copil 7 ani - comportamente diferite

[strunfita]

Am deschis un subiect asemanator acum un an, din pacate nu-l mai gasesc ca sa-l revigorez.

 

Copilul cel mare, 7 ani si jumatate, acum incepe clasa a II-a ... cand este doar cu mine e o minune de copil, cuminte, ascultator, daca e si sora lui e tot cuminte, dar se mai harjonesc, provoaca unul pe celalalt (normal, consider eu).

Ei, problemele apar cand e mai multa lume in jurul nostru, daca sunt mai multi copii, mai multi adulti, e complet schimbat. Parca ar avea copilul meu dubla personalitate. E neascultator, obraznic, alearga si haraie ceilalti copii, efectiv nu se joaca normal. Oricate jucarii ar avea in jur, sunt neinteresante.

 

La subiectul de anul trecut, lumea spunea ca va trece in general cand mai creste. A trecut un an, din pacate comportamentul lui nu pare sa se imbunatateasca ...

 

Nu stiu ce sa mai fac. Vreau un sfat, spuneti-mi va rog cum ar trebui sa ma comport in astfel de momente?

Simt ca esuez in job-ul de mama si nu stiu ce sa mai fac ... daca-l pedepsesc, sta linistit 10 minute dupa care uita si reincepe circul, daca vorbesc frumos, ma ignora, daca sunt indiferenta, nu e bine, mi-e frica ca se lovesc ceilalti copii/sora lui din cauza lui ... nicicum nu e bine, cum sa ma comport?

[ligeea]

Nu faci nimic, il ignor, nu mai baga in seama .

Tu te stresezi si el vazut ca iti pasa.

 

Asa e si cel mare al meu-vrea sa domine orice discutie , orice joc, vrea sa stabileasca el regulile, sa fie ,,sef"

 

In rest daca il las singur acasa-gasesc temele facute, mancat -isi ia singur din frigider ce ii place (face cea mai misto salata ever) si puse vasele in chiuveta sau chiar spalate , se joaca singur cu jucariile lui sau citeste.

N-are treaba cu tv. play station decat cand frate-su le deschide sau cand alti copii vor sa se joace.

 

Nu mai baga ins eama ce zice lumea , daca ceilalti copii il primesc in cercul lor nu ai de ce sa iti faci griji!

 

ligeea

[Alizee]

Eu as zice ca, din contra, acorda-i toata atentia. Si spune-i ca nu e in regula comportamentul sau ori de cate ori vezi ca devine agresiv. Dar trebuie perseverat; adica de fiecare data, sanctionezi verbal sau faptic comportamentul nepotrivit. In timp, se va indrepta, dar numai cu ajutorul tau, nu ignorand-ul.

 

 

 

allinta

 

A fi fericitid="red"> nu inseamnaid="teal"> ca totulid="orange"> este perfectid="blue">.

Inseamnaid="orange"> ca te-ai hotaratid="purple"> sa privestiid="red"> dincoloid="purple"> de imperfectiuniid="limegreen">.id="Comic Sans MS">id="Book Antiqua">id="Verdana">id="Lucida Console">id="Book Antiqua">id="Century Gothic">

[michelle-usa]

Citat:

citat din mesajul lui strunfita Am deschis un subiect asemanator acum un an, din pacate nu-l mai gasesc ca sa-l revigorez.Copilul cel mare, 7 ani si jumatate, acum incepe clasa a II-a ... cand este doar cu mine e o minune de copil, cuminte, ascultator, daca e si sora lui e tot cuminte, dar se mai harjonesc, provoaca unul pe celalalt (normal, consider eu). Ei, problemele apar cand e mai multa lume in jurul nostru, daca sunt mai multi copii, mai multi adulti, e complet schimbat. Parca ar avea copilul meu dubla personalitate. E neascultator, obraznic, alearga si haraie ceilalti copii, efectiv nu se joaca normal. Oricate jucarii ar avea in jur, sunt neinteresante.La subiectul de anul trecut, lumea spunea ca va trece in general cand mai creste. A trecut un an, din pacate comportamentul lui nu pare sa se imbunatateasca ... Nu stiu ce sa mai fac. Vreau un sfat, spuneti-mi va rog cum ar trebui sa ma comport in astfel de momente?Simt ca esuez in job-ul de mama si nu stiu ce sa mai fac ... daca-l pedepsesc, sta linistit 10 minute dupa care uita si reincepe circul, daca vorbesc frumos, ma ignora, daca sunt indiferenta, nu e bine, mi-e frica ca se lovesc ceilalti copii/sora lui din cauza lui ... nicicum nu e bine, cum sa ma comport?

align="right" id="quote2">eu zic sa-l pregatesti dinainte de a intilni lume multa, alti copii. sa-i spui ca te astepti de la el sa aiba un comportament...asa ...si asa...ii dai detalii specifice. ii spui specific, nu alerga, nu tzipat...conditiile. si totodata ii spui ca daca nu te va asculta(un singur avertisment ii dai)...nu se va mai juca, il vei lua in acel moment de la copii si va fi pus sa stea linistit...cateva minute fara sa se joace...repetzi figura de cite ori este nevoie.problema se pune ca daca ceilalti aleraga si tzipa e normal sa faca si el la fel...deci trebuie sa va intelegeti si parintii intre voi cu privire la comportament.dupa intilnirea respectiva il lauzi daca s-a comportat frumos si ii spui ca te astepti si in viitor sa faca asa.oricum e ceva de durata dar treb sa fii consistenta....si atenta la ce copii aduci in jurul lui.michelle

[michelle-usa]

la chestia cu alergatul treb sa specific ca la toti baietii le place sa alerge cand sunt impreuna, asa ca e nevoie sa aiba un spatiu adecvat...parc, curte. e greu cand sunt in restaurant sau in apartament micutz sa-i tii in loc sa nu alerge.

parintii treb sa gaseseasca sa le dea ceva de facut incat sa aiba si copiii fun si parintii liniste.

 

michelle

[greieras]

Si eu sunt total de acord cu Michelle. Copilul trebuie sa fie instruit dinainte si sa stie din timp care sunt asteptarile parintilor. De pilda la restaurant te comporti intr-un anumit fel, in vizita te comporti intr-un anumit fel. Aduci in discutie situatiile care pot aparea. Totul e sa pui pe primul loc instruirea lui si nu distractia lui.

 

Acum, sunt copii care se schimba cand sunt prea multi in jur si e haos. S-ar putea sa aiba de a face cu personalitatea lui. Atunci este mai bine sa-i cunosti limitele si sa nu il expui situatiilor de acest gen.

 

Si da, trebuie sa fi constanta. Poate va fi nevoie sa te ridici si sa pleci chiar atunci, ca sa vada cat de serioasa esti, chiar daca ti-ar mai fi placut sa stai.

 

Gloria si Eva (22 dec. 2004)

 

 

Vara 2011

 

 

Evil thrives when good men do nothing

 

 

 

 

 

[nadaflorilor]

Citat:

citat din mesajul lui greieras Si eu sunt total de acord cu Michelle. Copilul trebuie sa fie instruit dinainte si sa stie din timp care sunt asteptarile parintilor. De pilda la restaurant te comporti intr-un anumit fel, in vizita te comporti intr-un anumit fel. Aduci in discutie situatiile care pot aparea. Totul e sa pui pe primul loc instruirea lui si nu distractia lui. Acum, sunt copii care se schimba cand sunt prea multi in jur si e haos. S-ar putea sa aiba de a face cu personalitatea lui. Atunci este mai bine sa-i cunosti limitele si sa nu il expui situatiilor de acest gen. Si da, trebuie sa fi constanta. Poate va fi nevoie sa te ridici si sa pleci chiar atunci, ca sa vada cat de serioasa esti, chiar daca ti-ar mai fi placut sa stai.Gloria si Eva (22 dec. 2004)Vara 2011 Evil thrives when good men do nothing

align="right" id="quote2">poate are nevoie de mai multa socializare cu copii de varsta lui.... eu zic ca are legatura cu personalitatea si nu prea ai ce face, cred ca pe la 10ani se va mai "cizela"... aveam un var de varsta mea, cand venea la noi e tragedie nicio jucarie nu-i ajungea (ale noastre, nu ale lui, ale lui erau la el acasa), cand mergeam la el nimeni nu avea voie sa atinga nimic...alta tragedie, plus haraiala pe care o descri tu, nu reusea sa se joace in grup cu copii, el era ala care facea totul contra, daca jucam carti, el punea masa cu fundul in sus in mijlocul jocului, daca jucam rummy, cand iti era lumea mai draga ravasea piesele, daca era v-ati ascunselea, el para ascunzatorile...pe la 10 ani si-a gasit preocupari si a devenit singur selectiv, stia ce joc ii place si nu se baga in gasca la altele decat la cele care ii placeau.... etc.Nina,mami de, [fetita]

[greieras]

Revin cu o incurajare. Toate invatam pe parcurs, nu ne nastem mame perfecte. Ia multa dragoste, rabdare si perseverenta.

 

Fetita mea are tot 7 ani jumate, si ii place mult rutina. Asa a fost de mica. Daca schimbarile erau prea mari devenea agitata. Mi-a luat ceva timp sa-mi dau seama, dar acum stim la ce sa ne astepta, si facem cum e mai bine pentru toti. Bineinteles ca odata cu varsta, lucrurile s-au mai ameliorat, dar cand era mai mica era mai greu.

 

Sunt convinsa ca pana la urma vei gasi ce functioneaza cel mai bine pentru voi.

 

Gloria si Eva (22 dec. 2004)

 

 

Vara 2011

 

 

Evil thrives when good men do nothing

 

 

 

 

 

[strunfita]

Multumesc mult pentru sfaturi!

 

Asa voi face, il voi anunta din timp care sunt asteptarile mele si imi promit sa fiu constanta!

Si acasa cand vom avea musafiri sau vin copiii vecinilor voi aplica aceeasi tactica, sper sa dea roade in timp.

 

La el nu e o problema de socializare, merge la scoala (unde e cuminte), merge la afterschool, merge in tabere de la 4 ani, avem vecini de aceeasi varsta cu el cu care se vede aproape zilnic, avem multi prieteni/cunostinte cu copii.

Problemele intervin chiar si cu copiii vecinilor, spatiu au pentru ca stam la casa si au unde alerga in curte. Dar si asa imi e frica ca se lovesc, sunt si copii mai mici, nu doar de 7-8 ani.