Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

Dragostea ca o ...placinta


Recommended Posts

  • Răspunsuri 37
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Hosen, nu furam si nici nu lasam sa ni se fure din placinta; te asigur ca nu-i plictiseala.

Si ca amuzament: fetele noastre-s plecate, iar tipa care ne mai ajuta la menaj a facut o prajitura cu visine, dar asa, mai mult visine decat prajitura; am treminat-o, in 2, in 12 ore, o tava mare de aragaz. Noroc ca nu-i cerem prea des sa ne faca prajituri...

 

http://community.webshots.com/user/tora97

 

"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Rufus,pornind de la ideea ta de a asocia dragostea cu o placinta am facut si eu o teorie.Eu as spune ca intr-o relatie fiecare vine cu placinta lui(trairi,aspiratii,asteptari)dar flamand de alte gusturi se serveste cu pofta din placinta celuilalt oferind in exchange din placinta lui.Asa se obtine gustul acela sublim al iubirii:oferind si daruind.Asa se obtine si placinta aceea speciala,cu un gust divin.Combinatia de arome e alta de fiecare data ceea ce face fiecare dragoste unica,irepetabila.Placintele personale nu se termina vreodata insa intervine o problema care diminueaza intensitatea dragostei,a gustului acela divin :partenerii acestui festin Dumnezeiesc uita sa mai ofere si din placinta lor,obisnuindu-se doar sa o guste pe a celuilalt.Atunci incep sa apara frustararile care-si gasesc in cele din urma sfarsitul gustand din placinta altuia.Dar asta e doar o teorie de amator in ale teoriilor dar de invatat in ale dragostei(ca noi toti de altfel).Va pup.[pup]
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Reteta:invata sa primesti dar sa simti ca daruiesti,invata sa dai dar sa simti ca primesti,invata sa ierti si dupa ce ierti sa uiti,invata sa intelegi ca omul de langa tine nu e copia ta,invata ca dragostea nu-i o-nchisoare-n care-ti tii incatusat iubitul/a,invata ca esti unic si ca ea/el e acolo pentru tine-darul pe care ti l-a facut Dumnezeu,invata ca mancarea aceea calda ce abureste in fata ta,camasa calcata,casa aceea curata in care vii zi de zi si....minunea aceea,copilul acela ce se joaca pe covor ,nu sunt acolo de cand lumea,ea le-a creat pentru tine,e modul ei de-ati spune ca te iubeste.Invatand sa vezi,sa-ntelegi,sa asculti,sa mangai,sa pretuiesti nu va mai fi nevoie sa-nveti sa dai si sa primesti pentru ca deja ai facut-o.[pup]
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

E drept ca-i greu dar tinand cont de faptul ca suntem aici pe pamant pentru a evolua din punct de vedere spiritual(asa cred eu)cred ca merita incercarea.Nu indraznesc nici eu sa spun ca am atins perfectiunea in ale iubirii ,sunt doar un invatacel care caut, ca si cei mai multi dintre noi,calea,drumul spre varful acelui munte inalt unde pe un platou magic troneaza invaluita in aburi de iubire placinta miraculoasa.Si cum adesea lectiile vietii sunt presarate de umorul divin s-ar putea sa descopar la final ca si eroul din"Alchimistul"ca placinta era langa mine dar fusesem prea ocupata s-o gasesc si nu am observat-o.Va pup.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.


×
×
  • Adaugă...