Sa-l aleg pe el sau pe copil? ....Final nefericit

[estera]

Fetele mele scumpe, va multumesc mult pentru pareri. M-au ajutat mult. Ideea era ca eu vreau ca acest copil sa fie dorit de amandoi, de aceea am spus ca nu pot sa trec peste dorinta lui. Nu vreau ca bebelusul sa sufere ca tatal lui nu l-a vrut. Cat despre situatia materiala, eu nu sunt de parerea lui. Pentru mine realizarile sunt cele pe plan familial. Prefer sa am un trai mai modest si sa fiu implinita ca mama si sotie. El s-a obisnuit cu acest trai luxos si nu vrea sa renunte la el. Nu vrea sa renunte la concediile in jurul lumii, la schimbarea masinii la cativa ani, etc. Este egoist, stiu. I-am si spus asta. Stiu ca poate din cauza stresului a luat decizia asta. Il sperie necunoscutul. Nici nu mai stiu ce sa zic. Am incercat sa-l sperii un pic si i-am zis ca in aceste conditii eu nu mai pot sa traiesc alaturi de el. Sunt curioasa cum vor decurge discutiile de aici in colo. Daca el zice "ok, ne despartim"? Oricum, am sa va urmez sfaturile si n-am sa renunt la el. Poate da Domnul si i se va schimba parerea.

Va multumesc la toate! Ce ma faceam eu fara voi? Este atat de important sa gasesti sustinere si incurajari in momentele dificile.

Pupici la toate! Pupici multi!

[loreema24]

Estera - si intre mine si sot este aceeasi diferenta , eu - 25 el- 41.

La inceput el a spus ca nu mai vrea copil pentru ca este prea batran ca sa mai facu unul.

La noi diferenta este ca el mai avea o fata din prima casatorie.

Eu am pus problema asa- eu nu pot trai fara un copil toata viata(el stia deja ce inseamna un copil), daca in cel mult un an nu iti schimbi parerea imi pare f rau dar asta e. Stiu ca e cam drastica abordarea mea, dar asa sunt eu- nu prea stiu sa o iau pe ocolite.

Dupa un an cand am deschis iar discutia a spus ca nu se simte pregatit sufleteste pt copil dar ma intelege si va reusi sa se acomodeze cu ideea de a mai avea inca un bebe. La primul control cand a venit cu mine la dr( nu a lipsit de la nici unul, tocmai ca sa se obisnuiasca) a avut mai multe intrebari ca mine pt dr. Iar la prima eco mai avea putin si plangea de fericire.

Cand l-am intrebat acasa daca s-a obisnuit ca va fi din nou tatic mi-a spus ca ii vine sa se dea cu capul de pereti ca nu a fost deacord de la inceput si ca nimic nu poate fi mai frumos.

Acum avem o fetita de 9 luni si jumatate pe care o suna de 2 ori / zi sa o auda si deja ma bate la cap de vreo 3 luni ca mai vrea un bb peste un an.

 

Eu nu imi pot da cu parerea in cazul vostru pt ca nu va cunosc si nu vreau sa dau un sfat gresit, ti-am povestit doar ca sa vezi ca se poate shimba un barbat.

 

Sper sa se schimbe la fel ca si al meu pt ca nimic nu se compara cu un bebelus.id="purple">

 

Povestea Loreemeiid="red"> Site Loreemaid="red">

[cit] Ramona & [zana] Loreema (6 sept 2004)id="purple">

Ce tie nu-ti place , altuia nu-i face !id="size3">id="pink">

[estera]

loreema te felicit! Ma bucur pentru tine. Si eu imi doresc o fetita. De fapt, la inceput amandoi ne-am dorit o fetita.

Am revenit sa va spun cum au decurs discutiile in seara asta, in urma deciziei mele de a incheia relatia. Cred ca a avut efectul dorit. Mi-a spus ca nu poate renunta la mine, ca ma iubeste prea mult, si nu si-a mai impus hotararea luata aseara. Am mai discutat si am simtit ca a mai lasat un pic de la el. Mi-a zis totusi ca nu poata sa spuna "da" acum. I-am raspuns ca nici nu trebuie, atata timp cat nu zice 'nu'. Tot ce vreau e sa nu pornim cu hotararea de a nu face copii. O sa mai discutam, o sa mai punem in cumpana, o sa vedem cum ne descurcam in continuare si vom decide mai incolo.

Deci, pana la urma, micul meu soc a avut efect.

Mergem in continuare cu nunta, cu viata noastra impreuna, si poate Dumnezeu ii va shimba inima si peste 2-3 ani poate o sa avem un puiut mic langa noi.

 

estera

http://photos.yahoo.com/narcesteh

 

[mamica dulce]

bravo estera..ma bucur pentru voi,chiar m-am implicat in problema ta!!

te asteptam cat de curand pe forumul aspirantelor[il]

 

Insula Mainau,Bodensee-Marc 2 ani jumate aprilie 2005

http://de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/album?.dir=/8c1c

[danna2002]

ma bucur pentru tine..:)..:

 

sa dea Domnul sa nu se razgandeasca..:) si in timp te asteptam cu vestea cea mare..:)

 

[flo]

 

 

Nu uita sa zambeshti macar o data pe zi..sa te bucuri..shi sa speri!

 

danna2002

[bibyrox]

[cheers] Ce veste buna ne-ai dat pui! ma bucur mult pentru tine... pentru ca te-ai mai linistit! Eram sigura ca totul va fi bine si ca veti merge inainte, impreuna!

Iti doresc Casa de piatra si o fetita la fel de superba ca si tine![flo]

 

 

---

Incetisor, ca ma grabesc!

Roxy

Album poze

Nunta noastra

[estera]

Va multumesc mult pentru suport. Fara voi mi-ar fi fost ingrozitor de greu. A insemnat mult pentru mine ca v-am avut alaturi.

Stii biby, nu mi-am imaginat ca sunt atat de multe fete care trec prin aceleasi greutati, chiar inainte de nunta, sau si dupa, cand viata ar trebui sa fie atat de frumoasa, lipsita de griji si suferinta.

Oare suntem noi atat de visatoare, vedem noi viata numai in roz, incat sa ne dorim sa traim intr-o fericire continua zi de zi, pana la sfarsitul vietii? Eu zic ca noi suntem cu picioarele pe pamant mai mult decat sunt barbatii. Numai ca ei sunt asa dificili si pragmatici. Ei vad parca numai partea goala a paharului, pe cand noi incercam s-o vedem pe cea plina. In ziua de azi parca e mai greu sa gasesti romantism si dovezi de dragoste, cum ar fi un buchet de flori din cand in cand, sa auzi mai des ca esti frumoasa, sa spuna de fata cu altii ca te iubeste si ca esti cea mai grozava femeie din lume.

Da, John Gray avea dreptate, "barbatii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus". Suntem atat de diferiti. Am citit cartea in speranta ca-l voi intelege mai bine si mi-am dorit sa devin o femeie inteleapta, sa stiu cum sa ma comport cu el asa incat sa evit orice conflict. Insa cand te vezi pusa in fata unei situatii, tot ce-ti vine in minte este 'de ce nu poate sa ma inteleaga'

In fine, se poate discuta pe aceasta tema la nesfarsit.

Important e ca pana la urma dragostea sa invinga.

 

estera

http://photos.yahoo.com/narcesteh

 

[nushulica]

estera parerea mea este sa te inarmezi cu multa rabdare si dupa nunta sa-l mai lasi putin sa nu-i mai aduci aminte de copil ca sa nu zica ca il agasezi ...dar cu timpul (nu mai mult de 1-2 ani)incearca sa mai vorbesti cu el nu cred ca nu o sa fie de acord pana la urma

daca va iubiti asa de mult un copil este FIRESC sa aveti orice ar fi si eu nu pot sa cred ca chiar nu vrea poate e speriat putin de gandul asta dar se va obisnui cu el si va fi de acord

daca aveti prieteni cu copii mai vizitati-i pe ei

[Cyan]

Estera,

 

O femeie hotarata face dintr-un barbat ce vrea. E greu, dar nu imposibil.

Daca totusi crezi ca efortul e prea mare si pana la punctul in care tu esti decisa sa astepti, tot nu ai reusit sa-l convingi, atunci va trebui sa alegi intre el si un copil cu altcineva.

 

Desi motivul "nu doresc copil ca sa nu renunt la situatia materiala" mi se pare foarte in contrast cu situatia materiala excelenta care reiese din fotografii, totusi il inteleg; e ca si situatia directorului de la Philips de care pomenea cineva, sau ca si cea a prietenilor mei, care odata ajunsi in Canada, dupa cumparat casa si obtinut job-uri bune, au decis ca nu mai vor copii, desi in Romania i-ar fi avut in conditii materiale mult mai proaste.

 

Estera, nu ma pot abtine: ce meserie are iubitul tau? Intreb pentru ca nu am mai auzit de nimeni - romani care sa traiasca intr-o tara straina - cu o situatie materiala atat de buna. E chirurg, avocat, director de banca sau ce?

 

 

Cyan

[estera]

Cyan ca sa-ti raspund la intrebare: el este project manager in vanzari la SMS Demag, o companie cunoscuta in intreaga lume.

 

Si acum... ma indrept iarasi catre voi, cu sufletul darmat de durere. In loc sa depunem actele la starea civila, noi ne-am despartit. Probabil ca a fost mult mai mult decat frica de a avea copii. A fost probabil si frica de un nou esec (el a mai fost casatorit 12 ani si a divortat cand m-a cunoscut pe mine). Oricat incerc sa inteleg, nu reusesc. Nu am putut trece peste acest pas inapoi. Il iubesc in continuare cu disperare, dar nu pot sa accept nehotararea lui. Mai ales ca totul era planificat pentru nunta. Dadusem avans la restaurant, la agentia de planning, anuntasem pe toata lumea... Nu pot sa inteleg aceasta frica a lui, mai ales ca are o varsta. Daca nu-si reface o familie la 40 de ani, atunci cand spera el ca o sa-si puna ordine in viata? Nu stiu ce sa mai cred. Nu stiu ce sa mai zic. Nu stiu incotro s-o apuc. Pentru ca nu am fost casatoriti, eu nu am acte in Germania, ca el. Asa ca a trebuit sa raman in Galati, singura, fara sa stiu ce sa fac, cu ce sa incep, si incotro va merge viata mea fara el. Sunt atat de debusolata! Ce voi face de acum in colo? Niciodata nu mi-am inchipuit viata fara el. Toate planurile pe care le-am facut, toate depindeau de prezenta lui in viata mea. Iar acum ma vad fara viitor. Nu ma simt in stare s-o iau de la inceput. Nu pot sa-mi dau seama cum voi trece peste aceasta suferinta. 90% din lucrurile mele imi aduc aminte de el. Ma uit la verighetele superbe luate din Antalia acum 3 luni, si nu stiu ce sa fac cu ele.

Nu mai pot sa scriu nimic. Nici nu mai vad clar din cauza ochilor umflati de plans.

Oare intradevar m-a iubit asa de mult cum spunea el?

 

Si chestia e ca nici nu sunt atat de sigura ca vreau copii. Sau cel putin, acum, as fi preferat sa raman cu el decat sa am un copil.

 

estera

http://photos.yahoo.com/narcesteh