Sa-l aleg pe el sau pe copil? ....Final nefericit

[estera]

quote:Originally posted by ddaas

eu nu prea inteleg..esti sau nu la facultate? in galati?in astia 5 ani cat timp ati petrecut voi impreuna? doar in concedii?

---

id="quote">id="quote">Da, acum sunt in anul 2 la fac in Galati. In Germania am stat cam 6 luni pe an, plus timpul petrecut impreuna aici de Sarbatori sau in afara spatiului Schengen. Tocmai am venit acasa. Weekend-ul asta am fost la mare. Pur si simplu nu am mai putut sta in casa. Mi-ar fi fost prea greu sa suport ziua de sambata. Asa ca mi-am facut bagajelul, am luat-o pe prietena mea cu mine (singura prietena cu care am reusit sa tin legatura) si am plecat. Am avut si norocul sa fie o vreme superba. Mi-a prins foarte bine aceasta iesire. Cat am fost acolo am suportat mai usor situatia in care ma aflu. Barbatii roiau in jurul meu :) Asta mi-a redat increderea in viitor. Insa intoarsa acasa ma regasesc in aceeasi situatie, in aceeasi confuzie, in aceeasi deznadejde. Noroc cu mesajele voastre. Incetul cu incetul incep sa ma detasez de el, de amintirea lui.. Ramane in continuare parerea de rau ca ceva asa de frumos s-a terminat, ca o iubire ... Ce sa mai zic.. Fetelor va multumesc mult pentru suportul vostru. Toate mesajele m-au ajutat. Acum trebuie sa ma pun pe picioare, sa-mi gasesc un loc de munca bun, sa ma integrez intr-un nou colectiv. Voi incepe de maine sa caut prin ziare, pe net.O sa-mi vina foarte greu..estera http://photos.yahoo.com/narcesteh

[anangel_lexi]

Estera, imi pare tare rau ca de la clubul miresicilor, ai ajuns aici, la "in unul sau in 2...". Dar gandeste-te ca poate pentru tine va fi mai bine asa. Nici nu stii cat de bine te inteleg. Am trecut si eu printr-o situatie foarte asemanatoare. Primul meu prieten era neamt...si cu 21 de ani mai mare ca mine. Diferenta e ca el avea o fetita dintr-o relatie anterioara. Casatorit nu fusese niciodata. Noi ne-am despartit din cu totul alte motive: el zicea ca o relatie la distanta nu e o relatie si nu poate functiona. Eu am crezut si cred in continuare ca acolo unde exista dragoste adevarata, poti trece peste orice. Ca si tine, atunci cand ne-am despartit, toate lucrurile din camera mea imi aminteau de el...A fost cumplit de greu. La 3 luni dupa despartire m-am imbolnavit de inima...O boala care nu e grava dar nici nu se poate vindeca. A meritat? Iti spun categoric NU. Acum, dupa 3 ani de la acea experienta, sunt in focurile pregatirilor de nunta...cu un baiat de varsta mea, care nu are nici pe departe posibilitatile fostului dar care are forta si curajul sa-si asume responsabilitatea unei familii si impreuna cu care construiesc totul. Si care, pe langa asta, ma iubeste mai mult decat pe sine. Asa ca, draga estera, capsorul sus, nu te uita inapoi pentru ca NU merita ci gandeste-te ca undeva in lumea asta mare cineva te asteapta sa intemeiati o familie si sa fiti fericiti pentru tot restul zilelor. Curaj!

 

I wish I were an angel...

 

http://photos.yahoo.com/anangel_lexi

[Si bv]

Draga Estera,

 

ma incumet sa-ti dau si eu un sfat, chiar daca in situatii din acestea consider ca doar inima celui in cauza stie ce este mai bine si pana la urma tot ea hotaraste...

Am iubit si eu un barbat, tot asa, cu mult mai mare decat mine, realizat finaciar si care ma iubea foarte mult. La noi finalul a fost mai tragic, pentru ca el a murit... A fost cumplit si n-am crezut ca-mi voi mai reveni vreodata, ca voi mai putea iubi candva. L-am cunoscut la 20 de ani si a fost prima mea dragoste. Era un om puternic si bun, care ar fi facut totul pentru mine, iar prin el mi-am format un standard foarte inalt in ceea ce priveste calitatile unui barbat.

De aceea mi-a fost foarte greu si am avut nevoie de mult timp sa-mi revin. Dumnezeu m-a ajutat si l-am cunoscut pe actualul meu sot, care este chiar mai mic cu un an decat mine, nu bogat, dar ambitios si destept, iubitor si cald, o minune de barbat as spune... M-a cerut de sotie la cateva luni de la prietenia noastra si m-a ajutat sa trec peste toate supararile si sechelele unei tinereti chinuite de o cumpana tragica si dureroasa. Am reusit impreuna sa ne cumparam un apartament si incet-incet suntem siguri ca vom izbuti in viata. Ne dorim deja un copilas, chiar daca nu avem totul aranjat si o siguranta financiara prea mare. Dar avem incredere in noi si in forta iubirii noastre. Cu el am realizat ca este mult mai important sa construiesti impreuna, lucrul acesta iti da alte satisfactii, mult mai mari decat rasfatul oferit de cineva care, avand ceva ani in plus, se situeaza la un nivel mai inalt financiar si isi permite lucrul asta. Dragostea adevarata presupune o viata impreuna si chin de neindurat sa stai departe de jumatatea ta. El ar trebui sa faca totul ca sa fiti unul langa celalat, mai ales dupa cinci ani... Cand vei cunoaste iubirea adevarata, vei realiza ca te-ai inselat in privinta marii iubiri... vei vedea ce inseamna intr-adevar sa faci planuri impreuna cu persoana iubita, sa vorbesti lesne de casatorie, care ar trebui sa fie o bucurie imensa pentru amandoi... nu-l lasa sa-ti ia toate acestea, daca zice ca nu este pregatit, inseamna ca ceva lipseste... iar tu esti foarte frumoasa si tanara, iar eu spun ca meriti mai mult! nu te lasa amagita, caci e pacat sa pierzi ce este mai frumos intr-o viata.

Eu iti tin pumnii si iti spun din toata inima sa ai incredere! E foarte greu, eu poate stiu mai bine ca oricine, dar va trece... si sigur exista cel care iti va arata adevarata dragoste.

Sa auzim de bine!

 

Simona

http://community.webshots.com/user/simonarotaru

 

[Cyan]

Estera,

 

Imi pare rau ca s-a terminat asa relatia voastra, dar asta e. Din ce am citit vad ca tu l-ai iubit serios, insa el nu chiar asa de mult pe tine. Mi se pare foarte urat ce a facut cu nunta; la varsta lui nu te mai comporti ca un pustan nehotarat si lipsit de experienta. Am impresia ca el vroia doar o relatie lipsita de complicatii cu o femeie frumoasa. Tu vezi-ti de viata ta, fii fericita, si fa copii cu un om care te merita.

 

Cyan

[estera]

Pana la voi fetelor credeam ca doar mie mi s-a putut intampla o asemenea suferinta. Nu-mi vine sa cred ca suntem asa de multe in aceeasi situatie. Imi imaginam ca deceptiile din dragoste sunt numai in filme. Probabil ca cu cat dragostea e mai mare cu atat mai multa suferinta induram. Imi pare tare rau pentru durerea prin care ati trecut si voi. De ce noi femeile ne implicam 200% intr-o relatie iar barbatii sunt asa de superficiali? Bine, nu toti sunt la fel, mai exista si exceptii, insa cum se spune: barbatii buni sunt deja luati, si nu intotdeauna de femeile care sa-i merite.

Uneori ma gandesc ca exista femei care ar face, si fac, orice ca sa aiba barbatul pe care au pus ochii, ajungand chiar la obsesii bolnave.

As putea face si eu la fel. De ce sa il las din mana? De ce sa renunt la el? Am avut langa el o viata frumoasa si linistita. Ce-mi trebuie mai mult? Sau poate ar trebui sa profit o vreme de el, eventual pana termin facultatea, si apoi sa-mi gasesc pe altcineva, mai aproape de varsta mea, care sa vrea copii.. Si apoi realizez ca vorbesc prostii, ca sunt mult prea orgolioasa sa mai fac compromisuri, ca nu sunt in stare sa fac asa ceva, ca il iubesc prea mult ca sa-i fac asa ceva..

Si apoi am ajuns la vorba voastra: nu ma merita. De ce sa stau langa un om care nu ma apreciaza la adevarata mea valoare?

Dar e atat de greu fara el! Imi lipseste fiecare particica din el, fiecare clipa traita langa el, vocea lui, mirosul lui..

Ce ma bucur petru voi fetelor care ati suferit si ati reusit sa treceti peste durere si sa mergeti mai departe. Sunteti femei puternice. Mi-as dori sa fiu si eu puternica, sa pot sa uit, sa pot sterge amintirea lui care doare atat de tare..

 

estera

http://photos.yahoo.com/narcesteh

 

[dora78]

Draga Estera,

Sa stii ca am urmarit discutiile chiar de la inceput, insa n-am raspuns pentru ca... nu stiam ce sa zic. Apoi am fost "prinsa" cu niste examene, iar azi, cand am reluat subiectul... am ramas ca la dentist: nu mi-a venit sa cred ca v-ati despartit. Asa ca iti voi scrie acum, cu speranta ca nu-s prea dura: oare treaba asta cu copilul nu a fost doar un pretext pentru a evita casatoria? Mie asa mi se pare acum... Iar daca e asa, atunci e cazul ca barbatul tau sa se maturizeze, sau sa-si ascunda buletinul, ca e penibil... Eu am o fetita de 5 ani, am nascut-o in anul 3 de fac., nu era decat salariul sotului in casa, si ala mic, din care plateam camera la camin in Iasi si cheltuielile casei noastre... iar copila mea cred ca e fericita... Si iubitul tau umbla cu "texte" ca nu-si permite un bebe? M-am uitat si eu la pozele voastre... nu mi se pare ca nu-si permite d.p.d.v. financiar... sorry... poate d.p.d.v. afectiv nu isi permite, poate egoismul nu-l lasa sa te imparta cu un sufletel... sau poate gresesc eu. Tu fii tare, caci timpul le va rezolva pe toate... Nu fi suparata pe mine!!!

 

Dora, mami de [copil] Ami

I'm the best, so "beep" the rest!

http://pg.photos.yahoo.com/ph/hit_17dorahulpoi/my_photos

 

[paula2003]

Barbatii se mai schimba. Maritate si dupa aia ramai gravida si il anunti si tu mai tarziu... Vezi sa aiba suflet bun si sa nu faca fite, se va bucura cand va veni si ii va parea rau ca nu l-a vrut. Te va ajuta si Dumnezeu si va fi ce-si va dori sau il va iubi enorm pt. ca nu l-a vrut.

Succes si casa de piatra.

 

 

[cina2][cina2][cina2]

 

 

 

 

 

Paula[gravi] 15+

Alexandraid="red"> [loveyou]

 

[estera]

Nu ma supar pe nimeni pentru mesajele postate. Din contra, va multumesc mult pentru ele.

Probabil ca toate neintelegerile care au aparut in ultima vreme, gen: copii, bani, varsta, viitor, etc., au fost doar pretexte pentru a scuza lasitatea lui. Nu stiu daca as putea sa-l iert vreodata. Acum trec printr-un moment in care nici nu vreau sa mai aud de el. Nu stiu cum voi reactiona dupa ce va mai trece un pic timpul. Cert e ca incetul cu incetul imi recastig increderea in mine si in viitor, incep sa-mi recastig linistea sufleteasca, si toata revolta incepe sa se potoleasca..

Acum simt nevoia de a avea multi prieteni, caci ma simt foarte singura. Tare bine mi-ar prinde un grup mare de prieteni, sa am pe cine vizita, sa am cu cine ma intalni, cu cine bea o cafea...

 

estera

http://photos.yahoo.com/narcesteh

 

[ELIZA MIRON]

Astazi dupa ora 13 si maine toata ziua( de la 8 pana la 18) ma gasesti la Unitatea tehnico-medicala "Hepites" de la Parfumul Teilor, langa patiseria "beti&gioni".Cand ai timp te astept sa vii, poate iti face bine sa vorbesti cu cineva "din afara problemei".Tot astazi la ora 18-18.30 s-ar putea (inca nu e sigur) sa fie o intalnire a mamicilor din Galati la "Cafe Journal" si te asigur ca daca vei veni ai sa te simti mai bine.oricum alegi sa faci, daca vrei, ma poti gasi si sper sa te ajut macar putin sa treci de aceste momente grele.

 

[katalina]

quote:Originally posted by estera

Acum trebuie sa ma pun pe picioare, sa-mi gasesc un loc de munca bun, sa ma integrez intr-un nou colectiv. Voi incepe de maine sa caut prin ziare, pe net.

O sa-mi vina foarte greu..

 

estera

http://photos.yahoo.com/narcesteh

 

---

id="quote">id="quote">

 

Iarta-ma, dar din poze se pare ca ai un serviciu deja! sau asta a fost demult!?

 

Catalinaid="Comic Sans MS">id="green">, id="green"> [copil]id="orange"> Rid="orange">Oid="green">Bid="red">Eid="orange">Rid="green">Tid="red">id="size1"> si Cid="orange">Aid="green">Tid="red">Aid="brown">Lid="red">Iid="green">Nid="orange">id="size1">