Administrators desprecopii Publicat Aprilie 10, 2010 Administrators Raport Distribuie Publicat Aprilie 10, 2010 Cati copii cu autism sunt in Romania? Numarul exact nu este cunoscut. Se presupune insa ca si in Romania frecventa de aparitie a acestei afectiuni este aceiasi ca in alte state europene, respectiv de 1 la 166 de copii nascuti intr-un an. Ori, asta inseamna ca numarul copiilor afectati de autism se plaseaza undeva intre 3.000 si 30.000...Deci, e cazul ca orice parinte sa cunoasca mai multe detalii despre aceasta afectiune. Prima intrebare ar fi: De unde stiu ca baietelul/fetita nu are si el/ea autism? Exista anumite semne la care ar trebui sa fiu atenta? Am auzit ca boala apare din senin. Iata semne ale autismului >> ************** Citesc cu placere: Supereva.roid="purple"> | Blogul meuid="navy"> |id="Georgia">id="size2"> Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
bebeaca Publicat Aprilie 10, 2010 Raport Distribuie Publicat Aprilie 10, 2010 Sunt mamica de copil autist....baietelul meu are 5 1/2 ani,a fost diagnosticat in urma cu doi ani,desi semnele au aparut ff devreme.Tin minte ca avea doua luni,era de revelion 2004-2005,ma temeam ca se va speria de pocnitori si artificii si el nici macar nu a clipit.Mi-am zis ca poate e prea mic,poate nu realizeaza...nici nu mai stiu ce motive am gasit.La 6 luni,desi era un copil linistit,a avut doua zile in care nu stiam ce are de plange.A incetat din plans la fel cum a inceput,dar dupa doua zile de plans sfasietor.Apoi la un an semnele au fost tot mai evidente:nu ne mai privea,isi rasucea degetele(la inceput am zis ca se joaca,apoi ca a devenit tic nervos),se juca numai cu niste chestii din plastic(erau ca niste suruburi de plastic) de la premergator,nu il interesau decat jucarii care faceau zgomot,in special zdranganele de bebei,daca incercam sa-l fac sa prinda ceva in mana refuza sa atinga obiectul respectiv.Trebuie sa subliniez ca la nastere facuse paralizie cerebrala,de la trei luni faceam recuperare,asa ca saptamanal,chiar zilnic,mergeam la medic:pedriatru,neuropsihiatru infantil,neurolog.In tot acest timp nimeni nu mi-a zis nimic despre aceste ciudatenii ale lui,cum ca ar fi semne ale autismului.Intrebam din cand in cand de ce face aia,de ce nu vrea si el aia,aceleasi raspunsuri peste tot:e foarte in urma,ce vrei?fi multumita cu atat.La aproape trei ani l-am inscris la o gradinita speciala,mai mult pt socializare.Aici mi s-a sugerat ca ar avea autism.In primele zile au fost doua clase amestecate deoarece una din sali nu era gata.O clasa era cu autisti,iar cealalta copii cu retard,Gabi fiind in a doua.Intamplarea a facut ca o doamna psiholog care lucra aba sa vina pentru a instrui educatoarele din prima clasa sa lucreze aba cu autistii.Nestiind care sunt dintr-o clasa care din alta a inceput sa-i separe si asa l-au ales pe el intre autisti.Eram nedumerita,asa ca am cerut explicatii si asa am aflat ce erau ''ciudateniile''.Am primit si acest diagnostic care imi sfasie inima si acum,desi am mai asteptat mai bine de sase luni,dar indiferent de cate alte diagnostice ar primi el va fi copilul meu.Cu timpul ne-am ales cu alte 'ciudatenii',sa le spunem corect STEREOTIPII,am scapat de altele si tot asa.Acum inca zdrangane jucarii,masinute in special,baga in gura si roade orice jucarie,bate din palme,chiuie pana surzesti,isi zmuceste corpul de zici ca-l rupe,se invarte in jurul axei propii,sta minute insir si priveste in urechea mea,bate cu degetele in masa sau geam intr-un ritm de el stiut,cand merge tine mainile in sus,rade sau plange din senin,se musca de maini cand e agitat,nu vorbeste,uneori parca nu ne aude,alteori masoara incaperea cu picioarele,Sunt multe lucruri care le face si care nu le face sunt multe de zis,probabil ca voi reveni cu detalii daca am postat unde trebuie ca nu sunt sigura.Si as vrea sa adaug ca cineva care se ocupa de autisti mi-a zis ca ultimele date ale unor cercetari arata ca s-a ajuns la un copil din 97 sa aibe autism. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
columbiana Publicat Iunie 14, 2010 Raport Distribuie Publicat Iunie 14, 2010 Daca vreti sa semnati petitia asta: http://www.petitieonline.ro/petitie/ propunere_de_politica_publica_in_educatia_copiilor_cu_tulburari_din_spectrul_autismului_tsa-p16706050.html pentru inbunatatirea conditiilor copiilor cu autism din Romania. http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759 Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
cilutza_84 Postat Septembrie 15, 2010 Raport Distribuie Postat Septembrie 15, 2010 buna ziua, azi mi-am facut cont pe acest forum in ideea de a comunica intens cu ceilalti parinti despre problemele copiilor. am intrat de foarte multe ori pe forum si deja am simtit ajutor din partea tuturor celor care au scris. eu am un baietel de 3 ani si imi este foarte teama sa nu fie autist. are cateva dintre caracteristici, insa cele doua doctorite la care am fost pana acum m-au asigurat ca nu e autist, insa nici nu i-au pus un diagnostic, ceea ce e mai mult decat frustrant pentru mine. Luca al meu, caruia ii spunem PINKUTZ :),e un copilas tare dragutz, istet(i se citeste in privire), prietenos, jucaus, insa are unele probleme: nu vorbeste, doar in limbajul lui ciudat, desi pe la un am si 2 luni spunea mama, tata, anca, facand legatura cu persoanele respective; nu mananca decat iaurt cu cereale, piureuri de fructe, extrem de rar supa, bea sucuri si lapte mult prea mult pentru varsta lui. am incercat un infinit de metode sa il fac sa manance si altceva si nu vrea. nu a mancat pana acum nici carne, nici ou, nici legume, nici nu rontaie nimic,(doar jucariile), ba mai mult, uneori intra in cate o criza de nu mai accepta decat lapte cate o saptamana intreaga. apoi: fuge in varful picioarelor, flutura mainile, degetle, in parc nu comunica normal cu copiii, fuge catre ei, le flutura un pic din degete in fata si apoi fuge razand, face crize de plans isteric FARA MOTIV, la fel si de ras isteric, trece de la plans la ras de la o secunda la alta, uneori pune mana la ochi daca i se pare lui ceva in neregula(dar mie NU)... prima doctorita la care am fost cu el, la centru de sanatate mintala de pe grivitei, miruna radan, mi-a spus sa nu ma tem, ca nu are autism, a stat sa il observe vreo 2 ore, mi s-a parut foarte implicata, dar nu mi-a spus ce are, ci doar mi-a recomandat terapie acolo. terapia la centrul de sanatate mintala e un fel de n-ar mai fi si nu vreau sa spun mai multe, nu l-am mai dus, nu l-ar fi ajutat cu nimic. apoi, la medsana, doctorita monica safer mi-a spus ca desi are niste caracteristici, ea nu crede ca are autism, dar nu indrazneste sa se pronunte din prima si mi-a recomandat sa-i fac un RMN, pe care nu l-am facut din lipsa banilor si a altor probleme. in plus, m-am gandit ca e destul de traumatizant la varsta lui, pentru ca era necesara anestezia. nu stiu ce sa mai fac. o sa mergem la alt doctor acum. tot sper sa ii puna cineva un diagnostic, sa stiu ce am de facut !trebuie sa mai mentionez ca eu, care am 26 de ani,am facut acest copil cu un barbat de 50, care mai are doua fete mari, apropiate de varsta cu mine. una dintre ele are probleme psihice. i s-a pus la un moment dat diagnosticul de schizofrenie. nu ca as fi specializata, dar cumva ma indoiesc ca e chiar asa....mi-e teama insa ca Luca sa nu mosteneasca problemele psihice. recunosc ca am ajuns intr-o stare de disperare oarecum. copilul continua sa NU FIE TOCMAI BINE, EU NU STIU CE ARE SI NU STIU CUM SA-L AJUT! astept parerile voastre. multumesc anticipat! Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
bebeaca Publicat Octombrie 7, 2010 Raport Distribuie Publicat Octombrie 7, 2010 CILUTZA_84,din cate inteleg eu copilul tau are autism,nicidecum schrizofenie.Autistii(unii,nu e o regula generala) desi pronunta cuvinte clare se pot opri la un moment dat,al meu de ex. nu mai spune decat tata,iiii sau aaa.Au preferinte alimentare,unii mananca doar pasat,doar anumite alimente,unii chiar dintr-o farfurie anume,cu un anumit fel de tacam etc.Sfatul meu e sa nu-l fortezi.Mersul pe varf iar e o caracteristica a autistilor,fluturatul din maini,ras/plans isteric,fara un motiv anume,invartitul,asezatul in linie al jucariilor si multe altele.Autismul nu se mosteneste,nu conteaza diferenta de varsta dintre parinti ori nivelul de inteligenta al vreunuia sau statutul social.La spitalul Alex.Obregia este o sectie(sectia V-a)destinata depistarii si diagnosticarii copiilor cu autism.Iti trebuie o trimitere de la medicul de familie,certificatul de nastere al copilului si daca ai alte acte medicale ale lui.Imi cer scuze ca ti-am raspuns tarziu dar nu am intrat de ceva vreme pe forum din cauza unor probleme. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
bebeaca Publicat Octombrie 7, 2010 Raport Distribuie Publicat Octombrie 7, 2010 Uite un forum unde discutam mai multe mamici de copii autisti:copii cu autism.forum actual. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
CrenguB Postat Noiembrie 15, 2010 Raport Distribuie Postat Noiembrie 15, 2010 Buna ziua, Sunt terapeut ABA, am absolvit Facultatea de Psihologie in Bucuresti, dar acum locuiesc in Sibiu si doresc sa vin in ajutorul dumneavoastra, cu sugestii, sau lucrul propriu zis. Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
socrate Publicat Noiembrie 29, 2010 Raport Distribuie Publicat Noiembrie 29, 2010 Buna, Eu acum am intrat, am un baietel diagnosticat cu autism moderat. Am auzit numai de bine de medicii de la Obregia. Eu am cautat diagnostic in mediu privat pentru ca nu am vazut ca ar avea timp cei din spitale sa analizeze copilul suficient. In fine, daca vrei sa iti recomand medicul la care am fost noi, da-mi un PM. Din ce spui tu, par sa fie semne clare, dar este important sa ai un diagnostic bun. mami de Edvin Sebastian Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
lady_in_red Postat Ianuarie 1, 2011 Raport Distribuie Postat Ianuarie 1, 2011 E ciudat sa scriu despre asta acum, la inceput de an... Mai ales eu... Eu despre care toti spun ca ma pot exprima cu usurinta si raceala cu privire la terti si pot gasi solutii viabile pentru oricine in afara de mine... Nu stiu de unde sa incep...:) Probabil asta e cel mai greu... Puiul meu nu a fost planificat dar din momentul incare eu si jumatatea mea am realizat ca exista l-am iubit. Tot uiversul se invartea in jurul lui... Ce va fi, baiat sau fetita, cu cine va semana, cum se va comporta, de cine va fi mai atasat... Are sa ii placa sa se dea cu schiurile sau doar sa se bata cu zapada?... Intrebari naive de parinti tineri care nu stiu decat sa isi hraneasca viitorul cu iluzii... Au trecut aproape 2 luni... bebe era perfect si medicii confirmau asta. A murit bunicul meu, o figura de care desi in ultima perioada ma distantasem eram dependenta pentru ca mi-a influentat foarte mult evolutia...In dimineata zilei in care el decedase eu faceam prima echo 3D... Samburel - bostanel era vesel si sanatos... Am facut echografii o data la 1 luna o luna jumatate... Toate erau perfecte... Am facut orice nu imi covenea, am stat in pat, nu am mai iesit, nu am facut efort, nu am facut nimic... Eram doar o leguma care asteapta samburelul sa iasa... Ii spuneam povesti, ii puneam muzica... Atunci cand ma opream din vorbit lovea in burtica... Ii placea Liszt si Beethoven... Daca intrerupeam muzica se agita... Am nascut cu o saptamana inainte de termen un baietel frumos si sanatos, foarte greu si foarte mancacios si activ...Acum regret fiecare moment din maternitate epetrecut alaturi de el... Puteam sa imi iving ametelile si starea de rau daca as fi luptat mai mult... Putea sa fie langa mie din prima zi... S-a dezvoltat ca un micut normal, mancacios si vesel... zambitor cand vedea figuri familiare si curajos in a isi intinde manutele sa apuce, sa pipaie... Ma simtea dupa miros....Dar la 4 luni inca ii trebuia sustinut capsorul... Atunci au aparut sute de sfaturi binevoitoare care m-au asigurat ca ciclurile de dezvoltare ale copiilor sut diferite... Am luat, ca orice om normal, ce imi convenea sa aud... La 6-8 luni, cand toti stateau in fundulet el isi descoperea picioarele... Incercam sa il ridic, sa il sustin... se enerva, il durea... incepea sa planga... am intrebat, am citit... mi s-a spus din nou ca unii copii fac asta mai tarziu... Ca nu e nimic ingrijorator...:)Era exact confortul de care aveam nevoie... era exact confortul care m-a facut sa imi distrug copilul fara sa stiu si de care toti din jur ma acuza acum... "Ai 3 ani pierduti pentru ca u ai vrut sa recunosti ca micutul tau are un handicap".... Da, eu am solutii petru toti, le dau "la rece"... dar daca le dau sunt in stare sa ii si ajut. Si sunt in stare sa le si sustin atunci cand deschid gura... Iar acum oamenii ale caror atributii le erau natural destinate spre cresterea si educarea mea gasesc reprobabla orientarea sau refularea mea in cariera spre, citez ceea ce subliminal au transmis, "defavoarea copilului"... :) Am sa revin... Dca tot trebuie sa le fac singura pe toate poate sunt oameni care stiu unde sa ma trimita. Copilul meu are autism. Nu a fost oficial diagnosticat nicaieri dar stiu, simt, vad... Ma puteti orienta, invata, ajuta? Multumesc. Editez ca sa adaug faptul ca toate testele facute ma indica pe mine ca fiind un autist adult. Nu stiu relevanta, nu stiu parametrii. de fapt ii stiu dar prefer sa aud asta de la cineva din jurul meu....Vreau micutul meu roscovan, bucalat si frumos sa fie bine... Ieri mi s-a spus ca ar trebui sa renunt la mine ca sa fie el bine dar stiu ca asta i-ar face si mai rau... Eu... nu mai inteleg nimic... Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
blackgirl0 Publicat Ianuarie 1, 2011 Raport Distribuie Publicat Ianuarie 1, 2011 Lady,id="red"> dar cati ani are copilul tau? 3, cum am dedus eu? Si cum vine asta: simt ca are copilul meu autism, desi nu a fost diagnosticat? Ati mers pe la specialisti (neuropediatru, specialist NPI, piholog etc)? Vorbeste? De la ce varsta sta in fundulet, merge? A gangurit ceva cat era bebe? Si eu am un baietel care ieri a implinit 1 an si 11 luni si nu vorbeste! Si facem tratament, ne ocupam de el intens, iar diagnosticul pus pare sa fie "intarziere in aparitia si dezvoltarea limbajului". Toata ziua "mmmm", ne ia de pantaloni si ne duce unde vrea el, ne arata cu degetul ce anume doreste. Cumva, cumva ne intelegem cu el. Ne imita in absolut orice facem noi ca adulti, orice (de exemplu sta langa ta'su la mesterit, se preface ca se da cu crema pe fata cand ma vede demachiandu-ma). A inceput sa mai rupa ceva, eu consider progres: spune mama, tata, apa, papa, caca, pipi,nu,da, insa nu neaparat lucrurilor in sine, ci vorbeste asa, in legea lui. Mai spune "ne-nu" (noi banuim ca de la "trenu"), "pi-i, pi-ti" (oare de la pitic?, caci are niste desene cu pitici pe pereti). Pe anul acesta marea mea dorinta ar fi ca el sa fie bine, sanatos, sa vorbeasca, caci are un glus dulce, dulce! Te astept sa mai povestim. Ma intriga partea cu reorientarea ta in cariera: vrei cumva sa devii psihoterapeut? Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil! Citează Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Recommended Posts
Participă la discuție
Poți posta acum și te poți înregistra mai târziu. Dacă ai un cont, autentifică-te acum pentru a posta cu contul tău.
Notă: postarea ta va necesita aprobarea moderatorului înainte de a fi vizibilă.