 

 

 

 

 

[evyme]

Nu-ti face griji, ai scris o poveste minunata si emotionanta. [flo] Am citit ultima parte cu lacrimi in ochi, pt ca imi imaginez clipele cand voi fi in locul tau, cand voi fi si eu MAMA in sfarsit, si voi putea sa-mi tin puiul la piept... Luca este un baietel norocos, cu parinti care-l iubesc... Va doresc din tot sufletul sa fie sanatos (ca asta conteaza cel mai mult) si sa va aduca multe bucurii de acum inainte [flo]

 

[gravired] 35+ David Alexandru... inca negociem

poze gravi

trusou bebe

revelion de gravi

 

 

AMR 5 saptamani... nu-mi vine sa cred!!!id="Comic Sans MS">id="purple">id="size3">

[mariucasara]

Felicitari! Sa aveti parte de tot binele din lume, bebe Luca sa fie sanatos, sa creasca mare, mare si voinic.[flo]

 

Mamica Sarei Maria (22.11.2006) si [gravi]38+ Sebastian Petru

 

AMR 2 saptamani oficial...Neoficial vreo 3 zile...

[cris_mario]

superb povestit...parca as fi fost acolo...felicitari mamico! id="green">id="Comic Sans MS">

 

Andreea [gravi] 34+ [fetita]-Alexandra Elenaid="red"> +Mario Andrei id="green">16.08.2005+Andrei Daniel id="green">09.09.2000

poze

[lilib72]

Sa va traiasca puiul, sa fie sanatos si sa va aduca numai bucurii[flo]

 

 

 

 

lili@domnisorica daria

[xela_07]

Decenuela, am plans de fericire si am retrait cu tine povestea nasterii lui Luca. Felicitari! Esti o mamica extraordinara si iti doresc multa multa sanatate sa poti sa il cresti si sa il vezi mare. Faptul ca s-a nascut in asa zi de sarbatoare inseamna ceva ... e un deosebit asa cum sunt si parintii lui. Multi [pup][pup] pentru voi.

 

Xela, mamica de Andreea (11.08.2007) si [gravi]37+ Cristian

[alicredo]

minunat![flo][flo]

 

[gravi] 36+

[haircut]

Deceunela, si eu am citit cu lacrimi in ochi, sa fiti cel putin la fel de fericiti in continuare, sa creasca bb mare si sanatos, ca iubit vad ca e tare mult[pup][pup]

 

 

 

 

[gravi] 36+ [fetita] Maia Ilinca