Albumul mamelor si tatilor singuri (2)

[Dosita]

A, era sa uit! Poze: [pup] Mami fericita de ARON [baietel] (12.11.2010)

[Yasmine]

Dosita, felicitari!

Sa-ti traiasca Aron, sa te bucuri de el, sa fie sanatos si voios!

Restul, vin toate!

 

>>Daruieste lumii un zambet si toata lumea iti va zambi!<< Charlie Chaplin

C+AN+YS+ML

[Dosita]

Multumesc Yasmine[flo]!

Ma bucur ca mai intra cineva pe-aici, eu m-am atasat cumva de subiectul asta, aici a fost singurul loc unde am reusit sa-mi spun off-ul si m-a ajutat mult (psihic).

Sper sa mai apara si alte mamici singure, eu le citesc cu mare drag, din forta lor ma "alimentez" si eu....

 

Mami fericita de ARONid="red"> (12.11.2010)

 

[Yasmine]

Eu nu mai sunt singura, dar te ascult cu placere.

 

>>Daruieste lumii un zambet si toata lumea iti va zambi!<< Charlie Chaplin

C+AN+YS+ML

[anca_nicolae]

Dosita

 

BRAVOOOOO! felicitari pt puiut, e superb, si tu arati f bine, cel mai bine chiar in pozele de la 39 saptamani! Ma bucur mult pt tine, baiatul cel mare vad ca iti este apropae sufleteste, si parca, intr-o poza.. este si daddy? Asa mi s-a parut.

 

Iti doresc multa sanatate pt toti ai tai si multa veselie si putere.

 

Si de urmarit, eu mereu mai urmaresc subiectul, asa, 1 data pe sapatmana, desi nu a fost activitate, dar tot asteptam sa nasti. Bravo, esti o mamica foarte frumoasa si foarte luminoasa!

 

Despre noi, nu am mai avut absolut nici o legatura cu dadyy al nostru, din primavara, insa acum, dupa atata timp, nici nu stiu ce as gandi/simti daca l-as vedea pe strada, brusc, in fata mea... si nici ce as gandi daca ar veni el, din initiativa lui, la poarta sufletului meu.. Nu stiu, pentru ca eu mult timop am crezut ca el era sufletul meu pereche, si de ceva timp, mi se pare ca nu.. altcineva pare sa fie mult mai asemanator cu sufletul meu. Ce am inca dubii este daca acest om are un suflet "geaman" cu al meu, in sensul de asemanare/deci frati sau are un suflet "pereche" cu al meu, deci cu mare sansa de reusita ca iubiti. Linkuri sunt aici:

 

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=157743&whichpage=10

 

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=157743&whichpage=11

 

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=157743&whichpage=15

 

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=157743&whichpage=17

 

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=157818&whichpage=18

 

[postarea lui simplyana]:

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=157982&whichpage=5

 

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=157982&whichpage=12

 

Mai sunt si altele, dar, pt seara asta, it-s enough!

 

Pup

 

Poze cu noi

 

[zana]Veronica-Elena 12 ani, [bascket]Tudor-Iulian 10 ani, [auto]Robert-Adrian 1 anisor

[singur]

Citat:

citat din mesajul lui anca_nicolae DositaBRAVOOOOO! felicitari pt puiut, e superb, si tu arati f bine, cel mai bine chiar in pozele de la 39 saptamani! Ma bucur mult pt tine, baiatul cel mare vad ca iti este apropae sufleteste, si parca, intr-o poza.. este si daddy? Asa mi s-a parut.Iti doresc multa sanatate pt toti ai tai si multa veselie si putere.Si de urmarit, eu mereu mai urmaresc subiectul, asa, 1 data pe sapatmana, desi nu a fost activitate, dar tot asteptam sa nasti. Bravo, esti o mamica foarte frumoasa si foarte luminoasa!Despre noi, nu am mai avut absolut nici o legatura cu dadyy al nostru, din primavara, insa acum, dupa atata timp, nici nu stiu ce as gandi/simti daca l-as vedea pe strada, brusc, in fata mea... si nici ce as gandi daca ar veni el, din initiativa lui, la poarta sufletului meu.. Nu stiu, pentru ca eu mult timop am crezut ca el era sufletul meu pereche, si de ceva timp, mi se pare ca nu.. altcineva pare sa fie mult mai asemanator cu sufletul meu. Ce am inca dubii este daca acest om are un suflet "geaman" cu al meu, in sensul de asemanare/deci frati sau are un suflet "pereche" cu al meu, deci cu mare sansa de reusita ca iubiti. Linkuri sunt aici:http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=157743&whichpage=10http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=157743&whichpage=11http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=157743&whichpage=15http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=157743&whichpage=17http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=157818&whichpage=18[postarea lui simplyana]:http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=157982&whichpage=5http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=157982&whichpage=12Mai sunt si altele, dar, pt seara asta, it-s enough!Pup Poze cu noi[zana]Veronica-Elena 12 ani, [bascket]Tudor-Iulian 10 ani, [auto]Robert-Adrian 1 anisor

align="right" id="quote2">am o intrebare catre toate mamicile singure care au timp si imi pot raspunde la urmatoareale intrebari:regretati ca ati adus pe lume un copil , care va creste fara sansa de cunoaste notiunea de familie cu mama si tata? va doare sufletul cnd vedeti cupluri/parinti impreuna plimbandu-si copilul prin parc? nu regretati atunci faptul ca sunteti singura cu puiul vostru, dar SINGURA...Singuratate pe care si copilul o percepe, si o intelege mai mult sau mai putin....cat de greu e sa-ti refaci viata, sa ai o relatie, cnd ai un copil?multumesc si sper din suflet sa-mi raspundeti SINCER la intrebari

[szivarvany]

Singur, sincer, data fiind situatia celor ce scriem la acest subiect, intrebarile tale nu isi au rostul.

Majoritatea situatiilor fiind ireversibile.

Si pentru asta ii multumim lui Dumnezeu, in fiecare zi

 

 

Daria & felina fioroasaid="Trebuchet MS">id="red">[zana]GIULIAid="Trebuchet MS">(2004 08 16)id="Trebuchet MS">id="red"> cuid="Trebuchet MS">id="red"> [buburuza] Selaid="Trebuchet MS">id="red">

_____________________id="red">"Meglio sole, che mall`accompagnate !"id="red">id="size1">

 

[Dosita]

anca_nicolae[flo], ma bucur ca nu ai disparut...si ma bucur ca ai aceeasi vitalitate si optimism, pe care le admiram de la inceput. Sa ma tii la curent cu continuarea povestii! Sper sa aiba un final fericit (daca exista asa ceva[:D]). Abia astept sa fiu si eu suficient de "vindecata"(sufleteste) sa pot crede ca un om intr-adevar este asa cum pare sa fie....

Mersi pentru urari, noi suntem bine, tati nu este...se comporta tare urat, se pare ca asumarea raspunderii nu este punctul lui forte. Aron poarta numele lui, dar atat. Sunt foarte dezamagita de comportamentul lui, nici nu pot intelege cum l-am putut iubi? Cum se poate ca nu am observat ce fel de om este?

 

singur, eu iti raspund la intrebari[:)]:

1. Nu regret nici o secunda ca am adus pe lume acest copil, iar in legatura cu sansa de a cunoaste notiunea de familie: din pacate cunosc destule familii cu copii unde certurile sunt la ordinea zilei si nu cred ca copii aceia, care cresc intr-o asemenea atmosfera tensionata, dar cu mama si cu tata alaturi, vor fi mai fericiti decat copii mei, care cresc intr-o atmosfera linistita si calma, dar cu un singur parinte....

2. Da, cateodata ma doare sufletul cand vad cupluri plimbandu-si copilul (copii), si eu asa mi-am imaginat ca va arata viata noastra, dar nu a fost sa fie...Si nu mi se pare ca ar fi chiar asa o tragedie faptul ca sunt singura...crede-ma, are aceasta singuratate si avantaje[:D].

3. In primul rand nu cred ca ar trebui sa imi "refac" viata, avand in vedere ca nu consider ca ar fi stricata. Intr-adevar este mai greu sa ai o relatie, cand ai un copil: trebuie sa ai in vedere si interesele copilului tau, timpul liber iti este limitat, iar partenerul va trebui sa accepte situatia data. Dar nu este imposibil.

 

Va pup

[pup]

 

Mami fericita de ARONid="red"> (12.11.2010)

 

[singur]

Citat:

citat din mesajul lui Dosita anca_nicolae[flo], ma bucur ca nu ai disparut...si ma bucur ca ai aceeasi vitalitate si optimism, pe care le admiram de la inceput. Sa ma tii la curent cu continuarea povestii! Sper sa aiba un final fericit (daca exista asa ceva[:D]). Abia astept sa fiu si eu suficient de "vindecata"(sufleteste) sa pot crede ca un om intr-adevar este asa cum pare sa fie....Mersi pentru urari, noi suntem bine, tati nu este...se comporta tare urat, se pare ca asumarea raspunderii nu este punctul lui forte. Aron poarta numele lui, dar atat. Sunt foarte dezamagita de comportamentul lui, nici nu pot intelege cum l-am putut iubi? Cum se poate ca nu am observat ce fel de om este?singur, eu iti raspund la intrebari[:)]:1. Nu regret nici o secunda ca am adus pe lume acest copil, iar in legatura cu sansa de a cunoaste notiunea de familie: din pacate cunosc destule familii cu copii unde certurile sunt la ordinea zilei si nu cred ca copii aceia, care cresc intr-o asemenea atmosfera tensionata, dar cu mama si cu tata alaturi, vor fi mai fericiti decat copii mei, care cresc intr-o atmosfera linistita si calma, dar cu un singur parinte....2. Da, cateodata ma doare sufletul cand vad cupluri plimbandu-si copilul (copii), si eu asa mi-am imaginat ca va arata viata noastra, dar nu a fost sa fie...Si nu mi se pare ca ar fi chiar asa o tragedie faptul ca sunt singura...crede-ma, are aceasta singuratate si avantaje[:D].3. In primul rand nu cred ca ar trebui sa imi "refac" viata, avand in vedere ca nu consider ca ar fi stricata. Intr-adevar este mai greu sa ai o relatie, cand ai un copil: trebuie sa ai in vedere si interesele copilului tau, timpul liber iti este limitat, iar partenerul va trebui sa accepte situatia data. Dar nu este imposibil.Va pup [pup]Mami fericita de ARONid="red"> (12.11.2010)multumesc pt raspunsuri, mamica lui aron! frumos nume are baietelul tau!cum manageriezi depresia post natala?pe scurt, fac parte din clubul vostru, povestea mea, e povestea tuturor, obeserv cum seamana povestile intre ele...am suferit f f mult in sarcina, am plans mult, am vrut sa ma sinucid, am fost cumplit de greu!! mai am un pic si nasc, dar ma gandesc cu groaza la ceea ce se spune despre depresia postnatala.sper sa gasesc puterea in bb si sa pot rezista, sa nu mai plang, sa nu ma mai consum, sa nu mai imi pese..multumesc ca ati avut rabdare cu mine

align="right" id="quote2">

[Dosita]

singur, imi pare rau ca ai suferit atat de mult! Ar trebui sa incerci sa vezi partea buna a lucrurilor (crede-ma,intotdeauna exista asa ceva). Nu este obligatoriu sa faci depresie post-natala, eu nu am avut asa ceva, cu toate ca sunt mai sensibila, mai "plangacioasa" -asa am fost si in timpul sarcinii, ma gandesc ca din cauza hormonilor- dar asta nu este depresie, nici pe departe...[:D]Am si eu momente cand sunt mai deprimata, dar trec peste ele pentru ca, pana la urma, viata este frumoasa.

Sper ca in momentul in care va aparea mica minune[bibe] in viata ta, vei uita de toate si nu iti va mai pasa...

Te rog sa ne mai scrii, incearca sa te descarci -aici e locul potrivit[:D].Scrie-ne despre tot ce te ingrijoreaza si te sperie si noi (eu, cel putin) iti vom fi alaturi.

 

Mami fericita de ARONid="red"> (12.11.2010)