as dori un sfat ,ca eu nu mai stiu ce sa fac

[Rufus]

Faza tipica de blocaj, daca nu exista motive serioase. Trebuie musai discutat serios (eventual cu arbitru, de specialitate sau nu) si luat o hotarare, dar temporara. Situatia ta cu (aproape) 2 copii nu trebuie taraganata, amanata sau minimalizata. Totul este in detrimentul copiilor.

 

http://community.webshots.com/user/tora97

 

"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[zepellina]

Bine spus, Rufus.

Am trecut si eu ,Elena prin asa ceva dar deocamdata s-au aranjat lucrurile, nu stiu pt cat timp dar parca ne e frica la amandoi sa nu se repete, sa nu mai trecem prin asa ceva.

Discutii multe, schimabarea partiala a comportamentului.... si mult noroc pe care ti-l doresc si tie.

 

zepellina

 

[valiburu]

Sfatul meu e ca tu trebuie sa fii mai puternica decat sotul tau si nu e cazul sa fiti orgoliosi sau prea extremisti pentru ca veti avea de suferit.Daca iti iubesti sotul fii o buna crestina:tine postul Pastelui,aprinde candela zilnic,mergi la biserica in fiecare duminica,spovedeste-te si citeste Paraclisul Maicii Domnului timp de 40 de zile.Dumnezeu ne incearca pe toti iar tu trebuie sa te rugi pentru linistea familiei tale.

[eladax]

ce spune valiburu este bun, dar mai ales lupta cu tine. Copilul a adus o skimbare in viata voastra, o schimbare in atitudinea ta mai ales.Care, vrei , nu vrei , a determinat schimbari si in viata lui. Poate ca intr-adevar si-a gasit pe cineva...( sindrom cunoscut la barbatii cu sotii cu bebe mic) Poate vrea doar sa te "loveasca" ( Nu te mai doresc, nu-mi mai spui nimic ca femeie--> sotul tau este ori nemaniarat, ca sa ma exprim finut...sau pur si simplu vrea sa te raneasca pt ca...pt ca cumva l-ai ranit si tu in ce va?) Fa urmatorul test: timp de o saptamina nu-i reprosa absolut nimic, taci si inghite orice jignire cu zimbetul pe buze, ca si cum nici n-ai auzit.Nu fa pe martira, ci fii intelegatoare. Lauda-l asa, subtil ( barbatii o iau foarte personal cind lauzi piinea pe care au cumparat-o).SUBTIL este cuvintul cheie.Scoala-te dimineata gindindu-te cum sa-l faci feircit in ziua aia. fii impaciuitoare, nu raspunde la incercarile lui de cearta.Nu sintem constienti decit de jignirile pe care ni le aduc altii, nu sintem constienti de cele pe care le aducem noi altora. Incearca asta timp de o saptamina. S-ar putea sa constati ca ti-e greu s-o faci. Dar s-ar putea sa observi o schimbare in bine din partea lui, asa, mai pe la sfirsitul saptaminii.Daca da, persevereaza.Daca nu raspunde sub nici o forma, inseamna ca situatia lui n-are legatura cu ce faci tu.Mai vedem...

Chestia cu plecatul de-acasa o recomand numai dupa ce tu ai incercat sa dai ce-i mai bun din tine. Bineinteles, ai "dat" un copil, urmeaza al doilea...Din pacate, unii considera ca nu e de ajuns. Tu insa fa tot ce depinde de tine sa-l imbunezi.

Frunteaza sus si roaga-te la Dumnezeu.

[Doamna Bibi]

Draga Elena,

povestea ta seamana destul de mult cu a mea,numai ca in cazul meu eu am acceptat deja ideea de despartire (divort suna asa urat...) chiar daca exista un copil mic la mijloc.

Si la noi a inceput la fel,cu reprosuri si discutii,mutre si figuri.Pe perioada sarcinii toate s-au accentuat,el n-a stiut sa ma intelegea si sa ma sustina,din contra ma acuza ca eu nu-l inteleg (oare ce aveam sa inteleg,el avea probleme legate de sarcina,el era cat o balena????),intimitatea noastra s-a dus pe apa sambetei si uite asa s-a instalat o mare raceala intre noi.Dupa nastere povestea a continuat,el s-a departat total de mine,am inceput sa-i fac tot felul de avanasuri,chiar sa ma dau la el...daca intelegi...nimic,parca aveam o stana de piatra langa mine in pat.Am discutat si para discutat pe aceasta tema si am ajuns la concluzia ca nu se mai poate apropia de mine in ipostaza de mamica,moment in care m-am blocat si eu si gata...s-a terminat...nu se poate trai asa.Si noi ne-am tot dat sanse si in final tot n-a mers,ne stapaneam o perioada amandoi si apoi unul trebuia sa rabufneasca.

Probabil ca are pe altcineva si face comparatii cu ea,ea e mai slaba,ea e mai aranjata,ea e mai vesela si mai zambitoare,ea e mereu disponibila,ea e...o nouate...si sigur ca da,ea nu are un copil,ea nu e vomitata si nu miroase a pipi,ea nu se trezeste noaptea si nu are cercane,ea nu s-a ingrasat de la sarcina nu stiu cate kg. Ce ziceti de asta???? Spun astea dupa 8 ani de casatorie in care cred ca l-am cunoscut si in care am trecut prin multe. E usor sa zici taci si inghite,dar cu ce pret? Cu pretul propriului respect de sine? De ce numai noi trebuie sa fim mai bune,sa ne schimbam, sa tacem, de ce? Hai ca m-a luat valu', eu sunt acum suparat pe propria mea relatie care se va finaliza in curand cu divort.

[paula2003]

Ce sa spun ca toti sunt "ciufuti". Si al meu imi reproseza ca m-am schimbat dupa casatorie si ca nu-i mai dau atentia cuvenita pe care o aveam inainte....Eu am recurs la o discutie cu cartile pe fata si s-a modificat putin, acum astept sa vad cat tine (la noi mai e si un copil bolnav la mijloc). Eu mi-am propus sa ma rog mai mult, sa tin si post daca pot si sa ma duc mai des pe la biserica. Un sfat nu sunt in masura ci ti-am spus ce am facut eu.

Pupici si tarie sa treci peste moment.

 

 

paula2003 &

Alexandraid="red"> [loveyou]

 

[paula2003]

Nu sunt deacort cu un divort sau o despartire(nici temporara). Daca va fi mai bine pt. el si gata se naruie tot! Poate asta si asteapta sa faci primul pas si apoi vin alte reprosuri ca tu ai plecat.... Asa e sortita femeia sa lupte pt. binele casei, familiei si pt. copii. Inca nu ati inteles ca ei sufera, sunt mai gingasi ...si noi trebuie sa le oferim totul in schimbul a ce ne ofera ei(adica aproape nimic), ei sunt sensibili la venirea unui copil, la schimbarile tale ca sotie si mama... Te vor ca pe domnisoara, zambareata, vesela, cat mai naiva si fara prea multe intrebari. Luptati, luptati si nu va lasati invinse de ei, amantele lor, si aveti si de voi mai multa grija(incercati). Nici in unul nu e bine, ce credeti ca veti gasi altul mai bun, sau care sa va accepte si copiii. Rugati-va zilnic, faceti tot voi schimbari, asa e sortita femeia sa le faca pe toate si ei sa fie cei nemultumiti.

Succes si tarie multa.

 

 

paula2003 &

Alexandraid="red"> [loveyou]

 

[lopesca]

Buna Elena. Te-ai gandit ca poate sotul tau este bolnav psihic? Nici o femeie nu merita sa treaca prin ce treci tu. Capul sus si gandeste-te ca esti un OM care trebuie respectat si iubit.Adevarat este faptul ca sint doi copii la mijloc dar si el trebuie sa fie constient de acest lucru. Daca ai pentru cine sau ce lupta atunci lupta, dar nu-ti pierde respectul de sine.Dar daca nu mai exista iubire intre voi va fi foarte greu sa mai refaceti ceva.Mult noroc in viata si ai grija de tine.

 

loreta

[simina2005]

[grup]"O viata nu valoreaza nimic, dar nimic nu valoreaza cit o viata." (Jerome K. Jerome)

---

Am multe cunostinte care au trecut prin ce treci si tu.Cum spunea si Rufus, faza tipica de blocaj.

Barbatii au tendinta sa se sperie cand apare al doilea copil.Cred ca nu s-a maturizat inca.[;)]Sa-i spunem depresie sau fuga de realitate.Cand ne casatorim ne promitem reciproc ca o sa fim impreuna si la bine si la greu, dar de ce sa vedem doar greutatile...[greutati]

 

Acum cand esti insarcinata si chiar dupa ce nasti ai nevoie de sot mai mult ca oricand, [rufe]nu cred ca este momentul si nici timp pt despartiri , acte si discutii inutile, cauta sa simplifici lucrurile, nu sa le complici.

Mergeti la un medic psiholog, [ilp]sau un preot sau un om trecut prin viata care sa va poata da sfaturi utile ca un om experimentat, un om demn de admirat in care sotul sa aiba incredere.

Copii tai [floare3](ca si voi de altfel) au nevoie de armonie, de liniste , de fericire, incearca macar tu sa nu le distrugi copilaria.

Incearca sa-ti ignori sotul cand are iesiri ciudate, daca nu se poate altfel.

Incearca sa plecati intr-o excursie, [sofer][paste]undeva departe de lume (unde sa nu poata fi utilizat celularul), sa puteti discuta , sa va puteti relaxa, sa aiba timp sa simta puiutul din burtica ta.

Eu zic sa tragi de timp pana nasti si mai cresc copilasii si atunci sa vezi ce mandru o sa fie de familia lui. [hopsieu][bere]

Nu dispera, pregateste-te si pt cealalta varianta.( Este un topic pe acest Forum cu Abuzul Domestic - vezi ca sunt si sfaturi utile)[grup]Trebuie sa devii independenta financiar, sa ai un om care sa te ajute la nevoie, sa ai toate actele la indemana, trebuie sa fii sigura pe tine.Nu lasa pe maine ce se poate face azi.Fii puternica, vesela si optimista (copii tai au nevoie de tine).

[iartama]Nu trebuie sa cersesti dragostea nimanui. Important este sa te iubeasca Dumnezeu, pt ca incredere nu poti avea decat in el. Singuri ne nastem si singuri murim, daca in acest rastimp gasim un suflet langa care sa putem gasi pacea si linistea atunci suntem fericiti.

Mai bine sa fii admirata decat sa devii o victima.

[ruga]Fruntea sus, burta inainte, si Doamne ajuta!

---

"Vezi ceea ce vrei sa vezi si auzi ceea ce vrei sa auzi, esti ceea ce vrei sa fii!", spune un dicton celebru.

---

 

 

mamica [aerob] Andrei[bonjovi] si [floare3]Diana

 

[sasuke]

"Boala lunga...moarte sigura !" Daca intr-adevar problema voastra este atat de 'avansata' atunci lamuritzi-va cat de repede ... "rupetzi pisica in doua"...orice zi pierduta in nelinishti, incertitudini, certuri, nepasare, nu face decat sa dauneze ! Tzie, lui... dar mai ales fetitzei shi bebe-ului ce spui ca va veni !

 

...parerea mea

 

Cu pumnii stranshi,

 

 

SaSuKe