Cat poate fi de ipocrit un barbat?

[Andrada_G]

Alebasi, cam de vreo luna jumate frecventez si eu destul de des acest site si forum.

Asta pentru ca trec printr-o situatie sa-i spunem asemanatoare.

Si eu sunt insarcinata in 24 de saptamani. Am o fetita pe care de-abia astept sa se nasca. Si eu, ca si tine, am fost parasita de cel alaturi de care am trait 7 ani (in plus a fost si primul si singurul meu barbat, numai eu stiu cat de mult l-am iubit!), cu care pana acum un an vorbeam despre casatorie si despre copiii pe care ni-i doream.

Apoi, ce este drept, de la jumatatea anului trecut am avut mari probleme cu el. A lipsit cateva nopti de acasa, intr-una din aceste nopti l-am si prins cu minciuna si apoi l-am auzit conversandu-se la telefon cu o femeie... A recunoscut ca exista cineva, dar ca nu ma inselase.

Am incercat atunci sa fiu rationala (nu sunt o fire care sa tranteasca, sa tipe si sa injure) si sa vorbesc calm cu el, cerandu-i in numele faptului ca ne-am iubit si pt ca se cuvenea sa ne respectam reciproc, sa faca o alegere, sa se gandeasca ce vrea: pe mine sau pe cealalta. In perioada urmatoare am avut multe discutii de acest gen, dar niciodata nu pleca, chiar daca il rugasem sa faca acest lucru...

In luna noiembrie, dupa o astfel de cearta am incetat sa mai iau anticonceptionale, pt ca nu credeam ca ma voi mai culca cu el si apoi pt ca nu imi faceau bine. Insa au mai fost ocazii in care "m-a vrajit" si am ajuns iar in patul lui. Am fost slaba, recunosc. Intotdeauna l-am atentionat ca e posibil sa raman insarcinata, iar el se ferea sa ma lase... A fost o singura data, in ianuarie cand nu i-am mai spus. Adevarul e ca imi doream sa se intample minunea (de f mult timp imi doream un copil).

Si s-a intamplat, iar eu am fost fericita. El a fost mai putin fericit. Cand am decis sa si pastrez copilul, mi-a spus ca am facut-o pt a-l tine pe el legat de mine. S-ar putea crede asta, dar numai eu stiu ca de fapt temerile mele erau chiar invers: sa nu ramana cu mine numai din obligatie, fara ca de fapt sa ma iubeasca.

Acum am o fetita in 24 de saptamani si sunt singura (dupa lungi chinuri, in care am plans intr-una si nu am dormit nopti intregi de durere, cand el nu era acasa am hotarat acum o luna sa pun piciorul in prag: i-am spus sa isi ia lucrurile si sa plece definitiv). Intre timp am aflat de la cea cu care traieste (femeia "destinata" lui, dupa cum s-a exprimat) ca de fapt el nu m-a iubit niciodata, ca a tinut la mine, dar "s-a complacut intr-o relatie comoda, in care nu s-a implicat".

Vrea copilul (e primul lui copil) si trebuie sa recunosc ca ma si ajuta deocamdata sa imi aranjez casa si sa cumpar cele necesare pt copil. Inca mai sufar... dar vorbesc cu fetita mea, atunci cand misca in burta.

Mi-e teama de viitor, dar in acelasi timp privesc cu incredere. Si sincer, eu cred ca trebuie sa fie si un barbat pe lumea asta care sa ma poata iubi nu numai pe mine, ci si copilul meu.

Acum insa nu ma pot gandi decat la EA, sa fie bine si sa o pot creste. Am incredere ca dragostea si grija mea o vor ajuta sa creasca frumos, ca un copil care are alaturi o familie.

 

In concluzie, iti doresc acelasi lucru si tie. Sa fi tare si optimista. Eu chiar cred ca optimismul ajuta mult. Si pe tine si pe baietelul tau.

 

Succes, nastere usoara si mai ales un bebel sanatos si durduliu iti doresc.

 

Andrada_G

[Alebasi]

Draga Andrada,

 

Iti multumesc pentru vorbele tale.

Ma intristeaza sa realizez ca mai sunt mamici care trec prin asa ceva. Eu incep sa-mi revin, incetul cu incetul, din starea in care ma aflam cand am postat acest subiect. Ma gandeam la ce spuneai vis-a-vis de confesiunile lui catre iubita lui despre tine. Imi vine greu sa cred ca un om poate sta 7 ani alaturi de cineva fara sa iubeasca acea persoana. Nu cred, dar e doar parerea mea. La fel cum nu cred ca cineva poate sta mai mult de un an cu un om fara sa-l iubeasca pe acel om.

De cand am intrat in aceasta criza si am povestit despre ceea ce mi se intampla am auzit foarte multe povesti. Am tot auzit de relatii de lunga durata care s-au naruit, multe dintre dintre ele la aparitia unui copil. Incep sa-mi pun intrebarea daca nu cumva barbatii se sperie de responsabilitati si de aici vine ruptura.

Dumnezeu stie!

 

Cert este ca ma bucur sa vad atitia oameni dispusi sa-ti spuna o vorba buna atunci cand esti lovit. Credeam ca nu mai exista solidaritate umana, insa prin intermediul acestui site m-am convins ca exista si ca are o forta uluitoare.

 

Va multumesc!

[Tzuni]

Ma bucur mult sa aflu ca-ti revii! Curaj!

Te pup

Tzuni

[Lona]

Te imbratisez cu tot dragul pentru curajul si forta ta! Bravo, esti puternica pentru micutul Teodor, care asa are nevoie de tine.

Sigur ca e usor sa-ti spun ca nu are rost sa suferi, ca nu merita sa te doara, adevarul este ca e greu tare, dar bebelusul iti da putere sa treci peste orice, vei vedea.

Spune-ne cum te simti, ce face micutul, cum se misca si ce "zice". Sanatate, si sa ne chemati la Brasov la botez: o mamica desteapta si puternica si un "lungan" sanatos si mancacios.

Numai bine!

[olim]

Draga Alebasi, sunt sigura ca Dumnezeu asa a vrut sa se intample.Poate acum iti este greu sa intelegi tot ce se intampla cu tine, doarece are totul o viteza mare, dar sunt sigura ca vei ajunge in momentul cand vei multumi pentru toate durerile care ti-au fost pricinuite acum.

Acest om, daca se poate numi asa nu te merita si nici tu nu meriti sa stai cu o asemenea persoana langa tine.Imagineaza-ti viata pe care ai fi dus-o cu aceasta persoana.Gandeste-te ca exita cineva pentru care merita sa lupti, bebeul tau, care are multa nevoie de tine, si trebuie sa lupti pentru tine si pentru el.Sunt sigura ca esti o femeie puternica si foarte ambitioasa, si vei putea cu totul.Incearca sa uiti totul si saptamanile pe care le mai ai pan vine bebe sa fii cat mai linistita, ca sa nu il afecteze.

Ma tot gandesc la colega lui cum s-ar simti aceste femei in locul vostru, nu au nici nume pentru mine.Iar tipul acesta nici pe atat.

Roaga-te la Dumnezeu si sunt sigura ca o sa te ajute sa treci peste toate astea.

Pupici tie si multa sanatate la amandoi.Sa ai mare grija de tine acum pe ultima suta de metrii.

Pupici[bis]

[ana maria]

Alebasi id="red">daca vrei musai sa pleci mai repede acasa se poate. mergi la medicul de familie si poate sa-ti dea o luna concediu medcical pentru sarcina cu risc. Daca nu ma insel se plateste bine, iei un salariu.

 

MNastere usoara si un bebe sanatos si norocos!!! Meriti, ca esti o vioitoare mamica tare curajoasa.

 

Ana Maria si bebe Victor Stefan [bibe](15 12 2004)

 

Succes si s-auzim numai de bine!!!

[Alebasi]

Dragele mele,

 

Mai am un pic si-mi voi vedea puiutul. Dincolo de tot ceea ce s-a intamplat, minunea de a deveni mamica intrece orice imaginatie. Venirea puiutului pe lume merita orice sacrificiu. Cand ma gandesc ca-l voi lua in brate si-l voi tine la piept, imi da forta si energia sa merg inainte, iar voua trebuie sa doresc tot binele din lume.

 

Pupici multi din toata inima si pe curand cu noutati!

[Alebasi]

Am inceput sa ma "balbai" la scris.

 

Vroiam sa va spun ca va doresc tot binele din lume, si de va fi vreodata nevoie de mine, sunt aici.

 

Va pup cu mult drag!

[olim]

Draga Alebasi, sa nu uiti nici tu ca daca o sa ai nevoie de noi suntem langa tine( eu chiar daca sunt departe, daca ai nevoie de ceva sa nu eziti sa cer ajutorul).

Pupici tie si lu bebe[bis] [bibe]

 

[relyana]

Iubita mea, ai primit un mare dar de la D-zeu, dar a trebuit sa treci printr-o incercare asa mare ca sa-l ai. Sa te bucuri de darul Lui, D-zeu stie El ce face cu vietile noastre, ai incredere. Un copil e o minune si tu esti binecuvantata sa-l ai. Nastere usoara.

 

"Nu recunosc alt semn al superioritatii decat bunatatea" (Beethoven)