dragi tovarasi si pretini!

[rachel]

quote:

---

Originally posted by EDDY
Osolita,kiar asha se numea cartea:"Aventurile lui Habarnam",nu-mi mai amintesc cine a scris-o [:I] dar shtiu sigur ca in biblioteca mea,statea incadrata intre "Cipi,acest pitic uriash" shi "Fridolin" shi cu parere de rau spun ca nu mai am niciuna dintre aceste minunate cartzi [q] Eddy & Antonia Naomi Imi amintesc si eu cu placere de "Aventurile lui Habarnam" . As putea spune ca aceasta cartea mi-au mangaiat primii ani de copilarie. Cartea o primisem la o premiere. Tot pe vremea lui Ceausescu am mai citit o carte intitulata "Tata " isi aduce aminte cineva de cine era scrisa?

---

Rachel si Carmen http://www.babiesonline.com/babies/s/spetco

[piatra lunii]

Eu am avut 2 carti : "Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai" - asta era tare veche, din copilaria tatalui meu- si "Habarnam in Orasul Soarelui"- asta era noua. Prima mi-a placut mai mult ,si mi-o si amintesc inca.Pe a 2-a. nu prea. Piatra lunii

[silviuta]

Am ras ,si m-am intristat citindu-va amintirile.Imi aduc aminte de primele alune americane pe care le-am mancat in clasa a 1-a,cand am fost in excursie cu clasa.A doua oara cand am mancat era dupa revolutie,de ciocolata africana (mai primea mama de la bogatasii carora le mai facea o injectie)si guma Baltazar de la sarbi,de creioanele chinezesti cu guma,de penarele chinezesti cu oglinda -doamne cat mi-am dorit unul si n-am avut parte de el,de tocanita pe care a facut-o tata cu ulei de soia de puztea toata casa,de cutiile de creveti din alimentara,de mirosul de portocale (2kg.de pers) doar la Craciun,de manifestatii pe stadion,de practica la cartofi,etc.....si imi amintesc de copilaria si adolescenta mea de fapt ,care a fost totusi fericita in ciuda restrictiilor si a lipsurilor ,am fost o generatie mai cu capul pe umeri,o generatie cu romanele de dragoste si politiste ascunse sub perna,cu tigara postita in cele mai ascunse locuri,cu o masura a disciplinei impusa poate de regimul in care am trait dar care ne-a prins bine in viitor...Oare am imbatranit atat de mult?Imi aduc aminte cu nostalgie de epoca de aur,imi pare rau ca nu s-a intamplat Revolutia mai repede ,ca nu se intampla nimic bun ,si ca o sa fiu prea batrana ca sa ma mai bucur de de un trai decent intr-o tara civilizata cum va fi poate ROMANIA .

[casandra]

Si eu mi-am dorit cu ardoare un penar din ala chinezesc cu oglinda si n-am avut, de fiecare an nou speram ac cine stie, poate-poate. La revolutie eram in ultima clasa de liceu si tot am cautat peste tot penar din acela, dar n-am gasit.

[iubibubi]

mai radu, copiii vorbeau despre banana de pe sifonier, portocala de Craciun, vafa de la chiosc, gumele chinezesti parfumate sau cizmele alea nemtesti, de cauciuc albastru cu banda alba sus, si tu vii cu kestii d-astea grele :))... banuiesc ca fiecare se gandeste cu durere ca a participat la asta, intr-un fel sau altul, dar chiar crezi ca se putea rezolva ceva? doar manati de furia ce clocotea in noi din pricina neputintei? sa fim seriosi, noi eram mult prea marunti (la noi, astia de rand, ma refer), chiar daca destui, sa "miscam" ceva. rascoala din 1907, "doar" cu seceri, coase si topoare, e un mit, istorie din manualele comuniste. am fi murit precum gavroche sau striviti de aceleasi tancuri ca la budapesta. Doamne fereste sa-i "minimizez" pe cei care au murit ca niste caini pe strada sau acasa. pe cei care-si spuneau in gand tabla inmultirii dupa ce erau adusi in celulele lor, batuti pana la sange si umiliti, doar pentru a se convinge ca inca mai traiesc si ca mintile nu le-au luat-o razna. doar pentru ca doreau libertate... ma inchin cu smerenie in fata lor. si le sunt datoare sa nu uit nici macar o clipa si nici macar un "detaliu" din tot ce-a fost. le sunt datoare ca parintii mei au fost obligati sa traiasca si sa accepte doar pentru ca existam noi, copiii. eu continui sa cred, si vreau sa cred, ca totul a fost (si poate inca mai este) din pricina pozitiei noastre geografice. si ca am avut ghinionul sa fim de partea cealalta a liniei trasata la malta, yalta sau mai stiu eu ce insulita, intre o vodca, un trabuc si-o guma de mestecat juicy-fruit... citind ce-am scris, constat ca "m-am luat" degeaba de tine :)))) ca vii cu kestii grele. acu' suntem doi... ps poate acest subiect ar trebui mutat. chiar daca "destinatia" e sumbra, sufletul nostru a calatorit ceva timp pe acolo... pupici. http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=iubibubi

[Andrada]

Si eu la fel cred iubi, ca n-am avut geografia de partea noastra, A L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante Iubirea misca soarele si celelate stele

[Samsara7]

quote:

---

Originally posted by Julie
Io am copilarit in Galati, am terminat liceul in 88, la revolutie eram in anul doi de facultate - si pot sa punctez cate ceva din ultimii ani ai epocii de aur. [....] Viata ca o inchisoare, duplicitatea, frica de secu, telefoanele asculate, mizeria, inchisorile politice, conversatiile codate, minciuna, saracia lucie, hotia. Lipsa sperantei si a libertatii. Lipsa de libertate.

---

O, Julie, cat de bine ai descris totul! Fie si rezumat in cateva cuvinte si tot e dureros. Cand mai vine vorba pe aici prin Franta, si ma intreaba cate un franc-beget despre vremurile dinaintea Revolutiei, se uita cu ochii mari cat rotile de tractor si nu stiu ce sa zica: "Fata asta oare nu fabuleaza?". Ei stiu ce au vazut pe la televizor in perioada oribilului decembrie '89, dar nu reusesc prea bine sa inteleaga cum de a fost posibil asa ceva. Am primit in "dar" o carte care vorbeste despre coana Leana, care isi purta haina de vizon incheiata stramb la frumoasa cuvantare inchinata poporului de Anul Nou o mie noua sute toamna...Sunt o groaza de minciuni, pe care oricarui roman, care a suferit in acea perioada, ii e usor sa le recunoasca. Minciuni care ne jignesc in parte si pe noi! Dar in parte sunt adevaruri. Avem si nostalgii legate de timpurile acelea, e drept, pentru ca fac parte din viata noastra, si din fericire am stiut cu totii sa si radem de necaz. Dar pentru mine, care sunt cu 2 ani mai mica decat tine, Julie, vremurile acelea au lasat o cicatrice care mai sangereaza din cand in cand. Pastrez si azi un carnetel din timpul liceului in care am notat eseuri si versuri de adolescenta. Pe ultimile pagini au ramas inscrise poeziile Anei Blandiana care au aparut pt un scurt timp intr-un ziar binecunoscut . Erau trei, si ce bine exprimau starea noastra de atunci. Mi le-a dat o doamna mai in varsta, colega mea de camera la spital, le purta cu ea in geanta ca pe un odor pretios. Si acum ma mir de curajul cu care si-a pus increderea in mainile mele... In vremurile acelea in care ne era frica si de umbra noastra. As avea si eu o poveste cu securitatea, si cu o tabara politica de pregatire a spectacolului de 23 august in care am crezut ca voi murii cu siguranta. Poate, dupa ce voi mai citii ce au scris si ceilalti! Am sa scriu poeziile despre care vorbeam mai sus, si cred ca vom putea intra in atmosfera de odinioara, reinprospatandu-ne memoria. (Sper din tot sufletul ca nu e contrar regulamentului de a cita ) Totul ...frunze, cuvinte, lacrimi, cutii de conserve, petice, tramvaie, cateodata cozi la faina, gargarite, sticle goale, discursuri, imagini lungite la televizor, gandaci de Colorado, benzina, stegulete, Cupa Campionilor Europeni, masini cu butelii, portrete cunoscute, mere refuzate la export, ziare, franzele, ulei in amestec, garoafe, intampinari la aeroport, cico, batoane, salam "bucuresti", iaurt dietetic, tiganci cu "Kent"-uri, oua de Crevedia, zvonuri serialul de sambata seara, cafea cu inlocuitori, lupta popoarelor pentru pace, cornuri, productia ka hectar, Gerovitalul, baietii de pe Calea Victoriei, "Cantarea României", adidasi, compot bulgaresc, bancuri, peste oceanic... totul. Delimitari Noi, plantele, nu suntem ferite nici de boli, nici de nebunie... (N-ati vazut niciodata o planta pierzandu-si mintile si reintrand cu mugurii in pamant?) ...Nici de foame nici de spaima, nici de inchisori. (N-ati vazut niciodata o tulpina galbuie agatata de gratii?) ...Singurul lucru de care suntem ferite (sau poate private) e fuga. Eu cred Eu cred ca suntem un popor vegetal. De unde altfel linistea in care asteptam desfrunzirea? De unde curajul de a ne lasa pe toboganul somnului cu siguranta ca vom mai fi in stare sa ne nastem din nou? Eu cred ca suntem un popor vegetal. Cine a vazut vreodata un copac revoltandu-se? ***************** Ce au mai alergat tovarasii sa retraga toate ziarele ramase nevandute! Intre timp, iata ca pana la urma copacul s-a revoltat. De aceea acum putem sa ne exprimam linistiti fara sa ne mai fie frica nici de umbre, nici de inchisori.... Mihaela

[ad_risnov]

Va mai aduceti aminte de polonezele de la Techirghiol??? Vindeau ochelari de soare, lantisoare de argint, portofele cu imagini de femei care faceau cu ochiul, sprayuri si sapunuri Fa. Stateau pe marginea cazilor cu namol de era sa cad intr-una cand ne inghesuiam sa vedem minunatiile lor. Cred ca nu aveam mai mult de 6 ani cand le-am vazut prima data si apoi an de an, in acelasi loc. Imi aduc aminte iernile grele in care se oprea circulatia masinilor. De cateva ori ne-a prins directiva plecati la bunici. Tata a trebuit sa mearga la Militie sa ia o hartie cu ajutorul careia sa putem pleca totusi acasa. Daca nu reusea sa o ia plecam pana in 12 noaptea ca sa nu ne prinda a doua zi in alta localitate. Si pe ce zapada!!!Groaznic.

[radu_tud]

mi-a scapat un amanunt important, acela ca pe toata perioada aceea crunta, se suprapun experientele noastre naive dar care sunt atat de necesare devenirii noastre. Chiar si in cele mai crunte vremuri, pe timp de razboi, oamenii se iubeau, aveau amintiri placute, visau, se bucurau de micile delicii zilnice. Porcaria e ca nu eram doar niste simplii actori ai unei piese triste ci aveam vietzile noastre care se derulau pe acel fundal. Trebuia sa visam, sa ne iubim, sa supravietzuim, sa ne distram, sa intzelegem lumea asta. Grea tema! In rest era doar jale! Bine ca s-a terminat! Pacat ca nu aveam incotro si trebuia sa cresc in acel "sol" infestat! Tot raul spre bine. Radu Tudorica

[pisi_ella]

Hm! Ce sa zic...eram prea mica sa-mi dau seama ce si cum...Vedeam totul cu ochi de copil...Revolutia a venit cand eram clasa a 8-a...Ce sa zic...pe atunci imi plcea...Era distractie! Si cand pregateam sarbatoarea de 23 august, cand mergeam "la cartoane" pe stadion (va amintiti?[:D]) sau la dansuri...Ce mai rochite si costumase si panglicute[:D]...Si cand mergeam la camp, "in practica", la rosii, struguri, porumb, cartofi...si se amana cu o luna inceputul scolii...Si cand ieseam la munca patriotica...Din multe puncte de vedere, era mai bine. Copilul crestea cu simtul ordinii, al disciplinei si responsabilitatii. Copilul avea mai mult respect fata de parinti si profesori. Copiii, cand mergeau la scoala, pai mergeau la scoala, nu la discoteca, care mai de care cu costumatii mai indecente. Uniforma avea rostul si farmecul ei, sa stiti...Si ar mai fi de zis...sa mai zica si altii...Erau niste parti bune, nu? Partile rele le stim cu totii...Aveam bani, insa nu aveam ce sa cumparam...Acum avem ce sa cumparam, dar nu avem bani...Oare cum o fi mai bine? Stam si ne intrebam, comparam si iar comparam... [pis]_ella