Inca odata am nevoie de ajutorul vostru.....

[sweetheart]

Am citit si postarile celorlate fete si nu pot sa inteleg cum pot sa suporte infidelitatile(de lunga durata)ale sotilor sau ma rog...au indurat.Eu ii multumesc lui Dumnezeu ca am o casatorie reusita(pana acum caci nu se stie niciodata)dar nu cred ca as trece peste asa ceva(ma refer la toata suferinta ta Violeta)nici de dragul copilului...poate eu sunt mai radicala in aceasta privinta.Eu nu pot sa te inteleg de ce faci atatea compromisuri,chiar nu te gandesti ca de acum incolo toata viata ta va fii un compromis???Chiar persoana ta nu conteaza,nu te iubesti deloc?Care este adevaratul motiv pt care nu renunti de a te adanci si mai mult in aceasta mocirla?Ba se muta la respectiva,ba ramane cu tine si cu copilasul TAU.Sa presupunem ca veti ramane impreuna...daca acel copil al amantei este al lui?Vei putea sa treci si peste asta doar pt faptul ca iti este frica ca vei ramane singura?Sau hai sa punem si problema ca nu este al lui,dar si asa crezi ca vei uita sau nu crezi cumva ca vei trai tot timpul cu frica -daca este in continuare cu respectiva?dar daca este cu altcineva?etc?Ce se va alege de sufletul tau de femeie?In orice situatie,oricw decizie pe care o iei iti doresc numai bine si nu uita-orice om are dreptul la iubire si fericire si implinire si sunt convinsa ca oricine are jumatatea lui adevarata.Sa fii fericita,asta iti doresc.

 

sweetheart

[violeta69]

...asta imi doresc si eu, sa fiu fericita...parca cine n-ar vrea?!

De ce am suportat pana acum n-as putea sa spun!Stiu insa ca in sufletul meu s-a terminat iubirea pt. el........si poate s-a terminat de multa vreme insa n-am vrut sa recunosc.M-a umilit prea mult si faptul ca este in discutie un copil nu poate sa ma lase indiferenta...pt. ca daca nu era si copilul lor (sau al ei) era mai usor,nu stiu.....Insa eu nu mai cred de multa vreme in ceea ce-mi spune,pt ca a mintit de atatea ori incat acum si de spune adevarul tot nu pot crede.....e la fel ca in povestea cu ciobanul,oile si lupul......

In plus imi spune ca verea sa ramanem impreuna,dar in acelasi timp procesul de divort(intentat de el!....DIN VINA COMUNA!)continua......Cum poti spune ca vrei sa fi cu cineva,dar in acelasi timp sa continui divortul?!Eu nu vreau sa ma mai lamuresc,de fapt las totul sa se intample de la sine,imi e mai bine asa.......am un copil superb si ea imi aduce toata fericirea din lume,si daca Dumnezeu va vrea va fi si un suflet de om odata si pt. mine......va multumesc la toti,cu drag,

 

Elena-V.

[Patapuf]

Violeta, imi cer scuze de pe acum pentru ce voi scrie, stiu ca sunt dura, dar...iti meriti soarta din plin. Nici nu stiu de ce te plangi? Toate fetele s-au implicat in suferinta ta, te-au sfatuit, ti-au dat exemple si te-au incurajat. Tu tii mortis sa te scalzi in mocirla...Atunci fa-o sanatoasa si impaca-te cu ideea asta. Cel putin nu vei mai suferi.

[Aprilie]

 

Violeta, sint in surpriza totala !

 

Nu inteleg de ce tot spuneai ca vrei sa-i mai dai a doua sansa cind el intentase deja divort ???

 

Eu cred ca tu visezi in acest moment, tu nu esti treaza ... esti in stare de negare totala a realitatii !

 

Si el continua cu divortul (desi tu te asteptai sa renunte avind in vedere "oferta" ta generoasa de a-l ierta si de a continua impreuna).

 

Eu una sper ca o sa te "trezesti" inainte de sentinta de divort...

 

Pai,dupa tot ce ti-a facut, tot EL e acela care intenteaza DIVORT ?!

 

Asta e cireasa de pe tort !

 

Am impresia ca el stie ce vrea mai bine decit tine, care nu "faci" nimic altceva decit "te lasi in voia sortii".

 

El are amanta,el te inseala,el te umileste pendulind intre tine si ea,el ba pleaca,ba se intoarce,el intenteaza divort si,consecvent,continua ... tot ce faci tu - esti spectator la propriul destin.Nu te involvezi in rezolvarea problemelor (care te "ard", sint stringente)si astepti sa "se rezolve de la sine" sau sa le rezolve altii, mai hotariti.

 

Pai, in aceste conditii, asteptam sa ne anunti cind se va pronunta hotarirea de divort.Poate atunci vei "reveni" la realitate.

 

Imi cer scuze daca tonul meu e putin cam aspru dar ma revolta tupeul lui si lipsa ta de "reactie".

 

Aprilie [hippi]

 

 

 

 

[Porumbita]

nu numai ca ala intenteaza divort.. da o face din "vina comuna"[xx(]

 

ca si patapuf zic si eu: unele persoane isi merita cu varf si indesat soarta...

 

[Arhistefy]

A cerut si partajul bunurilor comune? Sau doar divortul? Ai grija sa nu participi ca "spectator" si la partaj...Sau la incredintarea copiilor minori...

 

________________________________________________

La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

 

Cu drag,

Mihaela

[violeta69]

fetelor,asta da dus rece..desi ma trezisem de multa vreme....dar poate ca dau senzatia ca sunt inca "adormita"...Insa toate au o limita si ca orice om pot suporta pana la un punct......sunt eu o femeie care iert multe,insa nu confundati faptul ca iert cu prostia!

Am incercat sa fac si imposibilul,dar daca nu se mai poate asta e.....

Act de divort a fost facuta de el(ca sa nu ma plimb eu prin tribunale-chipurile!) din vina comuna pt. ca oricum n-am cum demonstra adulterul.....am cum?!

Si apoi nu vreau sa fac circ prin tribunale....si pt. copil tb. sa pastram o relatie decenta....el nu are nici o vina,nu stie ce se petrece si vreau sa aiba o relatie cat mai normala cu tatal ei!

Copilul o sa ramana la mine,stie si el ca nu o poate desparti de mine in primul rand pt. ca el vine f. tarziu acasa si e minor si.....a fost de acor de la inceput....

Partajul?! S-a gandit la multe chestii,dar deocamdata nu vreau sa ma gandesc la acest aspect....dar evident ca voi lua si eu legatura cu un avocat,nu sunt picata in cap,ca sa-l las sa-mi faca orice.....Chiar asa impresie proasta v-am facut?!

pupici,

 

Elena-V.

[bia]

Nu,nicidecum mie nu mi-ai facut o impresie proasta;desi eu nu as fi putut sa suport ceea ce tu ai indurat,nu te condamn,pentru ca uite,vine o zi(si se pare ca a venit)cand pui punct.Gradul de suportabilitate este atat de diferit de la om la om,culmea este ca intr-un fel te inteleg,adica iti inteleg motivele si felul in care l-ai asteptat...desi repet,eu n-as fi acceptat situatia asta sa dureze atat de mult.Bine ca ai reusit sa te desprinzi,cred ca asta este de fapt esenta,sa poti sa lasi in urma tot si sa mergi mai departe;unii pot face asta mai usor,altii mai greu si altii niciodata.Cred ca ai acceptat situatia atata vreme,pentru ca ai refuzat adevarul,te-ai complacut in minciuna,sperand ca intr-o zi toate vor dispare si va putea fi la fel...gata,bine ca s-a terminat,gandeste-te ca incepi o noua viata,ai toate motivele sa o iei de la capat,copilul pe care il ai iti va da toata forta de care ai nevoie.

 

dori

[Arhistefy]

Draga mea, nu mi-ai facut nici o impresie proasta, m-am speriat doar cand ai spus ca esti doar spectator si il lasi pe el sa faca ce vrea. Si m-am temut ca vrea sa te tina in sah ("ma intorc la tine", "da-mi o alta sansa") pana se vede cu divortul finalizat si partajul facut, fara ca tu sa te aperi sperand ca se intoarce la tine. A trecut vremea vorbelor mieroase si a trecut vremea increderii in el. Ai un pui mic pentru care trebuie sa lupti. Si chiar, in "culpa comuna" care este culpa ta? Cu ce spune ca ai gresit fata de el?

 

________________________________________________

La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

 

Cu drag,

Mihaela

[Aprilie]

 

Violeta,nu ne-ai mai scris demult.

Ce mai faci, cum mai e viata ta ?

 

Cu bine, Aprilie [hippi]