Pentru cei mici, ca sa creasca mari

[anushca]

Povestea de mai jos am primit-o acum cateva zile pe mail. Insotit de indemnul: Cand veti primi acest mesaj, sa spuneti o rugaciune. Doar atat trebuie sa faceti. Opriti-va chiar acum si spuneti o rugaciune de multumire pentru norocul pe care il aveti in viata. Louise Redden, o femeie imbracata saracacios, cu o privire de om invins, a intrat intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul magazinului intr-un mod foarte umil si l-a intrebat daca nu ar putea sa-i dea si ei pe datorie cateva alimente. I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav si ca nu putea munci, si ca aveau si sapte copii, care trebuiau hraniti. John Longhouse, bacanul, a privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul sau. Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus: Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata ce voi putea. John insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru ca nu are credit deschis la magazinul sau. Langa tejghea se mai afla inca un client, care a auzit discutia dintre cei doi. Clientul facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile pentru orice are aceasta femeie nevoie pentru familia sa. Bacanul raspunse parca in sila: Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie? Louise a raspuns: Da, domnule. O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa de aceeasi greutate cu lista dumitale. Louise, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba. Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata. Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cantarul statea inclinat in partea cu hartia. Bacanul, privind la cantar, s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind: Nu-mi vine sa cred! Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente. Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe el alimente, din ce in ce mai multe, pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic. Bacanul sedea privind cu dezgust. In fine, smulse bucatica de hartie de pe cantar, si o privi cu mare uimire. Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune, care spunea asa: 'Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale.' Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut, inmarmurit. Louise ii multumi si pleca din magazin. Celalat client ii dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse: A meritat toti banii! Numai Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune.

[acsintetina]

Umblati dupa lucrurile de sus(Coloseni 3:1) Un crestin grava pe frontispiciul casei urmatoarele: "Va trebui s-o parasesc". E bine sa ne amintim ca intr-o zi va trebui sa ne parasim afacerile ,biblioteca ,pe cei dragi, trupul. Un cersetor batu la poarta unui om bogat si-i ceru gazduirea peste noapte. Bogatul incepu sa se rasteasca: " DAR CE-I ASTA HAN? STAI AFARA!" Cersetorul il lua cu binisorul . "Iertati-ma domnule ,va rog. Voi cauta adapost in alta parte. N-am sa va mai necajesc . Tare as vrea insa sa stiu cine a zidit casa acesta minunata." Acum ca nu mai trebuie sa se osteneasca cu gazduirea cersetorului , bogatasul se mai ia o pauza si schimba si el tonul. "De ,taica-meu." " Ce mester bun . Mai traieste?" "O,nu ,a murit. Eu sunt mostenitorul." " Si cine o sa mosteneasca la moartea dumneavoastra? Aveti copii?" "Am .I-o las lui fiu meu mai mare. Tocmai sa-nsurat . Dupa ce mor se muta el aici." Cersetorul paru multumit .Inainte dea pleca adauga: " De, ziceam eu bine ca asta-i han. Numai ca n-am mai pomenit hangiu sa se supere cand cineva trage la el pentru o noapte." Toate casele noastre sunt un fel de hanuri.Habar nu am cine a stat inainte de mine in casa in care scriu aceste randuri. Si nu stiu cine v-a sta maine aici. V-a trebui s-o parasesc! Isus ne-a invitat la o resedinta vesnica,paradisul Sau. Desprinde-ti mintea si dorintele de ceea ce este trecator.Oricum, intr-o zi va trebui sa parasesti totul.

[anushca]

Ziua de 8 noiembrie o stiu de ani buni ca fiind: Sarbatoarea ingerilor. Astazi insa, mai mult ca oricand, simt ca ingerii acestia sunt fiinte fara de trupuri. Cand, copil fiind, ma inchinam spunand o rugaciune catre ingerasul meu… il vedeam mereu alb-albastru. Imi placeau ingerasii bucalati de pe cutiile vechi ale bunicii dar ingerul meu nu era niciodata asa. Nu putea sa fie copil, trebuia sa fie un barbat viteaz, inalt si cu umeri zdraveni, sa se lupte cu zmeii, cu balaurii. Bunica zambea mereu si tot ea mi-a spus ca exista un astfel de inger. Cred ca de atunci Mihail a ramas ingerul meu. Totul este demult poveste (si ingerasul si bunica sunt amintiri care rar imi mai alinta visele) si totusi mereu zambeam pe 8 noiembrie amintindu-mi de ingerul copilariei mele. Mi-a ramas drag prin asociere si numele. Si azi imi este drag intr-un fel anume dar, mai mult ca oricand, simt ca ingerii sunt fiinte fara de trupuri

[anushca]

O legenda veche spune ca mai demult oamenii erau buni. Dar au profitat atat de mult de puterea divina din ei incat stapanul tuturor zeilor a decis sa le ia aceasta putere si sa o ascunda intr-un loc unde va fi imposibil de gasit. Tot ce i-a ramas sa faca era sa gaseasca ascunzatoarea potrivita. A fost convocat consiliul zeilor pentru a se gasi solutia. Zeii au sugerat: -De ce sa nu ingropam puterile omului in pamant? Brahma a raspuns: -Nu, nu vom face asta pentru ca omul va sapa adanc si le va gasi… Atunci zeii au spus -In acest caz, sa le trimitem divinitatea pe cel mai adanc fund al oceanului! Dar Brahma a raspuns din nou: -Mai devreme sau mai tarziu omul va explora adancurile oceanului si cu siguranta ca o vor gasi si o vor aduce la suprafata… Atunci zeii s-au aratat invinsi: -Nici pamantul, nici oceanul nu sunt locuri unde puterea divina sa fie in siguranta, insa alte idei de ascunzatoare nu mai avem. Brahma a exclamat dintr-o data: -Iata ce vom face cu divinitatea omului! O vom ascunde adanc inauntrul lui, pentru ca este singurul loc unde nu va cauta. De atunci incoace, conform legendei, omul a cautat in toata lumea, a explorat, a urcat si a sapat cautand… ceva ce a fost in tot acest timp inauntrul lui. " Cand te trezesti dimineata,multumeste pentru lumina zilei,pentru viata ta si pentru forta ta. Multumeste pentru hrana si fericirea de a trai. Daca tu nu vezi motiv pentru a multumi,greseala e in tine." Dupa Eric Butterworth

[kariguld]

"cand transferi poverile de pe umerii tai, in mainile LUI, atunci incepi sa te inalti, ca un fulg...." [flo][flo] Kari Ferice de parintii care pot invata, caci cunostinta aduce intelegere, iar intelegerea aduce dragoste! Old Union Reminder