Cristina_A Postat Septembrie 15, 2007 Raport Postat Septembrie 15, 2007 Alaltaieri am trecut printr-un soc puternic provocat de un conflict cu parintii. Acum s-au mai linistit apele, s-au calmat si ei, m-am calmat si eu, desi inca mai simt un gol in stomac si o durere surda de cap. Am intentionat sa scriu acest topic inca de pe 13 septembrie, ziua cu pricina, dar nu ma puteam aduna, nu-mi gaseam cuvintele, in mintea mea era o invalmasala de ganduri. 1.Inainte de a incepe sa va povestesc cazul concret as vrea sa precizez ca inca din copilarie am avut probleme de a ma exprima, de a spune clar, fluent si cu exactitate cum ma simt, care sunt semtimentele si emotiile pe care le simt, de a povesti coerent niste fapte care m-au afectat negativ. Nu inteleg de unde vine aceasta dificultate, care oricum imi da o senzatie de nefiresc. Si acum sa va povestesc ce m-a dat peste cap: 2. Mama mea este plecata din localitate de vreo saptamana si va reveni acasa peste vreo 10 zile. Acasa am ramas eu(20 de ani), sora mea(19 ani) si tata. Noi toti vorbim cu mama de pe telefonul meu, pe care am setat Happy Number cu numarul ei (Happy Number este un serviciu de telefonie care iti permite sa vorbesti pana la 1000 de minute pe luna cu un numar ales de tine). Profitand de "stocul" generos de 1000 de minute, mama suna foarte des, in orice moment si vorbeste mult, cate 20-30 de minute, lucru care ma deranjeaza, si cu atat mai rau pentru mine, caci nu e usor sa inchei o conversatie telefonica prelungita cu ea, fara ca ea sa se simte jignita. Acum, cand ea este plecata de acasa, si eu si tata si sora vorbim cu ea de pe telefonul meu mobil, pe care pentru a avea toata lumea usor acces la el(si pentru ca eu sa nu mai fiu deranjata la fiecare ora) l-am pus pe hol. 3. Mama, de cand a plecat, parca a intrat in vrie: ne suna sa ne spuna (mie si surorii mele) sa facem curat in casa "hai, apuca-te acuma cat e dimineata!" (in gandul meu: ce legatura are dimineata cu curatenia?), sa ne aminteasca sa spalam rufele, sa ne aminteasca sa-i facem mancare lui tata "tata are nevoie de mancare calda - apuca-te si fa o ciorba". Apoi ne suna sa ne controleze daca am facut ceea ce ne-a spus, si ne pune sa i-l dam pe tata la telefon, ca sa-l intrebe daca noi chiar ne-am facut treaba. Cand nu ne spune sa facem "treaba", ne intreaba insistent "ce mai facem" si "ce-am mai facut" de la ultima conversatie. 4. Dar asta cu facutul de "treaba" in casa e problema veche, Dintotdeuna eu si sora incercam sa ne fofilam, sa "uitam", sa ignoram pur si simplu si, cand mama isi iese din minti de furie, ne apucam in sila sa "facem treaba". Tatal meu niciodata nu a ajutat-o pe mama la treaba in casa sau la gatit, nici macar cand eram mici (initial am fost trei surori de varste aproriate - cea mai mare dintre noi a murit inecata) tata nu o ajuta pe mama sa gateasca si sa spele pentru 3 copii mici. Cu ani in urma tata statea zile si nopti intregi in fata televizorului , iar de vreo 6-7 ani sta zile si nopti in fata computerului sau converseaza pe statia de radioamator. Maica-mea a devenit o matroana autoritara care ne altoia frecvent cu vorba sau cu palma, sau cu matura cand eram mai mici, pe mine si pe sora. Apoi ne lua im brate. Ambii mei parinti sunt profesori de liceu. 5. In dimineata zilei de 13 septembrie, tata vine in camera mea si ia telefonul pentru a vorbi cu mama (nu pusesem telefonul pe hol). Dar nu iese din dormitorul meu pentru a vorbi, nu se duce in bucatarie, in dormitorul lui sau pe balcon (apartament cu 3 camere). Vorbeste vreo 10 minute cu mama la telefon de toate, vrute si nevrute, banalitati, barfeli, si vorbeste tare, are o voce sonora. Incerc sa-i sugerez discret, pe un ton cat puteam de jovial sa se duca sa vorbeasca in bucatarie, ca, gasesc eu motivul, nu ma pot concentra cand citesc. Imi raspunde nervos "Ai, ma, rabdare! Ce, nu poti sa astepti 10 minute? Te zgarma-n c**?". Asta cu "asteapta 5/10/15/20 de minute" nu e o vorba intamplatoare,ci, dupa parerea mea, chiar un tic verbal al lui taica-meu, pe care il cunosc din copilaria mica. Lui i se par putine 10 minute? Mie nu. Si asta nu e tot, nu o data cele 5-10-15 minute de "asteapta!" au devenit jumatati de ore si ore. Am incheiat paraneza. Dupa ce-mi spune nervos sa astept 10 minute, se aseaza pe bratul fotoliului din camera si incepe sa vorbeasca cu mama si mai tare la teleforn, dupa parerea mea in mod ostentativ. Stau eu ce stau, incerc sa-mi fac de lucru, mai trec vreo 10 minute si-i spun iar sa se duca sa vorbeasca in alta parte. In momentul acela a izbucnit "Sunt in casa mea!" si, adresandu-se mamei la telefon "M-am saturat de atata nesimtire! Da' sunt tac-su! Pe toti strainii ii pupa-n c**, numai eu nu vad nici un pic de respect de la ea. O tin la facultate, i-am cumparat laptop, si tot nesimtita e!" si alte variatiuni pe aceeasi tema. Vorbea pe un ton atat de furios, incat m-am strecurat repede din dormitor, am luat un telefon la intamplare din alta camera si am sters-o pe usa apartamentului, pe scara blocului. Am revenit dupa vreo 10 minute, taica-meu a trecut pe langa mine in bucatarie, fara sa ma priveasca. Am luat telefonul meu l-am lasat pe celalalt si am iesit afara. Ma suna mama. "Daca nu iti corectezi comportamentul o sa ai mari probleme: o sa ramai si fara laptop, si fara bani de facultate si o sa-ti pun niste restrictii crunte, de-o sa te saturi sa mai fii nesimtita." Nu-mi mai amintesc exact cuvintele ei dupa aceea. Avea acelasi ton taios, autoritar dintotdeuna, o ascultam plimbandu-ma prin parculetul de langa bloc. Imi spunea ca sunt "o proasta de la tara, ca Liliana. Liliano!". Nu-mi mai amintesc exact cuvintele ei, nici ce ingaimam eu, la un moment dat nici n-o ai ascultam, al lasat telefonul de la ureche, sa vorbeasca singura. Ultimul lucrul pe care l-am auzit a fost pe un ton aproape urlat "Conversatia asta s-a incheiat" si a inchis ea. Fac o paranteza: Liliana este sora cu 8 ani mai mica a tatalui meu. Avea 13-14 ani cant tata, student, venea in vacante cu colegi de-ai lui si cu cea care urma sa-mi devina mama, chefuiau, apoi se retrageau prin camere perechile, in timp ce Lilina-sora tatalui meu si matusa mea, ramanea prin bucatarie, pe holuri, pe unde apuca. Mama mea spune cu dispret despre ea ca "era o proasta de la tara", ca nu se integra cu ei -grupul de studenti si studente- ca era o proasta infumurata si "plina de rautate", ca il invidia pe frate-su (care e taica-meu). Tata e mandru cand povesteste cum ii trantea el usa peste degetele de la picioare surorii mai mici care il deranja. Liliana a ajuns o adulta ratata acum, in permanent scandal cu parintii ei(bunicii mei), cu copii ei, cu taica-meu. Impleteste intrigi la greu, dar nu-i reusesc niciodata, caci intotdeuna "baiatul bun" - fratele mai mare afla si o urecheaza. Parintii mei i se considera superiori, dar din punctul meu de vedere sunt monstruosi. La fel ca Liliana. 6. Revin acum la firul principal. Dupa conversatia cu mama, ziua aceea fost pentru mine distrusa. Nu atat virulenta ei verbala, insultele, jignirile m-au afectat, caci toate astea imi erau cunoscute, nu era nimic nou. Ce m-a ingrozit a fost ca o sa-mi ia laptopul si ca nu o sa ma mai intretina la facultate "ca oricum nu mai e invatamant obligatoriu"-a percizat ea ironic. Eu am 20 de ani si urmeaza sa incep in octombrie anul II la o facultate din cadrul UBP. Profil informatica, laptopul imi este absolut necesar. Sunt la buget, deci am nevoie doar de bani de cazare, mancare si carti etc. Gandul ca nu ma voi putea descurca ma ingrozea. Eu sunt o persoana destul de timida, fara abilitati sociale prea dezvoltate. Nu am mai lucrat, si in general mi-e teama sa ma angajez, pentru ca am o frica paralizanta de a nu fi excrocata. Mama imi spune ca daca o fi sa ma angajez, s-o chem pe ea la Bucuresti, ca sa fiu in siguranta, sa nu profite cineva de lipsa mea de experienta. Si ii dau dreptate, dar pe de alta parte vreau sa scap de controlul parintilor. Altii de varsta mea se descurca si
betiana Postat Septembrie 15, 2007 Raport Postat Septembrie 15, 2007 Parintii nu ni-i alegem, dar drumul in viata, da.Ai spus ca parintii tai sunt profesori - probabil mai de moda veche - si deci mai autoritari.Important este sa respiri adanc si sa iti pastrezi tu cumpatul.Poate ei iti vor binele, dar cred ca nu te inteleg in totalitate. Si totusi, acum fiind mari, ar trebui ca si treburile casei sa fie printre preocuparile voastre (mai ales ca sunteti in vacanta).Cred ca spaima de necunoscut te omoara.Fata mea era in anul II cand s-a angajat, eu fiind tot profesoara, si fiindu-mi foarte greu sa-i satisfac toate placerile.Din anul II si-a cumparat ce a vrut ea si si-a strans bani pentru vacanta.Ai putea lucra chiar de acasa pe computer.Poti tehnoredacta contra cost lucrari ale colegilor.Inca o data afirm ca poti sa-ti castigi independenta financiara si asa te vei simti mai libera, mai putin expusa presiunilor parentale.Si oricum ar fi sunt parintii tai.Asa ca iarta-i. betiana
b.nica Postat Septembrie 15, 2007 Raport Postat Septembrie 15, 2007 Cristina tu esti un copil bun si probabil ca si parintii tai;daca nu vei taia "cordonul ombilical"vei fi agatata de ei toata viata si cu aceleasi efecte neplacute. parerea mea este sa analizezi la rece posibilitatea sa te desprinzi dar nu prin razboi sau facand gresala pe care multe fete o fac:de a se marita numai ca sa scapa de tutela parintilor. incearca sa gasesti o modalitate de a te intretine singura si dupa aceea sa te fortifici ca sa reusesti sa te separi de niste parinti care probabil nu vor ceda usor controlul. poate ar fi mai bine sa amani pana la terminarea facultatii folosind timpul ca sa te schimbi si tu putin;incearca sa te concentrezi mai mult pe lucruri importante din viata ta si mai putin pe amanunte cotidiene;daca recitesti ce ai scris o sa vezi ca si tu te aprinzi cam in acelasi mod cum o fac parintii tai.
mamica dulce Postat Septembrie 15, 2007 Raport Postat Septembrie 15, 2007 Draga Cristina-eu sunt convinsa ca ai tai or sa te tina la facultate in continuare,ceea ce urmaresc ei e sa le fii recunoscatoare pentru asta si sa le-o arati asa cum concep ei.Ei iti doresc binele,dar se exprima prost...adica se exprima dupa cum le e conceptia lor si modul de gandire,care bineinteles e fix pe invers decat al tau. Eu sigur ca te inteleg,la 20 ani si eu l-as da afara pe tata din camera si poate nu asa finut ca tine[:D] Cand se calmeaza problema incearca sa vorbesti calm cu el,spune-i ca nu din lipsa de respect l-ai rugat sa plece,ci pentru ca,la 20 ani,chiar daca esti in casa lui,ai dreptul la intimitate.In fond e si casa ta,cea in care ai crescut,si daca el vrea sa se simta bine,de ce nu ai avea si tu acelasi drept. Eu cred ca e o reactie exagerata la nervi,intr-un moment in care i-a dat orgoliul pe dinafara. Daca nu pricepe,data viitoare cand face chestia asta incepe si dezbraca-te sa vezi cum o tuleste,rosu pana la urechi[:D] Faptul ca mama ta i-a dat dreptate si a reactionat asa fara sa te intrebe si pe tine ce si cum...mi se pare putin ciudat,dar ´daca asa e felul ei...n-ai ce face decat sa-l accepti,in fond sigur va iubeste pe amandoua. Parintii nu si-i alege nimeni,dar cu rabdare si intelepciune se pot modela putin[il] Nu mai fi trista,se intampla si mai rele de atata!!! Imapaca-te cu ei de buna voie si vezi.ti de facultate si lasa castigatul banilor pe mai tarziu.Adica poti face ceva tehnoredactare sau proiecte,dar sa nu-ti fure din timpul de studiu ca n-ai facut nici o branza.Vine ea si independenta financiara,faci o facultate buna si ai sa gasesti de lucru,in romania sau prin strainatate daca asa o sa vrei.Atata timp cat te descurci cu banii de la ai tai,bucura-te de viata de studenta,sunt cei mai frumosi ani. Life is not measured by the number of breaths we take,but by the moments that take our breath away. Anca carnavalid="red"> Marc
David_mami Postat Septembrie 15, 2007 Raport Postat Septembrie 15, 2007 Draga mea, nu dispera. Ce descrii tu aici mi s-a intamplat si mie de atatea ori cu parintii. Nu te vor lasa balta cu facultatea sau laptop-ul, pentru ca vor vrea sa le fii recunoscatoare in continuare si luandu-ti astea nu vei mai avea cum. Incearca sa te linistesti si sa incerci sa ai mai multa incredere in tine. Vei vedea ca nu esti proasta, desi ce iti spun ei te marcheaza. Incet incet o sa iti iei zborul din cuibul parintilor si lor le e greu sa se impace cu asta. De asta incearca sa te demoralizeze cu orice. Incearca o discutie fata in fata cu ei, nu prin telefon. trebuie sa accepte ca ai crescut si ca trebuie sa iti faci o viata a ta si ca trebuie sa te sprijine, macar moral, desi inteleg ca se poate si financiar. Succes!
Cristina_A Postat Septembrie 15, 2007 Autor Raport Postat Septembrie 15, 2007 Va multumesc tuturor pentru raspunsuri si pentru incurajari.[floare3]quote:Originally posted by b.nicaid="blue">incearca sa te concentrezi mai mult pe lucruri importante din viata ta si mai putin pe amanunte cotidiene;daca recitesti ce ai scris o sa vezi ca si tu te aprinzi cam in acelasi mod cum o fac parintii tai.id="quote">id="quote">M-au pus pe ganduri aceste cuvinte. Ma gandeam cu vreo doua luni in urma, si chiar scriam in jurnal, ca si eu am oarece probleme de autodisciplina. Ca nu reusesc sa ma ocup suficient de interesele mele majore si ca ma las coplesita/ispitita de lucruri cotidiene si neesentiale. Dar fac efortul de a intelege si corecta aceasta tendinta. Dupa parerea mea am facut chiar si progrese din momentul in care am observat si notat si pana acum. [smile]quote:Originally posted by mamica dulceid="blue">Cand se calmeaza problema incearca sa vorbesti calm cu el,spune-i ca nu din lipsa de respect l-ai rugat sa pleceid="quote">id="quote">Intuitia imi spune ca acst lucru n-ar fi de nici un folos cu tatal meu. Din pacate .quote:Originally posted by mamica dulceid="blue"> Faptul ca mama ta i-a dat dreptate si a reactionat asa fara sa te intrebe si pe tine ce si cum...mi se pare putin ciudat,dar ´daca asa e felul ei...id="quote">id="quote">Mama mea considera ca eu am "rautate" multa in mine. Ce-o intelege femeia asta prin "rautate" n-am priceput niciodata. In orice caz mama mea este un detector de rautate. Pentru ea eu sunt aia "nesociabila", aia "necomunicativa", aia "egoista", aia "agresiva". Intotdeuna sunt vinovata in conflictele cu tata sau cu sora. Chiar si cu persoane straine, pe care nu le cunoaste, daca le povestesc ca m-au suparat cu ceva tot pe mine ma scoate vinovata "le-ai facut tu ceva de-au reactionat asa, dupa cat de rautacioasa te stiu". As vrea sa inteleg de unde a tras mama aceasta concluzie. Relatiile cu mama (nici cu tata, de altfel) au fost intotdeuna...inconfortabile(nu gasesc un cuvant care sa descrie mai exact) pentru mine si nu nteleg de ce. Hmm, cred ca ma voi gandi mai mult la acest lucru, voi incerca sa-mi dau seama.quote:Originally posted by mamica dulceid="blue">Imapaca-te cu ei de buna voie si vezi.ti de facultate si lasa castigatul banilor pe mai tarziu.Adica poti face ceva tehnoredactare sau proiecte,dar sa nu-ti fure din timpul de studiu ca n-ai facut nici o branza.Vine ea si independenta financiara,faci o facultate buna si ai sa gasesti de lucru,in romania sau prin strainatate daca asa o sa vrei.Atata timp cat te descurci cu banii de la ai tai,bucura-te de viata de studenta,sunt cei mai frumosi ani.id="quote">id="quote">Iti multumesc in mod special pentru aceste cuvinte [floare3], pentru ca imi confirma ca ceea ce cred si simt nu este gresit sau inadecvat. Una dintre agnoasele mele este ca altii reusesc si eu nu. Altii reusesc sa se angajeze si eu nu. Altii reusesc sa aiba banul lor, castigat de ei, si eu nu. Eu chiar sunt o persoana mai putin sociabila, si de aceea nu reusesc. Pe de alta parte, imi este teama si de acest lucru, ca daca ma angajez din timpul facultatii imi voi neglija studiile. Nu vreau sa fie angajatul o prioritate pentru mine, in aceasta perioada. Cine alearga dupa doi iepuri...cam asa ma simt. Nu vad o eventuala angajare decat ca pe o ocazie, care sa nu ma puna in situatia de a face compromisuri. Si fiind ocazie, nu are rost sa o caut eu, eventual ma va gasi ea. Dar nu sunt sigura nici de asta.Betianaid="blue">, te rog sa-mi povestesti, daca esti de acord, cum s-a angajat fiica ta. I-a fost greu sa-si imparta timpul intre facultate si munca? quote:Originally posted by David_mamiid="blue"> Ce descrii tu aici mi s-a intamplat si mie de atatea ori cu parintii. Nu te vor lasa balta cu facultatea sau laptop-ulid="quote">id="quote">E linistitor sa stiu ca nu sunt singura fiica neinteleasa. Nici eu nu cred ca vor face cu adevarat acest lucru.
Lorenza Postat Septembrie 15, 2007 Raport Postat Septembrie 15, 2007 Din ce vad eu,ai tai te-au tinut toata viata sub papuc,cum se spune,si vor si pe viitor sa fie la fel.Intr-adevar,iti trebuie putina independenta chiar daca asta ar presupune niste sacrificii.Te-au invatat ,fara sa vrea bineinteles sa fi comoda si e normal sa-ti fie greu sa renunti la comoditate dar pentru evolutia ta ca om iti spun sa-ti fac curaj sa infrunti de una singura "greutatile".Si ce daca o sa iei teapa la inceput,toata lumea pateste la fel,asa se caleste otelul sau cum se mai spune.Pana nu dai tu singura cu capul de pragul de sus,nu poti sa evoluezi.Bineinteles toate amenintarile alor tai sunt doar santajuri sentimentale,n-o sa recurga niciodata la ele,desi ar fi facut mai bine sa recurga la el.De ce spun asta,copii care invata de mici sa se descurce singuri,aceia sigur vor reusi in viata !Desigur se poate si altfel dar cu mult mai mult consum nervos .Cel mai bine ar fi ca treptat-treptat sa te desprinzi de ai tai,te poti descurca singura precis,nu-ti mai fie atata frica,mai ales ca zici ca ti-e frica sa fi escrocata,atunci precis esti suspicioasa si esecurile precis vor fi putine.Si inca ceva,un sut in fund,un pas inainte!Deci lasa in spate fricile!
pisigri Postat Septembrie 15, 2007 Raport Postat Septembrie 15, 2007 din start iti spun ca desi si eu am niste parinti destul de autoritari, imi vine foarte greu sa te inteleg... in primul rind ma sperie la tine doua lucruri: 1.faptul ca te consumi atit de tare pentru o discutie care, in final, nu a fost atit de tragica (eu daca iti relatez niste discutii in contradictoriu cu mama, pe vremea cind locuiam cu ei, o sa intelegi ca asta nu a fost nimic) si 2. teama daca ca vei fi excrocata, ca nu te poti descurca, ca esti 100% dependenta de ai tai etc. sa presupunem ca tu, singura singurica, iti cauti si iti gasesti un job in bucuresti (in domeniu presupun ...), si nu vine nici mami nici tati sa te tina de minuta la angajare (ceea ce mi se pare absolut normal, incearca sa iti imaginezi ce figura ar face angajatorul sa te vada ca vii la interviu sau la semnarea contractului cu unul dintre parinti !![alcool]). de aici incolo exista mai multe variante: a. te angajezi intr-un post care te ajuta sa dobindesti experienta pe care facultatea nu ti-o ofera, inveti lucruri noi, iti va fi mai usor sa gasesti un job mai cu pretentii ca absolventa si mai cistigi si un banut. fireste, ai mai putin (sau deloc) timp liber b. te angajezi, totul pare ok insa descoperi ca nu mai ai destul timp pentru scoala (aici depinde de facultate, orar, an de studiu, pretentiile profilor, deci doar tu poti judeca asta). inseamna ca e momentul sa renunti la job, sa te concentrezi asupra facultatii. este normal. totusi, ai cistigat experienta unor interviuri, a citorva luni de serviciu, a lucrului intr-un colectiv. c. te angajezi si, pe romaneste, iei teapa. de asta te prinzi repejor: fie nu primesti salarul, fie descoperi ca nu ai carte de munca...si pina la urma, care e problema?? unde e capatul de tara? unde e marea excrocherie? nu moare nimeni dinasta, iti stringi lucrurile si pleci si asta este. data viitoare o sa fii mai atenta... de asemeni ma pune tare pe ginduri faptul ca ...ai constatat ca te lasi distrasa de la scopurile tale majore in viata de lucruri marunte. ma ierti ca inca mai cred asta (la 26 de ani), dar...ASTA e momentul sa te lasi distrasa. acum, cind esti tinara, cind inca nu ai responsabilitati majore, nu ai o casa pe care sa o tii, nu ai copiii care sa iti ocupe tot timpul. fireste, depinde CE anume te distrage si CIT DE TARE te lasi distrasa, insa dupa cum te exprimi nu mi se pare ca ar fi vorba despre lucruri majore...ce, ca nu ai chef sa inveti pentru examenul de peste 5 zile si preferi sa-ti "pierzi timpul" citind cartea pe care ai inceput-o aseara...?astea sint maruntisuri... sa stii ca te inteleg. si la mine acasa chestii marunte pentru mine capatau proportii colosale pentru ai mei. dar la virsta asta chiar depinde doar de tine sa decizi ce conteaza si ce nu, sa te educi si sa te formezi ca adult. doar ca iti trebuie putin curaj si vointa, sa "decolezi" pe picioarele tale
Loma Postat Septembrie 15, 2007 Raport Postat Septembrie 15, 2007 Cristina, eu zic in primul rand sa incepi sa faci ceva impotriva fricii paralizante de care zici tu ca o ai pentru o eventuala angajare, de fapt asta e marea ta problema, nesiguranta in tot ce vrei sa faci, generata tot de atitudinea excesiv-authoritara a parintilor tai, si nu-i judeca pentru asta, asa sunt ei construiti, la varsta lor nu-i mai poti schimba, tu esti cea care se poate schimba cu ajutorul cartilor, prietenilor. Trebuie sa iti impui sa te schimbi. Ideea ca mama ta sa vina la Bucuresti atunci cand tu iti gasesti un job nu mi se pare ideala, eu ca angajator ti-as da o bila neagra, de regula oricine vrea sa angaje o persoana care e stapana pe sine nu care vine cu parintii dupa ea ca la intrarea la liceu, persoana sa stie ce vrea (macar aparent chiar daca realitatea e alta). Asa procedeaza toata lumea o ia incetisor, nimeni nu se naste invatat, si ce daca nu ai facut alegerea cea mai buna, iti dai demisia si mergi la urmatorul, asa inveti singura din greseli pe care data viitoare nu le vei mai repeta. Si apoi ce risti aici....eu nu vad nimic asa de speriat. Daca vrei sa afli mai multe amanunte depre procedeele de angajare, cumpara-ti carti, trebuie sa existe pe piata, despre cum sa raspunzi la interviu, ce intrebari sa pui angajatorului, sa afli detalii necesare sa te ajute sa recunosti pozitia care ti se potriveste cel mai bine situatiei tale. Hai eu am incredere in tine, la modul cum ne-ai scris denota ca esti capabila de mult mai mult decat te cunosti tu pe tine, sau ti se spune in familie, nu-i mai lasa pe ei sa ia decizii pentru tine, pentru ca o sa constati singura pe pielea ta ca lumea s-a schimbat si sfaturile mamei tale poate nu se mai potrivesc la situatiile actuale, si tu probabil asta o sa astepti mereu ca altcineva sa decida pt. tine.. si asta nu e bine deloc.. din contra un mare deserviciu. Mama ta a strans multe frustrari in ea datorita tatalui care nu face nimic, si acum se descarca pe voi doua, cand de fapt problema ei este tatal tau si comoditatea lui combinata cu un grad de nesimtire, scuze pt. limbaj insa pur si simplu eu asta deduc din atitutinea lui, eu te-as sfatui sa iti pui ordine in ganduri si idei si discuta cu mama ta ca intre doua prietene, insa de la inceput avertizeaz-o sa-si lase tonul autoritar deoparte daca vrea sa te ajute cu adevarat, mai arata-i ca mamele colegelor tale care sunt angajate sunt total diferite sunt prietele cele mai bune ale ficelor lor. iti doresc success si nu uita ca totul se invata, [pup]Loma
Lemoni Postat Septembrie 15, 2007 Raport Postat Septembrie 15, 2007 "Ce m-a ingrozit a fost ca o sa-mi ia laptopul si ca nu o sa ma mai intretina la facultate "ca oricum nu mai e invatamant obligatoriu"-a percizat ea ironic. Eu am 20 de ani si urmeaza sa incep in octombrie anul II la o facultate din cadrul UBP. Profil informatica, laptopul imi este absolut necesar. Sunt la buget, deci am nevoie doar de bani de cazare, mancare si carti etc. "4. Dar asta cu facutul de "treaba" in casa e problema veche, Dintotdeuna eu si sora incercam sa ne fofilam, sa "uitam", sa ignoram pur si simplu si, cand mama isi iese din minti de furie, ne apucam in sila sa "facem treaba". Tipic comportament de adolescent, sunt adult dar tratat ca un copil dece oare? Vreau sa fiu indepent sa numai fiu la mana parintiilor. Dar pe bani lor daca se poate si sa nu fac nimic din ce spun ei? suna familiar Cristina? Ce ai face daca mama ta s-ar fofila sau ar uita sa iti plateasca scoala sau cazarea? sau pur si simplu ar ignora ? "To acquire love...fill your self up with it until you become a magnet." Charles Haanel
Postări Recomandate
Arhivat
Acest subiect este acum arhivat și este închis pentru alte răspunsuri.