pepsica Postat Iunie 14, 2006 Raport Postat Iunie 14, 2006 poate exagerez eu si nu e chiar asa de grav...l-am adus pe Gabi acasa si a plins pe drum ( nu chiar tot timpul , dar...)dupa mama, adica dupa asistenta sociala...cind am plecat la sfirsit, mama-sa a plins si poate si s-a impregnat ideea asta, cine stie.. cert e ca si eu plingeam pe partea mea ca asta mic o vrea pe mama-sa.. e marisor, are 2 ani si 5 luni, insa....iar apoi nu am cum sa i-o aduc- ea e la Sv , noi la Buc... cum ar trebui sa ma comport? noi ii distragem atentia etc, dar au fost dati cind a plins cu niste lacrimi mari de tot, bietul copil.. nu e suficient ca sint super stresata ,ma mai si gidnesc ca e traumatizat copilul ca nu o are pe cea careia i sa- obisnuit sa ii spuna mama...id="purple">id="Comic Sans MS"> pepsica
aissa Postat Iunie 14, 2006 Raport Postat Iunie 14, 2006 Ooof, trebuie sa iti fie tare greu dar sunt convinsa ca in timp o sa se rezolve. E prea devreme, da-i si lui un ragaz sa va cunoasca, o sa fie bine. [flo] fii tare, nu plange de fata cu el, spune-i in limita intelegerii lui ca aici e casa lui...nici nu stiu cum sa te sfatuiesc. Andreea_k a luat fetita mai mare...poate intra si ea sa iti zica din experienta.... Mult succes, rabdare...o sa fie ok! Cristina si [zana] Ale (30.09.2004)id="orange">[foto]
amarantina Postat Iunie 15, 2006 Raport Postat Iunie 15, 2006 Ii trebuie si lui un pic de timp sa se obisnuiasca, ai rabdare ca n-o sa mai planga. Intre timp implica-l in cat mai multe activitati, gandeste-te mai ales la unele care sa fie noi pentru el (adica sa nu le fi facut cu asistenta). La 2 ani jumate e marisor, dar totusi nu suficient de mare ca sa pastreze amintiri (oricum vor fi vagi, daca vor exista). Fii tare si nu mai plange ca o sa fie bine.
sinzi_ana Postat Iunie 15, 2006 Raport Postat Iunie 15, 2006 Pepsica eu nu am adoptat copilasi... Dar eu am fost foarte apropiata de bunica mea care m-a crescut pana cand am fost suficient de mare sa merg la gradinita (3 ani) si cand m-a luat mama am plans saptamani intregi dupa maitza mea...desi mama ma vizita la bunica aproape in fiecare weekend si pt ca era profa toate vacantele le faceam impreuna!!! Apoi bineinteles imi trecea si uitam pana la urmatoarea vacanta pe care le petreceam cu bunica!!! Asa ca eu cred ca comportamentul lui e absolut normal...si va realiza foarte curand cine e mamica lui!!! Succes!!! Fiecare dimineata e un nou inceputid="purple">id="Book Antiqua">id="size3"> Sinzi, Radu[avion]si David[marinar] David[cool]
Alexa Ioana Postat Iunie 15, 2006 Raport Postat Iunie 15, 2006 pepsica... incet si cu rabdare ! e o schimbare mare pentru voi, dar schimbarea e si mai acut resimtita de catre pitic. el nici nu intelege foarte bine ce se intampla. va dura putin pana se va simti "acasa" impreuna cu voi. da'i si lui timp de acomodare ! si nu mai fi atat de dura cu tine ! povestiti, jucati'va, dati'va timp sa va cunoasteti unii pe altii, si o sa invatati impreuna care e calea cea mai simpla spre acomodare ! si cand e mic copilul ia ceva timp pana se acomodeaza. (ca sa nu mai zic ca pitica mea in prima zi cand am adus'o nu a mancat nimica, si mi'a si tras o tura de vomat in jet, de am crezut ca innebunesc. fata plangea, io plangeam... dar incet, incet, am invatat unii de la altii cum sa procedam !) dar trebuie rabdare si multa dragoste. si tu sa fii tare, pt ca te simte ! ii transmiti ! chiar daca nu i'am nascut noi, legatura se creeaza f repede, si le transmitem toate starile noastre ! te pup, si tine'ne la curent ! si un mare mare de la alexa pentru gabi !!! [copil] alexa si mami
Andreea_k Postat Iunie 15, 2006 Raport Postat Iunie 15, 2006 Imi aduc aminte ca noi in primele zile stateam doar prin parc , pe la leagane, am fost la Insula copiilor , am fost la cumparaturi , am facut cat mai multe chestii pe care ea nu le facuse. Am fost la un Hypermarket si ma intreba absolut la fiecare produs de pe fiecare raft , de sus pana jos : aia ce e ? Se uita si lumea la noi ca era prea exagerata , ziceai ca nu a iesit din casa in viata ei.Dar ea avea acum o ocupatie si nici nu ma intreba de asistenta.Seara la culcare ii puneam catece "de gradinita" si ma strambam la ea si cantam , etc dar cand sa se culce...ma mai intreba in primele zile unde e "mamaie" dar dupa cateva zile a uitat complet (sau nu mai spunea ea ) . Nu-l tine in casa prea mult si nu invita rudele pe la tine prea curand.Mama mea a vazut-o dupa circa o luna dupa ce am adus-o acasa.I-am lasat timp piticii sa se acomodeze cu noi si i-am zis in permananta ca noi suntem acum mami si tati si ca nu o sa ne mai despartim niciodata ca acum suntem o familie , ca asta e casa ei de acum si pana in veci. Cu timpul s-a obisnuit, am dus-o la gradinita , s-a imprietenit cu copii de acolo , cu copii de pe scara etc. O sa fie bine , ai sa vezi.Dar repet , nu sta prea mult in casa cu el , du-l afara , plimba-l prin diverse locuri , du-l la circ , orice numai sa fie lucruri pe care nu le-a mai facut si de care o sa fie incantat.
asi Postat Iunie 15, 2006 Raport Postat Iunie 15, 2006 Pepsica e foare greu sa fii mult timp obisnuit cu ceva si apoi sa schimbi.Copilul reactioneaza normal.Noi am facut matching cu un copil de 3 luni aproape o luna si cand l-am adus acasa a fost un soc.Razvan nu a pus pe el decat 200g si normal era 6-700g.Iti dai seama ca eram disperati.Incet si cu enorm de multa rabdare si dragoste am reusit sa ne adaptam unii cu altii.E foarte greu si pentru voi si pentru micutul Gabi.Trebuie sa invete ca tu esti MAMA si asta se face cu rabdare si dragoste. Gabi e la varsta descoperirilor si usor poti sa ii umplii timpul si sa il "castigi" de partea ta. Razvanid="blue">(07 martie 2004) si mami[vampa] Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.id="purple">id="size1">
carmens Postat Iunie 15, 2006 Raport Postat Iunie 15, 2006 Asa cum spunea si Andreea, petreceti cat mai mult timp impreuna si daca se poate fara vizite. Otilia mea avea doar 7 luni cand am adus-o dar eu am interzis vizitele rudelor in prima saptamana iar apoi i-am chemat pe rand. Cu multa rabdare si mai ales afectiune ve-ti reusi sa treceti peste moment. Cred ca plimbarile in locurile cu copii, dar nu foarte aglomerate ar fi foarte bune. Si ma gandesc ca pentru cateva zile sa tineti legatura telefonic cu maternala. Cred ca trecerea va fi mai usoara. La varsta lui poate vorbi, sau macar incearca, la telefon. Sa va traiasca puiul si sa va aduca numai bucurii! carmen
pepsica Postat Iunie 15, 2006 Autor Raport Postat Iunie 15, 2006 va mutlumesc fetelor, sint constienta ca vi fi greu... acum mai nou vrea doar la Mona si cu ea sa manince etc ( Mona e fata mamei sociale care a venti sa stea cu noi sa ne ajtue la inceput) si azi nu a vrut nicicum sa manicne iaurtul decit cu ea.. eu am fost mai ferma si a vazut ca nu ma doboara asa imediat... dar in acelasi timp eram afectuasa si ma prosteam in 4 lab e cu el, doar doar o vrea s maanicne insa e f INCAPATINAT. .prob acum nu e afectiva in sensul ca plinge la mama, vvrea doar la Mona asta...id="purple">id="Comic Sans MS"> pepsica
mi-ha Postat Iunie 16, 2006 Raport Postat Iunie 16, 2006 Buna dimineata!Abia acum am reusit sa-mi adorm puiul care,Pepsica,are cam tot 2,5 ani.Am adus-o acasa,intr-adevar,cand era mult mai mica(doar 3 luni).Pana atunci statuse in maternitate pt. ca acolo fusese abandonata si,spre norocul nostru,politia nu s-a grabit cu dosarul de abandon.Vreau sa iti spun ca 4 luni am stat cu ea in brate ,prin casa, pana la 2-3 noaptea pentru ca erau prea multe forme si culori pe care ea nu le vazuse la maternitate si acum nu se mai satura privindu-le.Mai bine de o juma' de an tata a fost singurul barbat pe care il accepta in preajma(ma rog,si orice barbat cu barba-dat fiind faptul ca sotul meu are barba).Vreau sa spun ca daca unui botz de 3 luni i-a fost greu sa se adapteze,imi dau seama cum i-ar fi acum! Si eu cred ca cel mai bine este sa il plimbi mult,sa fie constant inconjurat de aceleasi persoane.Cred ca l-ar ajuta si sa pastrati anumite tabieturi de dinainte(cum manca,unde manca,cum se culca,ce facea inainte de a se culca etc.)De asemenea ,cred ca ar fi bine ca progresiv,dar ferm,sa o scoateti si pe Mona din viata lui. In plus,sa nu crezi ca daca nu rade si nu topaie, nu se bucura.(cand am dat-o prima data pe Calina in trenulet am crezut ca nu a impresionat-o deloc,si cand colo a mai vrut o tura). Sper ca te-am ajutat cu ceva!
Postări Recomandate
Arhivat
Acest subiect este acum arhivat și este închis pentru alte răspunsuri.