Pentru cei mici, ca sa creasca mari

[anushca]

Al patrulea mag Exista o poveste veche, care spune ca, de fapt, au fost patru magi care doreau sa se inchine Mantuitorului, la Nasterea Sa. Cel de-al patrulea si-a vandut tot ce avea si, cu banii obtinuti a cumparat trei pietre scumpe: un safir, un rubin si o perla, pe care sa le duca in dar Mantuitorului. Grabindu-se sa ajunga in Babilon, unde trebuia sa se intalneasca cu ceilalti trei magi, acesta s-a intalnit pe drum cu un om ranit, pe care nimeni nu il ajuta. L-a dus pe om la un doctor, caruia i-a dat safirul pentru a-l ingriji pana se va insanatosi complet. Toate acestea l-au intarziat mult. Cand a ajuns la locul intalnirii, ceilalti trei magi plecasera deja fara el, insa nu s-a descurajat, ci si-a continuat drumul singur, calauzit de steaua care-l ducea in Bethleem. Ajuns aici, a aflat ca magii il gasisera deja pe prunc, ca soldatii lui Irod omoara totii copiii nou-nascuti si ca Sfanta Familie a plecat spre Egipt pentru a se feri de mania regelui. Chiar in fata sa, un soldat incerca sa-i smulga unei femei copilul pentru a-l omori. Magul l-a rugat pe soldatul necrutator sa ia rubinul in schimbul vietii copilului. Acesta a luat piatra si a lasat copilul in pace, iar mama sa i-a multumit magului cu lacrimi de bucurie. Acesta s-a hotarat sa il caute mai departe pe Mantuitor. Acum mai avea un singur dar: perla. A plecat si el spre Egipt unde, ani de zile, l-a cautat pe Iisus, insa fara nici un rezultat. Dupa mai bine de 30 de ani a aflat ca undeva, in Palestina, Mantuitorul propavaduieste Evanghelia. Bucuros ca stie unde il poate in sfarsit gasi, s-a grabit spre Iudeea. Ajuns la Ierusalim, spre seara, a aflat ca Iisus Hristos este rastignit pe Dealul Capatanii. S-a grabit magul spre locul acela cu dorinta sa-L vada in viata pe Mantuitor, sa-I duca darul sau pe care il pastrase atata timp. Insa prin fata sa au trecut doi soldati romani care duceau in sclavie o tanara evreica. Oprindu-i, magul le-a spus: - Daca ii dati drumul fetei, va daruiesc aceasta perla. O puteti vinde si imparti banii. Lacomi, soldatii au luat perla, eliberand fata, care nu mai stia cum sa ii multumeasca strainului care o salvase. Dar magul, rugandu-se cerului sa-l vada macar o clipa pe Mantuitor, se grabea spre Golgota. Acum nu mai avea nimic. Ii era rusine sa se inchine Imparatului imparatilor fara nici un dar. Insa, cand a ajuns langa Cruce, Mantuitorul S-a uitat drept spre el si i-a spus: - In sfarsit, ai venit. Tu mi-ai adus cele mai frumoase daruri… - Bine, dar nu mai am nimic, ce Ti-am adus eu? – a intrebat mirat magul. - Tot ce duceai cu tine ai dat celor neajutorati. Dandu-le lor, Mie Mi-ai dat. Darul tau a ajuns la Mine si, iti spun, ca darul tau este cel mai de pret, caci, acela care Il iubeste pe Dumnezeu, ii iubeste pe oameni. * Cine nu cauta nevoile celorlalti spre a le fi de folos, nu va gasi multumire si bucurie, nu va afla adevarata viata. Cu cat te apropii mai mult de oameni, cu atat esti mai aproape de Dumnezeu. „Sa dorim binele fratilor nostri si mantuirea tuturor oamenilor mi mult decat pe a noastra“ (Sfantul Teodor Studitul) (dupa „Pilde ortodoxe si povestiri cu talc- Suflet de copil“)

[Marilena12]

Multumim Anushca! Domnul sa te ocroteasca! [url="http://www.flickr.com/photos/pisicuta/"]Mari[/url]

[anushca]

Multumesc, Marilena. Sa ne ocroteasca pe toti si sa nu uitam ca cele mai importante lucruri din viata nu sunt lucrurile!

[DD]

Foarte frumos.[flo] Dana si David-Andrei(7.08.2005)

[anushca]

AICI VIN AI MEI! Mi-a povestit un frate de manastire ca, odata, ducându-se la Iasi la Cuvioasa Parascheva, a vazut la usa bisericii un tiganas de vreo 12 ani care cersea. Dupa ce s-a închinat, s-a asezat în-tr-un colt ca sa se linisteasca si sa se roage. Dupa câteva clipe l-a vazut pe tiganas ca mergea si cumpara mereu lumânari pe care le aprindea. Mai stând el putin, s-a dus si a intrat în vorba cu el si printre altele a aflat ca de cei mai multi bani pe care-i primea cumpara lumânari si numai de putini îsi cumpara mâncare. Dupa mai multe discutii, tiganasul a prins drag de fratele acesta si l-a rugat sa-l ia si pe el la manastire sa se faca monah. Având o clipa de ezitare, pe urma s-a hotarât sa-l ia, iar dupa ce a cumparat bilete pentru tren, îl vede pe tiganus ca o ia la fuga si ocupa un compartiment întreg, apoi s-a asezat în usa si a început sa strige: „Aici sa nu intre nimeni, ca vin ai mei!”. I-a facut semn fratelui sa intre, iar el a ramas în continuare de paza la usa. Nimeni nu a îndraznit sa intre acolo, stiind ce înseamna sa ai de-a face cu tiganii. Dupa ce s-a mai domolit un pic lumea, asezându-se fiecare la locul lui, îl vede pe tiganus ca iese si aduna câte un batrân sau câte o batrâna, apoi le zicea: „Intrati si stati aici, pâna vin ai mei!”. Si a umplut compartimentul cu oameni batrâni, fara sa mai vina ai lui. Vazând aceasta, fratele se minuna mult de întelepciunea copilului si l-a dus la o alta manastire, stiind ca în manastirea unde era el, nu-l primea staretul. Vedeti cum, în bunatatea Sa, Dumnezeu le rânduieste pe toate? Minunate sunt lucrurile Tale, Doamne! (Monah Pimen Vlad)

[zepellina]

[flo]ft frumos "Cu cit esti mai entuziasmat de viata, cu atit mai multa bucurie vei gasi in ea." zepellina

[anushca]

"Era odata un biet crestin, care saracise nevoie mare. Nu avea nici dupa ce sa bea apa. Ce sa faca si incotro sa apuce? Mai avea un singur odor in casa. Stiti ce? Icoana lui Sf. Nicolae. - Ia sa vanz icoana asta ; poate-mi mai impac nevoile. Si pleca la targ. Pe drum se intalneste c-un Turc. - Ce faci cu ala, be? - Mi-e de vanzare, boierule ! - Pai, ce e aia? - Sfantul Nicolae, boierule. - Si ce trebue la voi? - Pazeste casa si toata averea. - Mare minune ! Apoi trebue la mine, bre, un sluga ca ala. - Daca-ti trebue, cumpara, jupane! ii zice crestinul. - Si ce mananca el ? mai intreba Turcul. - Untdelemn, boierule. - Pai cum il mananca ? - II pui intr-o candela si o aprinzi; il pui apoi in perete si pui candela langa el. Si vezi ? Asta e mancarea si bautura lui. Turcul se mira ce se mira; pe urma se tocmeste, da parale si cumpara icoana dela Roman, care-si vede de cale indarat spre casa, unde-o fi fost. Acu, Turcu n-avea nevasta, n-avea copii, n-avea sluga. Manca la o carciuma. Cum ajunge acasa, pune icoana in perete, dupa po-vata crestinului si aprinde candela. Apoi pleaca sa manance si lasa usile descuiate. - Bre, Nicolae, zice el icoanei, - eu ma duc; tu ingrijeste de casa, sa nu ma fure cineva. Icoana asculta si tace, iar Turcul isi vede de drum. Cand vine acasa, ce sa-i vaza ochii? Minune, nepoate! Nicolae pazise bine casa si nu se furase nimic. A doua oara tot asa, si tot asa si a treia oara, cand n-a nimerit la casa Turcului nici un om cu mana lunga. Intr-o zi insa, cum sta Turcul si manca la carciuma de care vorbiram, iata se apropie de el niste talhari si tocmai atunci il intreba unul din prieteni; - Bine ma, vedem ca te zabovesti mult la carciuma; pe cine lasi acasa de nu duci nici o grija ? - Pe cine? Asculta, bre! Am cumparat o sluga; il chiama Nicolae. L-am pus acolo si am lasat deschis pe dearandul, ca Nicolae pazeste bine toata averea. - Ia sa vedem, ma, ce sluga o fi aia, zic talharii intre ei, cand aud. De-o fi mai mic, ori mai prost, sa luam si noi cate ceva. Stii, Turcul e putred de bogat. - Stiu. Hai mai repede. Si se duc la casa Turcului. Acolo, usile decuiate si in casa nici o sluga. Dar icoana si candela aprinsa dinaintea ei. Ii jefuesc casa, se incotosmeaza cu tot ce pot duce, si p-aici le e drumul. Cand vine Turcul si vede jaful, Doamne, Doamne! Se iea cu manile de par. Se vaita, cauta-n sus, cauta-n jos si tot cerceteaza el mereu, dar pe icoana tot nu se supara. - Be, Nicolae, zice el,-tu ai adormit. Te-a furat somnul, pe semne, si vezi? Mi-au jefuit talharii casa. Asa o pazesti tu? Neculae insa asculta si tace. - Nu raspunzi? Uite, be Nicolae, zice,- eu te iert; tot iti dau de mancare si nu-ti imputinez tainul. Dar baga de sama sa nu mai dormi alta data si sa fii tot cu ochii in patru. Zice astea, pune undelemn in candela si o aprinde, lasa iar usile deschise si pleaca. La carciuma, unde erau si talharii, spune ce i s-a intamplat si ca, de randul asta, a spus lui Nicolae sa nu mai doarma. Talharii insa, cum aud, si pricep cine-i Nicolae, incep sa faca haz si sa se tainueasca. - Hai, mai fratilor, iar la jaf. Sa-i luam ce a mai ramas ; ba sa-i luam si pe Niculae ! Dau ei fuga, dar urciorul nu merge de multe ori la apa. Uitasera oamenii ca Cine are mana lunga, Pierde si ce are-n punga. Cand au sosit la casa Turcului, au cotrobait incoa si incolo, cum le era obiceiul si au strans in mijlocul casei tot ce au gasit, iacand vreo trei motoasce. Apoi s-au repezit cu totii si au pus mana pe icoana. Dar atunci ce sa vezi dumneata, nepoate ? Intind ei in sus, in jos, la dreapta, la stanga... Asi! De surda se trudiau. Sa mai poata ei lua manile de pe icoana ? Ori sa se mai carneasca din loc ? Nici vorba. Ii incremenise acolo Sf. Nicolae. Se plang talharii, sbiara, tipa, se tot svarcolesc si tin asa pana seara, hat tarziu. Atunci iata ca soseste si Turcul. - Ha, ha, ha! Voi mi-ati jefuit casa? racneste el cat poate si tot blodogoreste pe talhari, de intrasera aia in frigurile mortii. Si incepe sa se uite urat si sa puie mana pe o patachie. - Bine, be, Nicolaie! Bine ca i-ai prins! Am sa-ti maresc tainul. Talharii insa plangeau, de saria camasa de pe ei. - Iarta-ne, jupane, se roaga ei, - iarta-ne, ca nu mai facem si iti aducem tot ce am luat, ba si tot ce mai avem cu noi. N-am stiut ca Nicolae al dumitale ne-o pune la ciochina. Se roaga ei, se roaga mult si bine, pana ce i se face mila si Turcului, si se roaga si el de icoana - Iarta-i, be, Nicolaie, ca-mi aduc tot ce au furat, ba inca mai dau si pe deasupra! Si-atunci, ce sa vezi dumneata! O lacrima pica din ochii sfantului si... minune! Talharii pot sa ridice manile si sa se desteleneasca. S-au dus intr-un suflet acasa si au adus tot ce luasera si nu luasera. Apoi au cazut in genunchi inaintea icoanei, multumind cu lacrimi Sfantului Nicolae ca i-a iertat si i-a izbavit din amortirea si pedeapsa in care cazusera. Iar de-aici inainte n-au mai furat si s-au facut si ei crestini in randul oamenilor cum se cade.

[Vianne]

Foarte frumos, Anushca! Mi-au mers la suflet.. Domnul sa te ocroteasca! Alina [gravi] 7+ ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ http://community.webshots.com/user/alinavillanova

[anushca]

Va multumesc tuturor pentru cuvintele calde si urari. Imi sunt de mare folos. Am sa aduc de cate ori pot o poveste pentru micuti, si nu numai, avand credinta ca fiecare cuvant ii va invata ceva si ne va ajuta si pe noi sa-i calauzim Doamne Ajuta!

[oanna3]

multumim pt poveste, mi-a mers la suflet http://www.petitieonline.ro/petitie/acordarea_indemniatiei_de_crestere_a_copilului_pentru_fiecare_dintre_gemenii_sau_tripletii_nascutii-p57900047.html http://www.dropshots.com/mihai3 http://picasaweb.google.com/mihaicaraghiaur/TripletiiMei http://www.dropshots.com/oanna3 http://community.webshots.com/user/oanna3 http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=92869 - povestea noastra Oanna, mami de tripleti Rares, Andrei si Ingrid ( 20.06.2006) http://b1.lilypie.com/3yvUp3.png iubesc si sunt iubita