Custodia comuna a copiilor

[marius]

Ca sa se vada trebuie obligatoriu sa existe legea. In general doar prin existenta si aplicarea dispozitiior legale se poate obliga nu prin bunul simt.

[Rufus]

Concret, Marius...cu ce-i obliga legea pe parinti acordand custodie comuna?

[372018]

Rufus, exemplu pozitiv exista: fostii Nastase( Amalia si Ilie ).

 

Cunosc caz in care mama inghite chestii de ma dor pe mine capul si stomacul, numai pt ca sa aiba copilul parte de o bucatica de timp petrecuta cu tatal lui. 

 

A fost caz mediatizat in care tatal italian a luat copilul cu acordul mamei, l- a scos din tara si nu mai vrea sa il aduca inapoi la mama. Deci, mai bine sa nu existe acea excursie decat sa dai in alte dandanale. Asta e! poate ca acum sufera putin un copil, dar poate ca invata si parintii ca nu e in regula ce fac si sa inceapa sa colaboreze pt copilul lor.

 

Si eu sunt de acord cu Marius, Maria si Emanuela care a scris dincolo, exista parghii legale, daca unul va apela la ele cu rea credinta, se va dovedi, nu e o scuza pt celalalt parinte sa taca si sa inghita, mai ales ca totul se sparge in final in capul copilului. V- am spus de cazul cunoscut de mine: nu a rezolvat nimic, copilul tot este vazut cand vrea muschiul tatalui, nu pe cat ar vrea copilul, iar mizeriile din partea tatalui asupra mamei s- au acutizat, n- au scazut deloc. Daca nu te faci respectata....cu legea in mana, inclusiv aduci la cunostinta autoritatilor faptul ca ii sunt incalcate drepturile copilului, ca actiunile/ inactiunile unui parinte il afecteaza pe acesta ( copilul ). Ok, ii dai sanse sa fie om, nu il asmuti, dar dc vezi ca n- ai cu cine, faci ceva, nu lasi lucrurile sa treneze sau mai rau, sa escaladeze. Il inviti la discutii, il chemi la mediere, nu vrea, ciau! Reclami si dovedesti ca tu ai vrut dar nu ai cu cine.

Editat Februarie 12, 2014 de lucialu

[marius]

Sunt multe de spus sincer nu as dori sa scriu toate dispozitiile legii in materie nici macar copy&paste....

Insa foarte pe scurt si pe intelesul oricui nici unul dintre parinti nu mai are nici un posibil avantaj fata de celalat, nu poate sa faca ce vrea, este obligat sa tina cont de dorinta celuilalt parinte  in raport cu minorul. Asa ca si idee este exact ca si cum ar fi casatoriti sau nedespartiti in ceea ce priveste toate obligatiile si/sau drepturile si exercitarea acestora fata de propriul copil.

[Ella73]

In Elvetia pana in 2013 exista custodia exclusiva in caz de divort. Insa in cazul in care parintii nu erau casatoriti, dar locuiau impreuna, custodia putea fi data mamei sau se putea cere custodia comuna (se face un contract la Autoritatea de protectie a copilului si adultilor, contract care apoi e validat de o anumita institutie - nu stiu cum o cheama, ma uit acasa sa vad, in care se specifica drepturile si obligatiile parintilor, inclusiv in cazul in care se vor desparti, iar copilul ramane la unul din ei...cum am mai spus, autoritatea respectiva insa are in vedere in primul rand interesul copilului, el trebuie sa fie cel care sa nu sufere in cazul in care parintii se despart...contractul asta se poate schimba oricand, cu acordul partilor...in cazul in care parintii se despart, iar unul dintre ei nu mai este de acord cu ceea ce contine, trebuie mers la judecator). Din 2013 a intrat in vigoare o noua lege, prin care se poate cere custodia comuna la divort.

 

Inca ceva : aici nu se cere nici o hartie cand doar unul din parinti paraseste tara cu minorul. Sau cand ii faci copilului pasaport (sau carte de identitate...aici se dau de la nastere) e suficient sa mearga doar unul dintre parinti, din partea celuilalt parinte nu se cere nimic. Am vazut insa reportaje cu parinti divortati care au luat copiii si au parasit tara cu ei (desi custodia o avea celalalt parinte), autoritatile elvetiene neputand face nimic pt a-i aduce inapoi (in tarile musulmane de exemplu in caz de divort copiii sunt incredintati tatalui...deci un asemenea stat nu ar da mamei dreptul sa-si ia copilul, mai ales cand locuieste in alta tara). In 2012 a fost chiar un caz indelung mediatizat, tatal despartit de mama, ea l-a anuntat ca vrea divortul, el a luat fetitele de 4 ani in weekend, dar nu le-a mai adus acasa duminica seara (cand a sunat mama sa intrebe unde sunt, i-a spus ca le duce el la scoala luni dimineata). Nu se stie ce s-a intamplat intre timp, pt ca tatal a fugit in Franta, de acolo in Italia, unde s-a sinucis. Fetele nu au fost gasite nici in ziua de azi. El i-a trimis o scrisoare mamei inainte de a se sinucide in care i-a scris ca fetele nu au suferit, ca sunt bine acolo unde sunt, iar ea nu le va mai vedea niciodata; ca asta e pedeapsa pt ca a vrut sa divorteze. Eu una nu inteleg cum poate cineva sa fie atat de crud, sa se razbune pe fosta sotie omorandu-si proprii copii. Si el nu e singurul caz. 

Editat Februarie 12, 2014 de Marcia03

[Rufus]

Insa foarte pe scurt si pe intelesul oricui nici unul dintre parinti nu mai are nici un posibil avantaj fata de celalat, nu poate sa faca ce vrea, este obligat sa tina cont de dorinta celuilalt parinte  in raport cu minorul.

 

Well, asta dupa mine poate sa insemne (si inseamna in general in viata de zi cu zi) ca, privit dinspre copil, are totul si n-are nimic.

Adica are toate premisele sa-i fie bine, dar nu-i este pentru ca parintii nu ajung la un acord.

Pentru ca legea nu-i obliga pe parinti sa ajunga la vreun acord...nu? Le da doar dreptul sa decida egal.

[marius]

Nici casatoriti fiind nu exista premise legale sa ajunga la un acord. Legea si inainte si acum nu poate interveni in interiorul familiei din punct de vedere decizional. Nu poate sa vina X dinafara si sa zica "nu ma intereseaza ce vreti voi doi fiecare in parte,  eu vreau altfel si asa se va face"... este deja derizoriu ce discutam.

[MariaG]

Legea le da dreptul parintilor (casatoriti, in concubinaj sau fara nici o treaba unul cu altul) ca daca nu ajung la o intelegere intre ei doi sa apeleze la un mediator (ca sa-i asiste in procesul de a ajunge la o intelegere) sau sa apeleze la instanta (ca sa decida ea in locul lor). 

Legea spune ca asta e normalitatea si ca de la ea deviem doar daca cineva dovedeste ca este in interesul copilului sa facem altfel.

Acuma, putem argumenta ca daca parintii nu se inteleg interesul copilului este vatamat de impartirea autoritatii (asta inteleg eu ca sustine Rufus) si ca, de vreme ce divorteaza, inseamna ca nu se inteleg (ca altfel n-ar divorta).

Dar cele mai multe divorturi nu (mai) sunt din cauza ca tatal si cu mama se injura ca la usa cortului, se bat precum chiorii si folosesc copilul pe post de mesager intre ei. Oamenii divorteaza din cauza ca nu mai au nimic in comun ca sot si sotie, si-au gasit pe altcineva mai drag ochilor sau nu mai suporta sa fie cicaliti, criticati, etc.

In plus, au crescut foarte mult numarul familiilor necasatorite care au copii - copiii aia au si ei parinti care au si ei responsabilitati si drepturi. 

In jurul meu cazurile de parinti necasatoriti (fie ca au divortat fie ca nu s-au casatorit niciodata) care impart autoritatea parinteasca fara sa foloseasca copilul pe post de moneda de schimb sunt majoritare. Deci se poate. 

 

Sa incerci sa rezolvi problemele parintilor prin autoritatea parinteasca exclusiva sau comuna e ca si cum ai tot schimba bateria la masina ca nu porneste fara sa observi ca nu are motor, si te superi pe fabricantul bateriei ca nu-ti porneste masina. 

Editat Februarie 12, 2014 de MariaG

[marius]

Corect! [flo2]

[Rufus]

Maria, stii cum faci tu? Argumentezi partial. Iata:

 

-"Legea le da dreptul parintilor (casatoriti, in concubinaj sau fara nici o treaba unul cu altul) ca daca nu ajung la o intelegere intre ei doi sa apeleze la un mediator (ca sa-i asiste in procesul de a ajunge la o intelegere) sau sa apeleze la instanta (ca sa decida ea in locul lor)." Corect.Si? Asta-i viata, sa stai pe la mediator si judecator? Face bine copilului?

-"Dar cele mai multe divorturi nu (mai) sunt din cauza ca tatal si cu mama se injura ca la usa cortului, se bat precum chiorii si folosesc copilul pe post de mesager intre ei. Oamenii divorteaza din cauza ca nu mai au nimic in comun ca sot si sotie, si-au gasit pe altcineva mai drag ochilor sau nu mai suporta sa fie cicaliti, criticati, etc." Indiferent de motive, exista o ostilitate nedisimulata in cele mai multe cazuri; unii raman la injuraturi, altii sunt mai grijulii, dar adevarul este ca nu se inghit neam; bine ar fi sa nu se mai vada toata viata, putini sunt cei care dau totul in spate, dar na, au un copil in comun; alta sursa de frustrare.

-"In plus, au crescut foarte mult numarul familiilor necasatorite care au copii - copiii aia au si ei parinti care au si ei responsabilitati si drepturi. 

In jurul meu cazurile de parinti necasatoriti (fie ca au divortat fie ca nu s-au casatorit niciodata) care impart autoritatea parinteasca fara sa foloseasca copilul pe post de moneda de schimb sunt majoritare. Deci se poate." Exemplul este gresit. Irelevant. Eu consider un cuplu doi oameni care impart viata zi de zi, locuiesc impreuna, au copii, indiferent daca sunt sau nu casatoriti. E ceva normal, vad ca si tu gandesti la fel. Dar cand se despart, ce conteaza ca divorteaza sau se despart pur si simplu? Situatia devine identica. Daca nu conteaza ca nu sunt casatoriti, de ce conteaza ca se despart si nu divorteaza? Tot aia e.

"Sa incerci sa rezolvi problemele parintilor prin autoritatea parinteasca exclusiva sau comuna e ca si cum ai tot schimba bateria la masina ca nu porneste fara sa observi ca nu are motor, si te superi pe fabricantul bateriei ca nu-ti porneste masina." Asta nu stiu daca  inteles-o; mai spun o data ce am mai spus: legea e data pentru copil si ar trebui sa-l scuteasca pe acesta de orice problema avea acesta inainte de legea asta. Nu este o lege pentru parinti! I

Intrebarea (intrebarile) este: s-a imbunatatit ceva in situatia copilului? A ramas totul la fel? E ceva mai rau?

Pana acum sunt exemple negative. Aveti exemple pozitive?