Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

Peste 4000 de membri inregistrati!!!


Recommended Posts

Buna ziua tuturor! Sau buna seara dupa caz!

 

Nu am sa incep cu Felicitari. Am sa scriu altceva. Am sa scriu o poveste asa cum faceam mai demult. O poveste scurta. Iar povestea se numeste azi:

 

Apa fara de izvoare.

 

 

A fost odata ca niciodata o femeie ce traia intr-un oras nici mare nici mic. Era un oras obisnuit, si ea femeia era la fel de obisnuita ca mai toti oamenii din acel oras, sau din toata lumea dealtfel. Si aceasta femeie avea un copil si un sot. Pana aici nimic nou, nu? Doar e o poveste obisnuita.

Se facea ca era pe la mijlocul primaverii atunci cand uitandu-se pe geam a adormit, sau poate a atipit doar. Oricum in jurul ei viata de dincolo de geam, forfota strazii a inceput sa se ridice ca un abur iar in locul ei s-a lasat linistea.

Si in mijlocul acestei linisti coborate parca din ceruri a inceput sa se auda un tril de pasare. La inceput mai incet apoi din ce in ce mai clar. Si daca linistea se risipea incetul cu incetul in locul unui abur ca o ceata de dimineata incepea sa se intrevada o padure frumoasa, avand copacii mari si infrunziti. Si de acolo se auzeau trilurile pasarilor. Iar ea, femeia se vedea asa, ca de sus parca proiectata fara voie in mijlocul acelor copaci imensi. Se simtea atat de mica si stinghera. Nu ii era frica dar nu intelegea cum acei copaci crescusera atat de mari atat de falnici, si cand anume si ce loc era acela atat de minunat si de nestiut? Nu era nimeni prin preajma asa incat a luat-o incet pe sub copacii cei falnici si ca prin minune in fata ei nestuta de nimeni s-a deschis o carare. Era mica ingusta, serpuind printre tulpinile cele groase, si ducea ...ducea ...undeva inainte. Nu ii era teama si desi erau acei copaci stufosi si imensi totusi era lumina peste tot, asa ca s-a lasat dusa de picioarele ce parca se miscau singure pe cararuie.

Si tot mergand se intreba:

"Oare unde duce? Oare unde va ajunge?"

Ar fi vrut sa intrebe pe cineva dar nu era nimeni. Apoi ii veni sa rada.

"Oare sa intreb copacul? Sau poate vreo pasare? Ce prostie!"

Si mergand asa incet radea de una singura de nastrusnicia gandului ei.

"Parca as fi un copil, Doamne, Doamne!" isi continua ea fara voie gandul.

Apoi isi spuse:

"De ce sa nu strig poate ma aude cineva."

Asa ca striga:

"Hei e cineva pe aici? Hei ma aude cineva?"

 

Ca prin minune copacii cei stufosi au inceput sa fosneasca vioi si auzi un raspuns:

"Da noi suntem aici."

Apoi pasarile au inceput sa cante si mai tare si se auzi clar"

"Da noi suntem aici"

Apoi se auzi un fosnet mai slab al copaceilor cei mici ce abia acum i-a zarit la baza copacilor mari si din fosnetul lor se auzi ca un glas de copil:

"Da noi suntem aici"

 

Femeia ramase muta de uimire, nu mai vazuse asa ceva, era o minune asa cum numai minunile se pot intampla. Si dupa un timp a intrebat din nou:

"Cine sunteti voi si de cand sunteti pe aici? De unde veniti si cat timp mai stati? Ce loc este acesta?"

 

Copacii cei mari fosnira din coroanele lor imense:

"Noi cine suntem? Continua-ti drumul si vei afla"

Pasarile cantara din copacii ceu falnici:

"De unde venim si cat timp mai stam? Continua-ti drumul si vei afla."

Copaceii cei tineri sfiosi isi tremurara si ei vlastarele tinerele si au raspuns:

"Cat timp mai stam pe aici? Continua-ti drumul caci noi te vom insoti si vei afla."

 

Asa ca femeia isi continua drumul mergand agale pe cararuia cea serpuinda curioasa nevoie mare sa afle raspunsurile ce se gaseau in fata undeva, misterioase si ascunse. Si mergand asa a ajuns la marginea unei ape mari si navalnice, ce curgea zgomotos prin mijlocul padurii. Nu putea trece nicidecum dincolo de apa. Atunci s-a oprit si s-a intrebat:

"Oare sa merg in susul apei sau in jos? Daca merg in jos precis va fi si mai mare, daca merg in sus de undeva trebuie sa izvoreasca si acolo precis voi putea trece."

Asa ca a luat-o in susul apei. Dar mergea si mergea si mergea iar apa nici vorba sa fie mai putina. Era aceeasi apa mare, zgomotoasa, larga si parca de netrecut.

Femeia a intrebat intr-un tarziu:

"Copacilor si pasarilor, copaceilor cei mici, cum sa trec eu apa asta ca sa gasesc raspunsul?"

De data aceasta insa copacii cei mari, pasarile cele zglobii si copaceii cei tineri nu au mai dat nici un raspuns, au fosnit sau au cantat ca si cum niciodata nu ar fi spus nimic. Femeia era dezorientata, dar dorea cu tot dinadinsul sa gaseasca raspunsul, asa incat desi obosita a pornit mai departe in susul raului sa-i caute izvorul. Apa insa se incapatana sa nu izvoreasca de niciunde. Atunci femeia a intrebat apa:

"Apa draga, esti frumoasa asa navalnica si limpede, dar esti prea mare pentru mine, tu de unde vii? Tu nu ai izvoare? Copacii si pasarile nu vor sa imi raspunda, iar copaceii sunt poate prea tineri ca sa stie. De unde vii tu?"

Si minune mare apa cea navalnica ii raspunse:

"Eu sunt de nicaieri si de peste tot, vin dintotdeauna si ma duc la nesfarsit. Sunt apa fara de izvoare si fara de mare."

"Dar eu trebuie sa aflu un raspuns", striga femeia.

"Vino incearca si poate il vei afla" raspunse apa cea navalnica.

Mai cu teama mai facandu-si curaj femeia intra in apa si se lasa dusa de ea. Si atunci a inteles.

 

Si apa si copacii si pasarile si copaceii cei tinerei, si ea si totul era una si acelasi lucru. Era Universul vietii fara de inceput si fara de sfarsit.

 

Brusc femeia s-a trezit din toropeala ce a cuprins-o stand la geam. A scuturat usor din cap si s-a auzit strigata de copil:

"Mama te striga tata"

Sotul striga si el din bucatarie:

"Hei draga ce tot faci acolo la geam, ai adormit cu ochii deschisi?"

 

Femeia zambi usor isi lua copilul de mana si mergand spre bucatarie raspunse mai mult pentru ea:

"Nu, doar ma intrebam unde o fi izvorul apei cele navalnice."

 

Sotul insa ori nu a auzit-o ori nu a inteles raspunsul. Iar afara era primavara, copacii inverzeau, pasarile cantau, sotul bombanea, copilul se juca, si ea....visa la apa cea navalnica si fara de izvoare.

 

Marius (www.desprecopii.com)

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 99
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Felicitari Draga Comunitate si acelora care ti-au dat fiinta! Ne bucuram ca existi si ca ne ajuti sa depasim unele momente mai grele, impartim toti bucuriile celorlalti membrii, intr-un cuvant TE IUBIM!!![id="red">si-eu]

[bum][bum][bum]

 

Dy - mami de Cezar si sotie de Danuthttp://community.webshots.com/scripts/auction.fcgi?action=changeTitle&templateID=80645380&title=lupta%20cu%20morcovul&ID=80647120&type=photo

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

F E L I C I T A R I

si va multumesc tuturor ca existati. Multumesc Luizei V ca mi-a spus de acest site ,multumesc acelei persoane care i-a spus Luizei de el, si acelei persoane care i-a spus acelei persoane de dinainte etc. ,etc., etc.....

Binenteles ca nu ii uit (de la multumiri) pe "SEFU" si pe toti ceilalti care au facut ca acest site sa existe.

BYE

 

scuze nu ma descurc cu "smilies" ca altfel as fi pus citeva

 

A.B.E.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.




×
×
  • Adaugă...