Theodora Postat Octombrie 29, 2004 Raport Postat Octombrie 29, 2004 Azi am avut o zi f grea. Yannis de cind merge la gradinita a devenit f dificil.Nimic nu-i place,e plingacios si vesnic nemultumit,nu stie niciodata ce vrea si ma scoate de multe ori din minti! Azi am ajuns la limite...desi ii vorbeam cit puteam de frumos,il rugam sa nu faca niste chestii,ex sa nu se suie pe un dulapior de linga aragaz,pt ca e incins si se poate arde,dar el nimic,si mai si... Mi-a venit sa dau cu capul de pereti si l-am luat de mana si l-am inchis in camera la el.A inceput sa urle si a inceput si Alexandros sa tipe ca sa-i dau drunul.Nu i-am deschis imediat,dar cum am deschis usa,am incercat calm sa vorbesc cu el si apoi a fost cel mai bun copil...pt 10 minute!!! Si are o privire cind il cert,ma face sa ma simt atit de vinovata. Trebuie sa aplicam mici pedepse copiilor si daca nu ce trebuie sa facem cind nervii nu ne mai tin!??? id="Comic Sans MS"> [loveyou]Theodoraid="red">, Alexandros, Yannis POZELE NOASTRE:[foto]id="red"> aici Povestea-nasterii id="Comic Sans MS">id="size2">
mamica dulce Postat Octombrie 29, 2004 Raport Postat Octombrie 29, 2004 theodora..bun subiect[:D]Nici eu nu stiu ce sa ma mai fac cateodata cu Marc...e un copil foarte bun..heheee..la cat era de mic si rau acum ceva vreme,acum,efectiv,pe zi ce trece se face mai blandut si mai bunut,in ultimul timp chiar ne intelegem de minune ,dar si cand il apuca nabadaile (mai ales alea pornind de la te miri ce si mai nimic,mofturi si sclifoseli...cand i se pune PATA efectiv ...e vai si-amar de nervii mei. E inca mic...are 1 an si 11 luni,dar e intepat si infipt in pampersi si stie EXACT ce vrea.nu merge sa ii iau portia de tom si jerry,de expediat in camera lui...absolut sigur nu merge...lasat sa urle nici atat ca nu pot efectiv,plus ca se mai si tranteste pe jos si e chiar periculos,ca am gresie.Palma la fund,cu voia lui Dumnezeu..n-o cunoaste prea bine...si nici nu intentionez. pana la urma tot de vorba buna trebuie sa.i facem sa inteleaga,desi imi vine si mie cateodata sa.l iau de o aripa si sa-l incui in camera lui. Eu inca sper la idealul in care mitzu' meu o sa inteleaga ca nu-i de gluma din tonul vocii (fara tipete,ca nu prestez din astea),dupa mimica fetei. dar asta e ca...hmmm..fata morgana[:D],cand zici ca pricepe...salut,ti-.o face si mai lata[bang] asa ca astept cu nerabdare sfatul psihologului sau a altor mamici patite. http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=mamica%20dulce poze noi cu puisorul(1 an si 7 luni) http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/anca20_ro/album?.dir=/5ee0
madalina horsa Postat Octombrie 30, 2004 Raport Postat Octombrie 30, 2004 Cand era Maria asa mica mergea cu distragerea atentiei...dar asta cere recunosc multa stapanire de sine. De exemplu cand vrea sa se urce pe dulap, sa te faci ca ai vazut pe geam o pisicutza, sau ca a disparut jucaria preferata si trebuie sa o cauti, orice crezi ca l-ar atrage si i-ar lua gandul de la dulapul ala. Si cred ca si sa-i pui manuta intr-un loc care nu frige asa tare dar sa simta ca e cald si ca ii poate face rau.... e greu sa-i calmezi intotdeauna, asta e clar. Succes, Madalina
sinzi_ana Postat Octombrie 30, 2004 Raport Postat Octombrie 30, 2004 Si io ma gandesc la ce pedepse ar trebui sa aplic cand ma scoate din minti. Inafara de faptul ca ii explic si nu ii dau voie sa face ce ii place, ma mai surprind uneori ca tzip la el (imi pare rau, dar ma mai scap), sau nu il mai bag in seama. Acum mai nou, spaima lui cea mai mare este cand ii spun ca plec. Cum face ceva ce nu imi convine, ii spun ca plec, ma duc la usa, si daca e nevoie chiar ies pe usa...asa il mai potolesc tot cam 10 minute... La gradinita am alta pedeapsa (nu stiu daca sa o brevetez sau o mai foloseste cineva), cel care nu e cuminte iese in fata clasei si copiii ceilalti rad de el...Functioneaza!!! Sinzi [avion]si David[marinar] Poze cu David si Cora nebunatica
craluca Postat Octombrie 30, 2004 Raport Postat Octombrie 30, 2004 mamicilor, e drept ca uneori nervii nostri cedeaza si in astfel de situatii stapanirea de sine este esentiala. Aplicarea pedepselor este o metoda de disciplinare a copilului in masura in care pedepsele sunt "potrivite" prostiei facute (de ex. nu interzici TV o saptamana pentru ca a rupt nu stiu ce jucarie). In plus, fapta copilului trebuie cantarita foarte bine si trebuie vazut ce motivatie are in spate. Un copil poate strica ceva din curiozitate, poate avea un comportament neadecvat ca sa ne atraga atentia sau daca i se pare ca este neglijat. Sunt multe de spus la acest subiect dar as vrea foarte mult sa insist asupra unui aspect: nu spuneti sau nu dati niciodata de inteles unui copil ca nu il mai iubiti fiindca a facut ceva rau ("daca mai pui mana la prize mami nu o sa te mai iubeasca"). Si nici nu aplicati pedepse fizice (bataie). De asemeni, la aplicarea pedepselor si in disciplinarea copilului trebuie tinut cont de varsta acestuia si de capacitatea lui de a intelege ceea ce i se spune precum si consecintele faptelor lui. pentru bebei: sa nu uitam ca acestia nu inteleg ce se intampla in mediul inconjurator si nici consecintele faptelor lor; nu-l loviti pe bebe pentru ca ii cauzati frica si neliniste; nu-i luati cu forta ceva din mana ci faceti schimb cu un alt obiect inofensiv; nu lasati in preajma lui bebe obiecte periculoase sau "interzise" ca sa nu dati ocazia unor "conflicte". pentru copiluti: cuvantul de baza este RABDARE; nu spuneti "nu este voie" ci "nu este bine pentru ca ..."; copilul exploreaza spatiul inconjurator din curiozitate si nu din dorinta de a distruge sau de a face lucruri rele; alta regula de baza: DISTRAGE-I ATENTIA - cu o jucarie, cu un cantec, gadila-l, distreaza-l cu ceva, da-i o sarcina, invita-l la un joc care ii place; evita sa lovesti copilul, rezultatele nu sunt cele pe care le dorim noi. Cat despre pedepse, acestea trebuie sa fie bine cantarite, aplicate la momentul potrivit si legate de incidentul respectiv (nu aplicati o pedeapsa pentru ceva ce copilul a facut cu 3 zile in urma, daca copilul arunca farfuria cu mancare pentru ca este nervos ii interziceti desertul si nu TV sau nu stiu ce jucarie). Nu uitati sa si laudati copilul ori de cate ori face ceva bun, nu observati doar comportamentul prost al copilului ci si pe cel pozitiv. Regulile pe care le impuneti sa fie respectate de toti cei din casa (toata lumea poarta papuci, toata lumea se spala pe dinti, toata lumea se imbraca seara in pijama, etc.). Incercati sa intelegeti ce anume il determina pe copil sa aiba o anumita atitudine nedorita de voi. Poate incearca sa va spuna ceva, poate este suparat, poate sufera, poate vrea mai multa atentie; un copil nu stie sa vina la voi si sa va spuna ca este trist fiindca nu stiu ce i se pare lui, ii este mai usor sa va "arate" ca este nemultumit. Mama Raluca, baiat Alex si bebita mica Ioana http://community.webshots.com/user/craluca100
kjmami Postat Octombrie 30, 2004 Raport Postat Octombrie 30, 2004 of fetelor..si noi avem aceias problema...cum sa ii facem a inteleaga ca nu e bine ce fac... noi avem doi copii in casa..sebi de 2 ani si un pic..si dani de un am si 10 luni...problema noastra este ca sebi il cam bate pe dani...nu ca dani ar fi perfect..si el il musca pe sebi....se cearta tot timpul..pe jucarii...gelozii...nu stim cum sa procedam.. pana acum..l-am pedepsit pe sebi urcand-ul pe un fotoliu...in aceiash camera cu noi si explicand-ui ca nu are voie sa ii faca 'au' lui dani.....se uita la noi plangand...zice ca nu ii mai face 'au' dupa care il dam jos..si o ia de la capat..cu si mai multi nervi pe dani..... ce facem? valeria http://community.webshots.com/user/kjmami
craluca Postat Octombrie 30, 2004 Raport Postat Octombrie 30, 2004 Alina, ai mare dreptate; copiii care sunt umiliti in mod repetat ajung sa se inchida in ei, sa creada ca sunt rai si ca nu fac nimic cum trebuie sau sa prinda ura pe cei ce-i umilesc. As mai vrea sa spun ceva dar nu sunt sigura daca voi fi bine inteleasa. Sigura ca daca ai un copil, este copilul TAU dar el ca om, ca fiinta nu iti apartine. Ca parinti, trebuie sa indrumam copilul, sa-i oferim niste alternative in viata, sa-l invatam ce e bine si ce e rau dar nu sa-l subjugam, nu sa-i reprimam personalitatea ... Intelegeti ce vreau sa spun? E absurda chestia cu "Eu te-am facut, eu te omor!"... Mama Raluca, baiat Alex si bebita mica Ioana http://community.webshots.com/user/craluca100
casandra Postat Octombrie 31, 2004 Raport Postat Octombrie 31, 2004 Eu sunt adepta lui Fitzugh Dodson. In mare, opinia lui este aceasta: In primul rand trebuie sa se faca distinctie intre sentimentele si actiunile copilului. Parintele poate interveni asupra actiunilor copilului, dar nu trebuie sa incerce sa ii modifice sentimentele. Copilul trebuie sa aiba permisiunea de a-si exprima, in cuvinte, sentimentele, pozitive sau negative. Parintele trebuie sa incurajeze, sa laude, sa recompenseze faptele bune ale copilului. De multe ori copilul se comporta intr-un mod dezagreabil doar pentru a atrage atentia, stie ca va fi pedepsit, dar pentru el pedeapsa e mai buna decat o atitudine neutra fata de faptele sale, deci daca nu i se arata apreciere pentru faptele bune, va alege sa faca fapte rele, pentru a i se acorda atentie. Pentru eliminarea unor fapte rele, trebuie mai intai incercat cu recompensarea faptului ca nu mai face fapta rea. De ex: isi bate fratele mai mic. I se propune: daca te joci frumos cu fratele tau, diseara poti sa te culci cu o jumatate de ora mai tarziu. Daca noul comportament va fi intarit de mai multe ori, la un moment dat va deveni deprindere si nu va mai necesita recompensa. Cu copiii mai marisori, se pot face chiar contracte, e bine daca chiar scrise, pentru ca cel mic sa vada seriozitatea parintelui. In felul acesta copilul invata si sa negocieze. Parintele trebuie sa respecte intocmai contractul. De ex: daca iti faci zilnic lectiile intre orele x si y, sambata mergem la cinema. Comportamentele neagresive, care nu sunt insuportabile pot fi neglijate. De ex: se joaca amestecand cu lingura in mancare, i s-a atras de nenumarate ori atentia, atentia acordata i-a intarit comportamentul. Nu i se va mai acorda atentie, dupa un timp, nu prea lung, va renunta la obicei, neinteresant daca nu este nimeni care sa il observe. Pentru comportamentele agresive sau care pun rau la incercare nervii parintilor, se folseste "time out" (copilul este trimis 5 minute la el in camera). Time out nu este pedeapsa, ci retragerea recompensei (prezenta celorlalti). De ex: isi bate fratiorul cel mic, plange de nu mai poate pentru ca nu i se da ceva interzis,... Time out-ul se poate aplica la copiii mai mari de 3 ani, intre 1 an si jumatate si 3 ani este recomandata retragerea parintelui (de ex. parintele se inchide in baie) pana se linisteste copilul. O alta metoda este cea a consecintelor naturale. Copilul intarzie la masa. In loc sa fie rugat insistent si asteptat cu masa pusa, i se spune o data, apoi vine sau nu, ceilalti se aseaza si mananca. Daca intarzie, va suporta consecintele: hrana rece sau ramane nemancat. Dupa 2-3 astfel de experiente, va fi tot timpul punctual.
oana_mm Postat Octombrie 31, 2004 Raport Postat Octombrie 31, 2004 Casandra - mesajul tau mi se pare super!!! Si metodele propuse cred ca sunt cele care functioneaza cu adevarat. Am fost in toamna asta in State, la o prietena americanca, care avea 2 baieti - unul de 1 an si jumatate si unul de 3 ani si jumatate si o fetita de 8 ani. Pentru baietelul de 3 ani metoda cu time-out functiona excelent. Mi-a povestit ca asta este pedeapsa pe care o aplica ea de obicei cand nu se mai intelege cu el. Il "trimetea" in time-out un numar de minute egal cu varsta lui. Si pentru ca el nu pleca intotdeauna cand ii spunea ea, numara cu voce tare si rar pana la trei sa ii dea timp sa faca ceea ce i-a spus. Si daca ajungea la 3 si el nu era in camera, atunci il ducea ea - frumos, nu brutal - si trebuia sa ramana in camera un timp dublu si cu usa inchisa. Functiona perfect! DAca nu erau acasa il punea sa stea intr-un loc mai separat de ceilalti si tot isi facea "time-out"-ul. Pentru Eric al meu este prea devreme deocamdata - nu are decat 5 luni - dar presupun ca voi folosi aceasta metoda cand va fi destul de mare cat sa o priceapa. Oana Melinte-Moraru http://www.lamaze.ro http://community.webshots.com/user/oana_mm
sinzi_ana Postat Octombrie 31, 2004 Raport Postat Octombrie 31, 2004 Am incercat la gradi metoda cu time out si torn gaze pe foc... 1. la alte grupe nu poti sa il duci ca doamnele educatoare spun ca le strica activitatea si nu il primesc. 2. afara nu pot sa il las pentru ca e considerata recompensa si ar vrea si ceilalti copii 3. afara daca il las e nesupravegheat si imi e frica 4. in clasa daca ii dau time out, fac pe mascaricii si ceilalti copii rad si el devine vedeta 4. daca il las in clasa profita de acest time out si se relaxeaza, ba chiar vor si ceilalti copii...si incearca sa strice ora ca sa ajunga si ei la masuta izolata... Nu cred ca e acelasi lucru cand iti pedepsesti propriul copil acasa, si cand este pedepsit la scoala intr-o colectivitate.. Sinzi [avion]si David[marinar] Poze cu David si Cora nebunatica
Postări Recomandate
Arhivat
Acest subiect este acum arhivat și este închis pentru alte răspunsuri.