Cat de devreme e prea tarziu?

[conchita]

Tocmai ce-am dus inapoi la biblioteca inca un vraf de carti despre cresterea si educarea copilului si m-am intors pe dc cu sacul de dileme. intru direct in subiect cu prima: trendul e sa se inceapa foaaarte devreme cu invatarea literelor, cifrelor, operatii matematice elementare,etc. cunoasteti lista. am consultat "programa" cam ce s-ar cere la preschool si mai incolo la kindergarten si la clasele 1-4 si m-am cam panicat. tratamentul atacului de panica cel mai indicat e Elkind, dar am trecut la carti despre homeschooling si am dat de parinti mai agitati cu debutul timpuriu al educatiei de tip scoala decat cei care-si "institutionalizeaza" copiii. argumentele principale pentru inceperea devreme cu "lectiile", varsta recomandata fiind de 3 ani[bang], ba cica si mai devreme: se descurca mult mai bine in clasele primare (nu ma intereseaza aspectul), invata sa se focuseze pe o activitate timp indelungat (bifat, recordul soniei e sa picteze 4 ore jumate, fara sa fi folosit vreodata flash cards), isi dezvolta memoria si intelectul (hardul la ei e aproape gol, dar trebuie neaparat umplut cu viteza luminii? intelectul lor e superior intelectului de adult, ca n-are balast), etc etc. argumentele contra: pierde interesul in clasele primare daca stie totul dinainte; isi rateaza copilaria care e varsta jocului nestructurat si a descoperirii genuine; oboseala mentala; forma fara fond, in sensul ca invata conceptele inainte de a le intelege semnificatia; tulburari psihologice mai tarziu - anxietate, depresie, etc. voi cand ati inceput cu citit, scris, lista de presedinti, memorarea Constitutiei, spelling, despartiri in silabe si alte minuni? care au fost efectele, in timp? sau cand aveti de gand sa incepeti si de ce? multumesc. [flo] [url="http://madeinromanika.wordpress.com/"]made in romanika[/url]

[Sabina]

Fimea la 2 ani si 4 luni stia literele . ca ne-am jucat un joc de la Fisher price.com, online, cu alfabetu. La 3 ani jumate scria cu litere mari deja,cateva cuvinte simple plus numele ei, insa nu am pus-o eu, ci din ce isi amintea de la jocul ala. Dintotdeauna a manifestat interes pentru orice care e cu matematica. Pe la 4 ani i-am cumparat carticele pt copii cu diverse jocuri cu cifre si litere si mai facea din ele cand avea chef. La 5 ani si 3 luni a inceput pianul. La 6 ani facea adunari pana la 20, de la 6 ani jumate adunari cu 2 cifre si trecere peste ordin. Asta mental, nu pe hartie. Acum aduna si cu 3 cifre. Aici ea ne intreba mereu si si-a gasit metode de descompus numerele ca sa poata aduna si scadea. Sora mea a invatat-o principiile inmultirii:D, da ne mai incrucam daca e inmultire cu mai mai mult de 3. Totul in cap, nu vrea pe hartie. Cam asta am facut noi inainte de scoala. Dar numai si numai cand a vrut ea, de fapt, de la ea a pornit totul, in afara de jocul de la fisherprice.com. Nu se plictiseste la scoala, pentru ca sunt altfel structurate activitatile decat ce-a facut acasa. Am uitat sa spun ca Gh nu stie nimic din toate astea, incerc sa-l invat literele asa, in joaca, daca le vede mari pe undeva si ma intreaba "ce-i ata", da la computer nu l-am pus, ca-s pe laptop acuma si-mi strica tastatura...., de vorbit vorbeste cum vorbea sor'sa la un an si 8 luni [:D] (el are 2 si 4 luni), samd samd. Deci depinde numai de copil, eu fac ce vrea copilu:) ____________ Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil! [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=146029"]Cum mi-am alaptat copiii[/url] ______________ [url="http://armonii.blogspot.com/"]Sabina's blog[/url], [hippi] [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1"]Sofia Galagia[/url] si [yum] [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=107208&whichpage=1"]bb Gheo[/url]

Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.

[andusha]

Copilul meu e in extrema cealalta: sapte ani si patru luni, nu stie sa scrie si sa citeasca, invata in ritmul de la scoala, nu i se pare greu dar nici nu vrea mai mult. Face adunari, scaderi, inmultiri dinainte sa stie cum se scriu cifrele si fara sa ii aratam, pur si simplu la inceputn numara piese de lego ca sa-si dea seama de rezultat. Ii citesc eu mult, ceea ce il intereseaza si ii place (in functie de perioada are alta pasiune, cum sunt toti copiii) si ii mai citesc multa fictiune pentru copii. Se joaca aproape tot timpul in afara scolii (temele nu depasesc jumatate de ora, si le face repede si la nivelul lui cel mai bun), in rest se joaca jocuri de rol, singur sau cu prietenii, afara, merge la un curs de dans si, in curand, la unul de arta dramatica. Ii plac jocurile video in care construieste un oras sau sunt despre dezvoltarea unei civilizatii, jucam in familie multe board-games (si noua adultilor ne face placere), deseneaza mult (mai ales in creion) ceva gen benzi desenate, face programe pentru robotul lui. Lui asa ii este cel mai bine, invata mai multe si e mai echilibrat decat atunci cand incercam sa ii impunem un program. Iar noi suntem bine ca el e relaxat si fericit :)

[Deus]

buna intrebare Conchita[pup] eu il las sa se bucure de copilarie asa cum ne-am bucurat si noi, facem activitati dar, doar daca ii interesat si daca are rabdare,ne concentram mult pe iesitul afara, mersul pe bicicleta, sport,drumetii... Oricum il vad ca stie multe lucruri invatate din povesti, din povestile cu noi(este ca o tatza toata ziua ma intreaba ceva si toata ziua despicam firul in patru), are o memorie de elefantel, invata tot ce le spune educatoarea fara sa fac si acasa pregatire cu el. Vine scoala si o sa aiba timp suficient sa invete si sa faca lectii. Plus ca vorba ta, nu am pretentii de la el sa fie primul ci doresc sa-i placa orice lucru face. Am sa-l sustin sa faca ce vrea :-) De remarcat ce mare diferenta este intre generatii, pe vremea mea parintii impuneau copiilor sa aleaga drumuri gata batute, meserii banoase. Nu i-as face asa ceva. devii ceea ce practici www.de-azi.ro http://oscarfriends.wordpress.com/ putere...pentru cine crede ca nu mai poate! http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI

[Alizee]

Citat:

citat din mesajul lui conchita argumentele contra: pierde interesul in clasele primare daca stie totul dinainte; isi rateaza copilaria care e varsta jocului nestructurat si a descoperirii genuine; oboseala mentala; forma fara fond, in sensul ca invata conceptele inainte de a le intelege semnificatia; tulburari psihologice mai tarziu - anxietate, depresie, etc.

Astea sunt si motivele pt care eu o las pe fii-mea sa faca ce vrea, fara a incerca sa o invat eu inaintea scolii. Pt mine, este infinit mai important ca ea sa fie un copil fericit, decat unul care sa exceleze la citit si socotit, dar trist sau epuizat psihic. Copiii care stiu sa citeasca si sa socoteasca inainte de a incepe scoala, nu vor deveni presedinti de tara. [:D] "Trendul" asta despre care scrii, este inventia mamicilor perfectioniste care vor ca ai lor copii sa fie mai ceva peste ceilalti, fara sa se gandeasca ca ii suprasolicita absolut inutil. Copiii vor invata cel putin 12 ani si maxim toata viata; depinde ce meserie isi aleg. allinta A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect. Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

[buli]

Conchita, Matei a vorbit la 2 ani si 7 luni, direct in propozitii. lectii cu el nu am facut absolut niciodata. insa, in aceeasi idee pe care ai expus-o si tu, ca-s cel putin la fel de destepti ca noi am vb cu el normal. astfel incit: stia de la vreun an si doua luni toate culorile, inclusiz turcoaz, bej, kaki, din astea. i le comunicam asa in trecere (hm, tricoul asta kaki nu se asorteaza cu geaca bej, da-mi te rog mingea verde cu tzepi - neaparat 2 insusiri macar ca s-o identifice etc) literele de pe la 2 ani le stie, daaar le-a invatat de pe strada - se oprea in fata reclamelor si imi arata cu degetul sa ii spun cum se cheama. sau oriunde gasea o litera cifra mi-o arata cu degetul sa ii spun cum se cheama. dupa ce am vazut ca le-a invatat il intrebam eu si imi arata el cu degetul (pt ca nu vorbea :D) adunari, scaderi a inecput sa faca el singur la joaca - eu am doua mingi tu ai trei, mai ia una de la mine ca sa ai si tu trei. tot asa in mod firesc ne-am trezit cu el ca stie si un pic de tabla inmultirii. pe la 3 ani-jumate avea faza "jocurilor" - hai sa ne jucam cu cifrele - insemna sa ii dau adunari si el sa le faca in gind. cind am vazut ca-i place, am inceput sa-l provoc - mergeam cu tramvaiul si faceam jocuri cu cifre. cu timpul am urcat peste 20. de numarat inainte-inapoi tot asa, la distractie. noi (din fericire sintem de aceeasi parere) sintem genul de parinti pentru care pina la 6-7 ani cea mai mare ingrijorare e ca baiatul n-are timp de joaca si distractie. nimic-nimicuta nu i-am impus pina acum. insa, l-am tratat ca si cum poate mult. si a putut, dar in mod natural. intr-un fel, noi i-am deschis usa, el a ales daca sa intre sau nu. cam asta e sugestia pe care as face-o tuturor parintilor. nu va subestimati copiii, dar dati-le voie sa aleaga ei la ce-s mai buni. de ex M n-are talent la desen. ii place, dar desenele lui sint f ... abstracte :D. nici cu dansul nu e la fix, tot asa, mai mult de pe margine. aaa ... noi l-am invatat devreme sa joace carti. razboi, macao. pai si aici invata adunari, scaderi, ce numar e mai mare, etc. si el nici nu-si dadea seama ca face mate ;) enfin, sint sigura ca ai prins ideea. mergi pe mina Soniei, spune-i de toate si o sa le invete frumos fara sa va dati seama nici una dintre voi :) eu nu-s deloc de acord cu lectiile la copii asa mici, nororcul nostru ca gradinita e pe acelasi tipic. tu esti o mama buna, lasa instinctul sa te conduca, nu asculta toate cartile, astea pe curente si tendinte, n-ai observat? deceniul asta e la moda numai joaca, deceniu urmator copiii tb sa invete integrale la cls 2. [pup] [url="http://www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag"]@[/url]

[crinuta]

Citat:

citat din mesajul lui allinta Citat: citat din mesajul lui conchita argumentele contra: pierde interesul in clasele primare daca stie totul dinainte; isi rateaza copilaria care e varsta jocului nestructurat si a descoperirii genuine; oboseala mentala; forma fara fond, in sensul ca invata conceptele inainte de a le intelege semnificatia; tulburari psihologice mai tarziu - anxietate, depresie, etc. Astea sunt si motivele pt care eu o las pe fii-mea sa faca ce vrea, fara a incerca sa o invat eu inaintea scolii. Pt mine, este infinit mai important ca ea sa fie un copil fericit, decat unul care sa exceleze la citit si socotit, dar trist sau epuizat psihic. Copiii care stiu sa citeasca si sa socoteasca inainte de a incepe scoala, nu vor deveni presedinti de tara. [:D] "Trendul" asta despre care scrii, este inventia mamicilor perfectioniste care vor ca ai lor copii sa fie mai ceva peste ceilalti, fara sa se gandeasca ca ii suprasolicita absolut inutil. Copiii vor invata cel putin 12 ani si maxim toata viata; depinde ce meserie isi aleg. allinta A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect. Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

De acord. In plus nu pun semnul egal intre un copil precoce si om realizat, asta cu siguranta. Poate fi, dar in aceeasi masura se poate sa nu se intample asta. Nu-mi plac lucrurile fortate. Vreau un copil normal, sa isi traiasca copilaria, si voi proceda cum cred eu, nu cum spun nu stiu ce specialisti. In concluzie, asa cum spunea si Sabina, daca copilul cere, e ok, dar sa-i bagam noi pe gat, never. Crinuta si [bonjovi] Rayan Fara Dumnezeu nimic nu e. Cine se increde in sine, cade rau! [url="http://www.youtube.com/watch?v=4L0eM4tODYc"]Asculta[/url]

[corinadana]

La 4 ani oricum incepe sa invete daca o duci la pre school. Si ziceai de pierdut interes in clasele mici. Depinde de profesor, sunt f multi care lucreaza diferentiat cu ei asa ca nu are timp de plictiseala. Si oricum la engleza are de bagat grupa mare este tot timpul de invatat iar mate o s o stapaneasca f bine. Raluca a fost mereu multi pasi inainte. Pana acum a fost f bine, a castigat concursuri, a trecut teste dar anul asta are ghinion, se plictiseste in sala... Dece?! ptr ca are un teacher care nu i pasa de elevi. Numai nu tr fortata si tu ii cunosti limitele copilului tau. Ah! si la anul la middle school primul lucru care l fac ii testeaza pe copii si i pune pe nivelul corespunzator cunostintelor lor. Si uite asa isi fac timp mai mult in high school ptr acele AP classes daca s gata cu materiile lor. Deci daca se poate se MERITA! Don't throw with stones if you live in a glass house. corina mama Ralucai http://community.webshots.com/user/corinaraluca

[Delia21]

La noi Rudy a inceput sa mearga la gradi la 2 ani si o saptamana;la timpul acela vorbitul lui...,vocabularul era de maxim 40 de cuvinte.La gradi a invatat multe,eu doar i citesc povestea de seara....,(nu chiar in fiecare seara)...dupa care mai explicam ,povestim despre ce era vorba in poveste...si cam atat.Luna trecuta cumparai ceva bazaconii...de la leapfrog....care ar trebui sa-l ajute sa scrie.....dar nu se omoara dupa scris,nici dupa desenat...asa ca-l las in pace,ce atata graba?va implini 4 ani luna viitoare,....si nu am de gand sa-l bat inca la cap cu scrisul.Nu sunt pentru fortare,prinde el destule de la gradi....asta mi-ar mai lipsi sa ma stresez si eu acasa cu asta.Binenteles ca i voi verifica zilnic temele cand va fi la scoala...dar nu vreau sa fac o pasiune oarba din planul "imi fac copilul genial".Il vreau fericit,echilibrat,cu initiativa...si in stare sa spuna NU cand nu vrea ceva[:)].

[Jasmin012]

Interesant subiect. Eu nu ma stresez prea mult cu Lucas. Sunt de parere sa-l las sa vrea el, nu sa-l oblig eu. Poate pentru ca de mic m-a vazut pe mine citind, si el face la fel, e innebunit dupa carti. Are 2 ani si 1 luna si cunoaste cifrele pana la 10 si unele litere. Nu prea vorbeste, dar vine cu cartile si-mi arata litere sau cifre si eu trebuie sa i le spun. Altadata il intreb eu si el imi arata, ceea ce stie. Uneori chiar ma exaspereaza, imi pune de o mie de ori aceeasi intrebare. Dar stiu ca nu e ceva iesit din comun, multi copii fac la fel sau poate mai multe, asa ca nu-mi fac nici un plan cu el, nu-l visez deja nu stiu ce mare doctor sau avocat. Cand va veni vremea isi va alege el ce va vrea sa faca in viata. Spun asta fiindca am si niste nepotei gemeni, mai mari cu 6 luni decat Lucas si pe care parintii lor (fratele si cumnata mea) deja ii viseaza pe unul profesor iar pe altul avocat. In viata asta am invatat ca socoteala de-acasa nu se potriveste cu aia din targ. Mi se pare exagerat ca la doi ani sa stabilesti deja destinul copilului tau. Stiu ca tendinta e de a pune copiii sa studieze prea mult si prea devreme. E adevarat ca un copil trebuie indrumat, dar multi parinti exagereaza, crezand ca dau mai multe sanse copilului in viata, isi imagineaza ca au o odrasla geniala si vor sa fructifice acel geniu. Poate fi vorba si de un copil genial, dar in rare cazuri. De multe ori, cu pretentiile noastre nu facem altceva decat sa-i impingen spre culmile esecului. Poate cerem prea mult de la copiii nostri, uitam ca au si ei o copilarie pe care trebuie sa si-o traiasca. Citeam la un moment dat o carte de psihologie infantila (imi pare rau ca nu-mi amintesc cine a scris-o, in orice caz am prins ideea) si autorul spunea ca parintii ar trebui sa nu intervina deloc in educatia scolara si la temele copilului, ca acesta era rolul scolii si al profesorilor, care au obligatia de a forma copilul. Parintii trebuie sa fie parinti, sa-si iubeasca copilul, sa se joace cu el, sa se ocupe de educatia lui informala. Eu de multe ori ma gandesc la asta: sa fiu pentru copilul meu mama si prieten, cel mai apropiat, nu un profesor. Un model da, dar nu un profesor. Asta va fi rolul profesorilor lui. Jasmin si micutzul [copil] Lucas Daniel (28.11.2007) [url="http://www.flickr.com/photos/23373490@N02/"]poze cu mogaldeatza[/url] [url="http://www.flickr.com/photos/30849078@N05/"]Lucas[/url]