Cum facem cu romantismul?

[melisanda]

De multe ori ne prindem urechile in maruntisuri si traim cu senzatia ca toata viata noastra nu mai inseamna decat o continua lupta "pentru supravietuire"... Ne bagam in cotidian cu cap si picioare, crezand ca daca avem bani, casa, masina, etc. o sa fim fericiti. Romantismul? Visuri de adolescent! Ce sa faci cu ele cand nu ai cu ce sa-ti platesti chiria sau rata la masina? Si totusi, cum facem sa nu-l pierdem? Chiar tine romantismul doar de adolescenta? Dupa ce intram in viata devenim cu totii robotei materialisti? Sau incercam, totusi, sa ne pastram macar o picatura din romantismul "din tinerete"? Avem timp sa mai si visam cu ochii deschisi? Sa vorbim in metafore? Sa ne plimbam cu barca sau pe sub teii infloriti? Mi-am pierdut puterea de a visa si dincolo de mine, asta imi afecteaza si jumatatea. Ajung sa ma intreb daca am facut bine alegand un om care prefera sa viseze decat sa faca bani. Si cred ca gresesc: ce faci cu banii daca nu esti fericit? Insa nu mai gasesc in mine puterea sa ma bucur, sa visez si sa traiesc de dragul de a trai. Nu mai am timp de el si de noi: cotidianul e intotdeauna mai urgent! As vrea sa redevin cea de care s-a indragostit... dar m-am pierdut. Iar el a obosit sa ma caute. Simt ca tine de mine sa ne regasim. Dar cum?

[Babisa]

Cred ca deja ai facut un pas prin simpu fapt ca incerci sa te regasesti pe tine...cea de o dinioara.Eu una nu pot trai fara romantismul de care tu vorbesti...m-as simti sufocata de viata asta daca nu as avea nici macar atat...este super frumos sa visezi.Eu zic sa incepi prin a te duce la el,ii iei in brate,il pupicesti si ii spui ca ti-e dor de voi si ca ti-ai dori sa va regasiti(cu cuvindele tale).

Pupici[flo]

 

gogomarla

[Ana68]

Melisanda,

Vorba Babisei : un prim pas l-ai facut prin faptul ca te gandesti sa te regasesti .

E adevarat ca viata de zi cu zi ne schimba : suntem stresati si agitati de a ne realiza visurile si de a oferi copiilor nostri o viata mai buna,sa le oferim cumva ceea ce noua ne-a lipsit in copilarie.Si cred ca asta ne transforma in niste robotei care actionam prompt la comanda de a munci si de a ne creste nivelul de trai.Uitam de noi si de faptul ca viata trece si tineretea nu se mai intoarce si ca ceea ce adunam pe Pamant nu luam cu noi dedesubt.Poate sunt cam morbida,dar si eu am stat si m-am gandit la ceea ce ai scris,in momentele mele de suparare.

In fine,pot sa spun din experienta mea ca eu si partenerul meu actual de viata mai gasim inca momentele cand trebuie sa fim romantici.Nu imbinam munca cu romantismul,insa momentele de romantism sunt ...batute in cuie,ca sa spun asa...sunt numai pentru noi doi.Si aici nu fac referire la a face dragoste,caci sunt perioade din luna cand asa ceva se exclude...Ma refer la a sta doar noi doi de vorba,despre noi,despre ceea ce ne dorim,despre ceea ce am realizat in cei aproape 4 ani de cand suntem impreuna si nu in ultimul rand,nu uitam sa visam.Radem ,glumim,ne pupacim si ne imbratisam....Si cand e gata apar "monstruletii" nostri,cei doi copii,care ne readuc brusc cu picioarele pe Pamant.Da,nu mai e ca atunci cand ne-am cunoscut,dar pot sa zic ca sunt foarte multumita si fericita alaturi de omul cu care impart viata,caci in ciuda varstei noastre(el are 41 si eu 36) nu am uitat sa fim romantici....

Iti doresc sa reusesti tot ceea ce ti-ai propus si sa fi fericita!

 

Ana-Maria,mami deAlex&Luana

 

[Rufus]

Eu sunt de parere ca nu grijile ne gonesc romantismul si nu de foame nu ne mai regasim jumatatea. Dar sunt principalele motive invocate.

Daca nu mai fac ce faceam la inceput, este pentru ca m-am lenevit si s-a instalat nenorocitul de sentiment "merge si-asa". Asta la inceput. Apoi, constat ca, tratat similar, ma enervez si dau vina pe pertenera. Apoi spun ca nu mai avem nimic in comun si...pa.

Vreau sa spun ca a fi romantic este o mare usurare, o mare bucurie, cu burta goala sau nu. Pentru ca ma pot bucura sa impart inclusiv un necaz cu cineva.

 

http://community.webshots.com/user/tora97

 

"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[adrienne12]

OK, o sa fiu pragmatica dar .... definiti-mi si mie romantismul intre 30-40 ani, ca sa va pot raspunde.

 

Dupa mine, asa cum am pus problema la capitolul "ce barbati ne plac" romantismul este efectiv o toana a adolsescentei, plimbat sub clar de luna, recitat de poezii, acea stare de a fi total aerian, indragostit pina peste urechi incit iei poza iubitei de pe biroul de unde iti faci lectiile si o duci la masa (asta facea var-meu). Dupa mine, ca orice lucru la timpul lui are si un sfirsit, daca continua exact asa, e rau. macar unul din familie trebuie sa fie cu picioarele pe pamint, sa planifice banii si sa tina famila going... Romantismul asta trebuie, dupa mine, sa sufere modificarile pe care le sufera si dragostea intr-o casnicie, ok? Ca doar stim cu totii ca dragostea se mai estompeza si devine altceva...

 

cruise:http://pg.photos.yahoo.com/ph/adrienne12us/my_photos?urlhint=actn,del%3as,1%3af,0

[melisanda]

Da, adrienne, bineinteles ca dragostea se estompeaza... Dar ce faci cand dispare cu totul, acoperita fiind de griji (fie ele si folosite doar ca pretext, asa cum zicea Rufus)?

Cand spun romantism nu ma gandesc la plimbat cu poza iubitei /ului prin casa si nici la a fi aerian. Ma refer la momentele pe care cei 2 si le rezerva doar pentru ei (in afara celor in care fac dragoste), cum zicea Ana. Momente in care te detasezi de griji, lipsuri si alte asemenea si reusesti sa traiesti, fie si pt doar cateva ore, din nou (ca in adolescenta) doar pentru omul de langa tine, momente in care nimeni si nimic nu e mai important pentru tine decat el... Momente pe care la un moment dat esti tentat sa le "tai" de pe lista de "urgente": e mai important cel de-al 3-lea servici sau orice alta chestie cotidiana si materiala.

Bineinteles ca macar unul dintre cei 2 trebuie sa se ocupe cat de cat si de bani si sa nu-si dea tot salariul la cersetori si pe carti, cum scria cineva pe un alt subiect pe aici (cred ca era chiar "ce barbati ne plac?").

Problema apare atunci cand cel care e mai pragmatic uita complet de romantism, incercand sa suplineasca lipsa de pragmatism a celuilalt, care - insa - are nevoie de romantism. Concret: eu sunt partea mai pragmatica a familiei si mi-am prins urechile in chestia asta... El - mai romantic - a tot incercat sa ma convinga sa mai si stau, sa-mi iau timp pt lucruri care imi plac pur si simplu, insa n-a reusit. Acum ne indepartam si apare teama ca ar putea cauta in alta parte (desi nu e genul) ceea ce am avut noi la inceput... Si-mi dau seama ca sunt vinovata pentru asta: in dragoste trebuie sa construiesti continuu... si cu bunastare materiala din pacate nu merge.

[Chaton]

uite ca noi am mai iesit din strofa..am iesit la o bere,la terasa,singuri cuc,fara nimeni!am mers pe jos,pe strada,noaptea la 11..cred ca ne-am si pilit un pic[alcool][alcool][alcool][alcool],da merge..nu trebuie neaparat flori,petale in pat si tot ceeea ce filmele ne servesc!bine,nu am zice nu nici la alea:)))))sunt momente pe care nu le programezi si ies brici!nu mereu..ca dupa aia nu mai vezi diferenta intre "romantism",l=-am pus in ghilimele ca are arie larga de acoperire subiectelul.....si partea sa-i zicem..pragmatica a vietii..da e nevoie si de iesiri din astea din strofa,asa,pt sufletel.aaa,si ne alintam,niciodata nu ne zicem pe nume!

 

http://www.babiesonline.com/babies/c/cosmin

 

http://community.webshots.com/user/motancea

[Andreutza]

Imi place tare mult ideea cum ca romantism nu este numai plimbarea la lumina lunii, mese cu lumanari sau alte clisee din astea.

Cate un pic de romantism este in toate vorbele duioase, numele de alint si clipele placute petrecute impreuna. Alintati-va, pupati-va des si iubiti-va tandru si veti avea totul.

 

 

 

[mamica]Andreea & [copil] Octaveatza

[conchita]

quote:Originally posted by adrienne12

OK, o sa fiu pragmatica dar .... definiti-mi si mie romantismul intre 30-40 ani, ca sa va pot raspunde.

---

id="quote">id="quote">nu exista asa o definitie, ca suntem 6 miliarde de oameni pe planeta si e fiecare cu definitia lui de-acasa.

quote:romantismul este efectiv o toana a adolsescentei

id="quote">id="quote">romantismul nu e doar o toana, fara romantism vezi si tu ca se surpa o gramada de casnicii intrate in anomalia ne-romantismului - boala modernitatii grabite si ultra-pragmatice. aprinzi un foc, da? pai se mai stinge si el, ca bate vantul, ploua, se termina lemnele si pen'ca nimic nu e vesnic pe lume. asa, si ce faci? stai si te uiti cum se face scrum sau mai arunci o ramurica, ii faci un acoperis, incerci sa il intretii adica? sincer, imi pare rau pentru cei/cele care, uitandu-se in jur la cei care au abandonat dragostea, au impresia ca abandonul asta tine de normalitate, ca dragostea dispare de la sine si ca intre 30 si 40 esti complet fumat, epuizat, neinstare de gesturi ale dragostei si oarecum chiar neindreptatit la ele, doar ai o varsta, nu? nu mai merge cu "toane", te faci de ras. romantismul nu exclude pragmatismul, nota bene.

[flexi]

Romantism = iubire? O definitie a romantismului? Nu se poate.Nici macar pentru iubire. Dar cele doua le simti si le traiesti prin celalalt. Trebuie sa fim 2. Am 6 ani de casnicie si un baietel de 9 ani. Am avut si noi o perioada cand am simtit amandoi ca ceva nu merge. Nu mai eram ca la inceput. Am stat de vorba si am incercat sa ne spunem toate lucrurile care ne deranjeaza la celalalt. Erau niste nimicuri, dar care , nespuse, s-au strecurat intre noi si incercau sa darame ceea ce cladisem atatia ani. E greu . Viata de zi cu zi te schimba. Am si eu senzatia ca nu mai sunt cea de care s-a indragostit. Incerc sa ma gandesc cum eram atunci. Ce s-a schimbat la mine? Dar la el? Uitam de noi, de viata noastra, de cei carora le-am jurat iubire pe viata. Timpul nu ne mai ajunge pentru munca si oare merita sa sacrificam TOTUL pentru bani? Unde sunt vremurile in care toata lumea avea timp pentru familie? Acum mai avem familie, sau exista doar numai niste oameni "alaturi" de care ne varsam problemele de zi cu zi? Familie moderna? Asta oare am visat cand eram mici si vroiam sa ne facem mari ca sa fim mama si tata?

Intrebari. Raspunsuri putine si incomplete. Poate ca nici nu mai avem timp sa-l vedem pe cel de langa noi ca nu este fericit. Ce conteaza? Trebuie sa avem bani in buzunar, ca vin FACTURILE. La atat se pare ca se rezuma viata noastra, la plata nenorocitelor de Facturi.Si cu noi CUM RAMANE? Oare ne-am vandut sufletele?