Casnica.Bine sau rau?

[Porumbita]

nu respectul sotului dispare, ci al tau fata de tine insati... nu e deloc "antrenant" sa discuti doar despre progresele bebicului sau despre cat de bine a iesit mancarea, sau desre faptul ca au aparut reduceri nu stiu unde... dar nu vreau sa supar pe nimeni, e doar parerea mea [flo]

[ionela roxana]

Buna[hia]!!! Yo mi-s casnica de 5ani, dar sa sti-ti ca am si muncit!

Pot spune ca imi placea viata cand munceam ffff. mult, dar atunci nu aveam copii[:D]; bine nu copii sunt o piedica, dar nu am unde sa ma duc sa muncesc, mai greu sa-mi gasesc eu c-a straina aici, fara nici un ajutor de la nimeni, nu am masina, deci sunt un pic legata de maini si de picioare, sau poate asa mi se pare mie, nu stiu dar meseria de casnica o fac cu maaaare placere, si uneori nu este atat de usor, sa faci piata, mancare, curat, spalat, duci copii in parc, TOATE de una singura!!!#351; de multe ori am avut senzatia ca am sa clachez, dar ma gandesc ca nu-mi pot lasa puii, casa si sotul asa balta; mental si chiar si fizic sunt ffff. obosita, dar imi regasesc zambetul cand imi privesc puiutele(cu toate ca cu cea mare in fiecare zi am[duel]), mai ales cand cea mare mananca mancarea facuta de mine si spune "mami ce buna ese, o mananc pe toata!!!"id="red"> iar cea mica bea titi si se linge pe botic si-mi arunca un dulce smileid="red"> in semn ca i-a placut; cand citesc pe net, bandu-mi[cit][cafea], cand ies in parc(in fiecare zi!!!) si mai vorbesc cu cate o jap.; bine o sa ma intreba-ti de ce nu o dau pe cea mare la gradi; ei bine din moment ce eu nu lucrez nu vad rostul de a o ridica la gradi, mai ales ca vreau sa invete rom. (sotul nu stie o iota, ce vorbesc numai eu cu ea, de inteles intelege aproape tot, dar raspunde in jap., vorbind pe sarite in rom.), vreau sa fie apropiata de sora-sa , sa creasca impreuna, si ma gandesc ca mai bine este ingrijita acasa de mine decat daca a-si duce-o acolo, stand cu grija daca a mancat sau nu(bine asta insemnand rasfat la maxim, dar nu de la mine si de la tata-su, ptr. ca eu o tin ffff. din scurt, de-aia am si [duel] in fiecare zi), bine si lista ar continua la nesfarsit; deci intr-un cuv. eu cu meseria de casnica ma impac ffff. bine, daca m-ar ajuta cineva ar fi si maaaaaaaaaaaai bine, dar nu m-as supara daca as avea si job, mai ales ca meseria mea de fapt este de asistenta, dar aici nu am cum sa o profesez[bang][q]@

 

mamica celor doua cucuiete

http://photos.yahoo.com/ionelarxn

 

 

[goanga23]

In Romania aveam serviciu. Aici nu lucrez deocamdata dar sper sa incep o scoala la toamna cand fetitza mea va imlini 1 an. Pentru termen scurt e ok sa fiu "de profesie mama si sotie", pe termen lung cu siguranta Nu. Imi place sa lucrez, oricum asta e parerea mea dar cred ca raspunsul la intrebare il stii numai tu, depinde mult de personalitatea ta, ce iti place si ce iti doresti tu sa faci in viata.

Pupici,

Andreea si Mara

[niccostea]

Eu sunt pe sistemul "cu cat mai multe de facut, cu atat mai multe facute"... Adica daca stau acasa ca sa fac nu-stiu-ce... apai in mod sigur n-o sa reusesc sa fac nu-stiu-ce-ul ala, cat de mic ar fi el!!! Tot mai bine e cand am si facultate, si servici, mai ajung si pe la sport si vin acasa si ma apuc de treaba pana taziu, dorm cateva ore si dimineata o iau iar de la capat! Pe bune, am stat o vreme acasa si simteam ca ma tampesc daca nu ies din casa... imi gaseam tot felul de "pretexte" sa ies ca altfel simteam ca-mi explodeaza capul... Culmea e ca acum vreun an asa mi-as fi dorit sa-mi pot permite sa stau o zi intreaga acasa... si uite ca am ajuns la vorba aia "ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa ti se intample"... Concluzia: nu e bine acasa! Chiar daca nu esti casnica, nu ai familie, sot, copil, etc. Chiar daca stai acasa ca sa-ti scrii lucrarea de licenta tot aiurea e!!!

 

Optimistul e mai aproape de Adevar.

[bagoiu]

Io mi-s casnica de 2 ani si probabil pentru inca vreo doi si sa nu zica cineva ca sunt tampita, rutinata, delasata si ca nu-l mai intresez pe sot. MI-ar placea sa pot sta acasa toata viata dar nu se poate. Cresc in fiecare zi cu copiii mei, descopar lumea impreuna cu ei, ma bucur, ma plimb, muncesc din greu. Nu ma uit la tv (asta da rutina!), nu citesc ziarele decat foarte rar, si mult mai rar ascult radioul. Ceva mai des internetul. Citesc destul de mult, ma vad cu unii prieteni, merg duminica la biserica. Gatesc, fac curatenie, fac cumparaturi.

Ma enervez, obosesc, ma si distrez,

Nu am sef, nu ma trage nimeni la raspundere, copiii ma iarta daca ard mancarea.

 

Putin constransa pana mai creste si asta micu`(2,5 luni)un pic, apoi o sa fie perfect.

 

Mie imi place asa. Mai degraba la birou poate fi rutina.

 

[scarmanus]

quote:Originally posted by Porumbita

nu respectul sotului dispare, ci al tau fata de tine insati... nu e deloc "antrenant" sa discuti doar despre progresele bebicului sau despre cat de bine a iesit mancarea, sau desre faptul ca au aparut reduceri nu stiu unde... dar nu vreau sa supar pe nimeni, e doar parerea mea [flo]

---

id="quote">id="quote">De acord cu tine. Am fost si eu in situatia fara serviciu doi ani, n-am fost departe de a innebuni. N-as incuraja pe nimeni sa stea acasa, un serviciu cu jumatate de norma, orice, numai sa iesi putin din rutina caminului. Nu generalizez, fereasca sfantul, insa judecand dupa propriile reactii cand mi-am gasit serviciu, am realizat ca e nociva o pauza prea indelungata (de ani de zile) inafara campului muncii, am simtit ca lumea mi-a luat-o inainte oarecum, mi-a fost greu sa ma reacomodez la conditii de munca, la responsabilitati in fata unui sef, s.a.m.d. De cateva ori chiar m-am surprins gandind, lasa ca n-o fi foc daca nu-mi gasesc nimic. Banuiesc ca prin asta trec si cele care hotarasc sa devina casnice, teama ca nu sunt la inaltime le face sa dea inapoi in fata serviciului. Multumesc lui Dumnezeu ca mi-am gasit de lucru, si inca si ceva care-mi place. Acasa categoric nu as sta, asta e clar in ceeea ce ma priveste.pisici si floriJucarele