Clubul femeilor recasatorite si fericite

[korinna]

Ma gandesc..(in urma unei obeservatii facute de o forumista de aici..)ar fi de bun augur un astfel de subiect. Ca ar da o unda de optimist celor divortati si care deocamdata nu si-au gasit jumatatea mult cautata.Ca ar da curaj si altfel ar privi o femeie care se teme sa mai si gandeasca ca s-ar putea asa ceva..dar sa se mai si intample....! Mai jos...am sa va scriu povestea mea.... Va invit sa contribuiti si dumneavoastra doamnelor implinite cu propria poveste fericita aici! Corinna [url="http://community.webshots.com/user/korinnay"]poze cu familionu'[/url]

[Ana68]

Corinna,

Te-ai gandit bine...Cred ca ideea ti-a venit si citind ce postasera mamicile de la copilasii din 1996....Zic si eu!

Vad ca tu nu ai scris povestioara ta inca....

Pentru ca tu ai deschis subiectul,gasesc ca firesc si respectuos este sa spui tu prima povestea!

Numai bine si.....abia astept sa citesc!

 

Ana-Maria,mami deAlex&Luana

 

[adrienne12]

fetelor, felicitari pt. subiect. Ma intereseaza sa aud povestile voastre pt. ca eu nu ma hotarasc sa fac pasul. mi-e teama ca daca l-as face relatia noastra care dureaza de 3 ani ar deveni banala, rutina si ar apare inevital probleme. Mie imi e bine asa cum e, sa stiu ca am casa mea si sint independenta. Copii nu mai vrem caci avem destui, deci nu vad nici un motiv... Mi-e frica pt. ca imi spun ca nu as mai avea curaj sa mai trec inca o data prin ce am trecut... citisem undeva, intr-o carte care vorbea despre divort, ca majoritatea celor care se recasatoresc nu sint mai fericiti.

oare asa sa fie?

 

cruise:http://pg.photos.yahoo.com/ph/adrienne12us/my_photos?urlhint=actn,del%3as,1%3af,0

[korinna]

Da..ideea mi-a venit..improriu spus...de la subiectul nostru am mamicilor de 96.Defapt doar am preluat-o..si am adus-o in fata!

Nu e meritul meu..si ideea nu afost a mea...

Sa incepem cu povestea mea

 

deci eu m-am casatorit in 1993.Nu a fost mare dragoste.M-=am maritat ca asa am crezut ca trebuie sa fac..sa intru in randul oamenilor.In 1996 am nascut un baietel.Insa viata mea era plina de insuccese...nu ma regaseam.sotul meu era un tip rece..distant..care ma obliga sa fiu si eu asemenea....Anii au trecut....am zis ca asa trebuie sa fie.Vreau sa va spun ca nu m-a batut niciodata..nu bea..nu avea alte femei..insa avea un spirit cazon care imi inchidea firea mea expansiva.

 

La un moment dat..dupa discutiile care le aveam..isi facea bagajul si pleca la maicasa....Treaba asta a facut-o de cateva ori.Intr-un final a plecat detot.Si mi-a propus urmatoarea varianta:El sa stea la mama lui...iar eu cu copilul la maicamea si el sa vina o data pe saptamana sa doarma la mine.Nu am putut crede ce aud..nu am acceptat si am depus actele pt divort...Cand am iesit de la Tribunal...a inceput sa rada fericit...si aproape ca striga.."yes..yes"...

Eu desi nu il iubeam ...sufeream..am slbit enorm..Singura imi era frica....eram disperata..ma rugam sa ma calce masina...

Am jurat sa nu mai iubesc pe nimeni....sa nu mai am nici o relatie bazata pe sentimentele mele...

Asa ca ..pur si simplu imi bateam joc de viata mea...Lasam baiatul la maicamea..si incercam sa evadez intr-o lume virtuala...astfel ca am ajuns sa petrec mai mult timp prin neturi..decat acasa...

Asa am cunoscut un tip din SUA/...insa roman de origine.El vroia o nevasta romanca..eu o relatie care sa ma scape de diferite griji..Si mergeam zilnic in net..vorbeam cu el....Ziua in care urma sa vina in Roamania era tot mai aproape....Insa....Insa....Apare un insa..tot in net..era un operator de sala....un baietas..sa zic asa....care doar statea si ma privea....Apoi am discutat cu el..si din ce in ce mai mult....m-am apropiat de el...Apoi a venit ziua cand "americanu'" a venit in tara...Numai ca eu eram la mare cu baiatul de la net.Pur si simplu nu m0-a mai interesat nimik altceva.E adevarat ca am dat cu piciorul la o plecare in SUA...ca poate as fi trait linistita la NY..dar inima a hotarat pentru mine.

 

Asa...in 6 luni ne-am casatorit.Era in 2001 .Acum facem 4 ani.

La inceput insa am viata umbrita de cele inerente unei astfel de relatii.Adica faptul ca el era mai tanar decat mine.Ca eu aveam un copil.Parintii..atat ai mei cat si ai lui erau total impotriva,.Maicamea ca ar fi vrut un tip "cu situatie"...ai lui"o fata tanara...neprihanita"....Nu ne primea nimeni ...nici macar in vizita..toti se luptau sa ne convinga ca relatia noastra e total gresita.

 

Asa ca ..in secret,.fara sa stie nimeni am scos actele.Nu a stiut nici mama mea..nici a lui.Dar nici nu aveam cum sa le spunem...asa ca fiecare statea la casa lui.Ziua ne intalneam..ne plimbam..seara fiecare la casa lui...Chestia asta a durat cam 3 luni....Incet incet i-am spus mamei mele.....Apoi cand au aflat ai lui....iarasi un hop foarte nasol....

 

Ma rog..usor usor s-au impacat cu ideea....Anul trecut in sept am facut nunta.Iar acum 2 ani..pe 31 mai 2003 am nascut un baietel.Suntem foarte fericiti..Eu nu mai ma simt ca intr-o cusca inchisa.Cu el pot discuta orice....sa fac orice....ma simt "eu"...Ne-am realizat si plan financiar sa zic asa.El are un job f bun.masina...La toamna speram sa ne mutam intr-un apartament nou....

 

Dumnezeu m-a ajutat atunci cand credeam ca viata si fericirea s-a terminat pentru mine.Asa ca astiu acum.ca se poate..ca putem fi fericiti cu totii!!

Doar sa ramanem optimisti!!!id="Comic Sans MS">id="blue">

 

 

 

Cid="red">oid="green">rid="orange">iid="blue">nid="orange">nid="green">aid="red">id="Comic Sans MS">id="size4">

 

poze cu familionu'

 

[oana_s]

Corina, fffff frumoasa povestea voastra, sa va dea Dumnezeu multa sanatate si sa fiti mereu asa fericiti!

 

[flo][flo][flo]

 

Oana si Mara 11.08.2004

[Rodica P]

Draga Ochi verzi id="green"> ma bucur mult pentru voi,felicitari pentru curajul vostru.

Subiectul e o idee foarte buna, pun pariu ca o sa fie unul foarte citit, si spor la treaba fetelor, abea astept sa citesc urmatoarea poveste.

 

Rodicaid="red"> si [copil] Stefan-Danielid="blue">id="Script MT Bold">id="size4">

poze o-1 an , poze , Poze noi! id="red">

[Ramba]

Eu m-am casatorit prima data la sfarsitul anului VI de facultate, din dragoste, cu un tip inteligent, care ma iubea. Toate bune pana acum, dar el nu vroia sa munceasca. Eu am terminat facultatea, in 10 zile m-am angajat. Locuiam cu mama lui, o femeie foarte linistita, dar fara nici o autoritate asupra lui. Continuarea suna cam asa: eu munceam, el nu muncea si cateodata radea de mine ca nu castig destui bani. Cand aveam bani mancam, cand nu, nu. Din cand in cand ne taia curentul pentru ca nu aveam bani sa platim facturile, iarna cateodata nu aveam lemne si stateam in frig. El cand avea niste bani ii cheltuia imediat pe prostii.

Repet, era in tip grozav, cu multe calitati si daca vroia isi putea gasi un serviciu bun si astfel puteam trai decent. Am incercat sa il conving sa ne mutam singuri, in chirie, pentru a-l face sa constientizeze ca trebuie sa isi asume unele responsabilitati. Nu am reusit.

Privind in viitor mi-am dat seama ca nu mi-as fi putut asuma riscul sa avem un copil impreuna, chiar daca il doream amandoi, pentru ca nu as fi acceptat sa il cresc in conditiile in care traiam.

Am plecat de la el, sperand intr-un fel ca poate isi va schimba atitudinea, dar nu s-a intamplat nimic si dupa cateva luni am divortat.

Acum sunt casatorita din nou, am o fetita de 3 ani. Ma inteleg destul bine cu sotul si perspectivele sunt bune.

[Luana]

Corina,

 

tulburatoare povestea ta!

multa suferinta, asteptari, dragoste, iar acum - ca un raspuns pentru tine - liniste si multa bucurie.

am citit cu emotie si cu lacrimi - ce drum aspru ai avut si tu, Doamne!

 

Dragele mele,

va admir pt. curajul vostru - de a iesi dintr-o poveste trista si de a incepe o poveste noua, proaspata. Pe lumea asta sunt atatea cupluri prinse ca intr-o capcana in propria nefericire, atatia oameni care nu indraznesc sa rupa ceva care evident nu mai merge.

 

Eu sunt norocoasa, ca noua ne-a iesit din prima, dar nu e pt. toata lumea asa.

 

cu bine,

L.

 

mi-e dor de mare si de soarele de acasa

[Inspirata]

Hop si eu la subiectu asta.

M-am casatorit cu fostul sot dupa 4 luni de prietenie.Diferenta dintre noi-faceam parte din clase sociale diferite-eu din parinti intelectuali dar cu venituri medii,el din famile de doctori cu banutzi si pretentii -si-a pus amprenta asupra casatoriei noastre.

Poate daca n-ar fi fost fosta soacra contra- ea isi dorea o nora din acceasi clasa sociala si a facut tot posibilul sa ne desparta,as mai fi fost si acum sotia exului.Probabil va ganditi ce treaba are ce-si dorea fosta soacra cu ce-si dorea fiul ei? Uite ca in cazul meu si din pacate nu e singular, fosta soacra a influentat cursul casniciei.

Eu insa nu regret.La cateva luni dupa divort l-am cunoscut pe actualul sot.Ne-am casatorit repede -tot dupa 4 luni dupa ce ne-am cunoscut.N-am avut nici cea mai mica umbra de indoiala cand m-am casatorit si credeti-ma un an de zile cat a a durat casnicia cu celalat sot n-a fost zi in care sa nu plang....am adunat lacrimi...

In sepembrie eu si bitu vom implini 4 ani de casnicie iar puiul nostru deja are 2 anisori deci fruntea sus fetele se poate reusi a doua oara.

 

[mihaela_s]

Am sa va spun povestea mea...pe undeva seamana cu povestea Corinei, in linii mari.

 

Ne-am cunoscut in 1989, eram amandoi in anul I de facultate, el cu 2 ani mai mare decat mine, la seral. Eram in discoteca, prima data cand mergeam la discoteca studenteasca si m-a invitat la dans, mi-a spus apoi ca ma urmarea demult (culmea, eram amandoi din acelasi oras, studenti la Cj) si ca in sfarsit a reusit sa ma cunoasca. Prietenia noastra a durat 4 ani, dupa care am devenit sot si sotie. Stiam deja cand ne-am casatorit ca nu e idealul de sot pe care-l doresc, insa mi-era rusine ca dupa 4 ani sa-i spun NU, acceptasem sa fiu sotia lui si toata lumea stia ca ne vom casatori. Imi spunea mereu ca ma iubeste si credeam ca si eu simt la fel pentru el, aveam insa sa descopar mai tarziu ca nu l-am iubit, am facut totul pentru ca asa se cuvenea.

In 1996 s-a nascut fetita noastra, singurul lucru bun din toata casnicia. Nici eu n-am fost batuta, el bea uneori cu prietenii, se intindea la baruri pana dimineata, imi spunea ca sunt afaceri. Dar era muncitor, un om harnic, preocupat insa prea mult sa stranga bani si mai putin de ceea ce se intampla cu sotia lui, cu familia lui. Era foarte ingamfat si plin de el, abuziv fata de mine, imi spunea cum sa ma imbrac, cum sa ma tund, cum sa ma port(sa nu-l contrazic niciodata fata de lume) si muuulte chestii care le-am socotit pana la urma abuzuri, uneori si verbale. Pana si in ziua divortului, cand am iesit din sala tribunalului mi-a spus ca am divortat doar asa, ca m-a apucat pe mine, dar tot la el ma voi intoarce, ca altul mai bun nu voi gasi.

Totul a durat 8 ani. Casnicia. De 2 ani ma gandeam ca trebuie sa scap, eram parca intr-o cusca, nu ma simteam EU, eram altcineva, constransa mereu sa fac asa cum vrea el si nu cum vreau eu. Am inceput sa intru pe net la serviciu, am descoperit un chat in voga la acea vreme si discutam cu tipi mai mult asa din curiozitatea de a descoperi daca mai sunt si alt fel de barbati in lumea asta. Pentru ca il cunoscusem pe sotul meu la 18 ani, a fost primul si singurul barbat din viata mea, nu aveam cu cine sa-l compar, uneori credeam ca asa trebuie sa fie viata unui cuplu.

Asa am descoperit o lume virtuala, unde poti vorbi cate in luna si in stele si nimeni sa nu stie.

 

Ne-am cunoscut intamplator, el navigand pe net dupa joburi in strainatate si mai vorbind intr-o doara pe chat, eu asa cum am spus, din curiozitate. Am discutat o jumate de an, multe, de toate, am inceput incet-incet sa ne intrebam reciproc cum sunt casniciile noastre (si el era insurat, dar fara copii), nu ne-am spus prea multe in acest sens, eram retinuti, ne simteam bine "impreuna" povestind de multe alte lucruri, glumind si razand in fata monitoarelor. Pana am primit un nr. de tf. si l-am sunat, ca sa ne auzim vocile...asa am continuat scriindu-ne e-mailuri, povestind pe chat si vorbind la tf. cand puteam, inca 6 luni....aceeasi relatie de prietenie, nimic altceva. Eram amandoi casatoriti si seriosi. Pana cand a inceput sa ma intrebe daca nu vreau sa ne vedem, stateam la 90 km unul de celalalt, el avea masina si putea veni dupamesele cand sotia lui era la munca...la inceput am refuzat cu indarjire, cum puteam eu sa fac asa ceva???? Apoi am realizat ca doream si eu sa-l cunosc si asa ne-am intalnit...in masina lui, intr-o dupamasa de vara, acum 4 ani. Am povestit, am ras si dupa 2 ore eu trebuia sa intru la serviciu, asa ca trebuia sa ne despartim...dar n-am putut asa simplu, a urmat un sarut si de acolo o intreaga rasturnare de situatie.

 

Nu mai intru in amanunte [;)], am sa va spun doar ca ne-am indragostit nebuneste unul de celalalt, simteam ca viata nu mai are sens daca nu suntem impreuna, am trait timp de cateva luni o poveste nebuneasca de dragoste cum numai in carti si filme credeam ca se poate...intalniri in we in orase diferite, sau doar discutii la tf. ca sa ne auzim vocile...ce mai...am hotarat de comun acord ca trebuie sa fim impreuna, nu se mai putea altfel.

Asa ca dupa 2 luni depuneam actele de divort, amandoi, la sfarsitul anului ma mutam cu fetita in orasul lui, imi gasisem un loc de munca, ne-am cumparat impreuna un aprtament. Si sunt 3 ani jumate de viata fericita, m-am regasit si mi-am regasit locul intr-o familie fericita. In septembrie 2003 am nascut-o pe fetita noastra, iar in martie 2004 ne-am casatorit. Si povestea merge mai departe...

 

Nici eu n-am crezut ca voi ajunge sa ma simt bine in pielea mea, sa fiu implinita si fericita alturi de un om care mi se potriveste. Si mai ales sa-l cunosc in circumstantele descrise mai sus. Dar in viata nu stii niciodata ce ti-e scris.

 

Nu va pierdeti speranta! Cineva acolo sus va iubeste!

 

Mihaela si [zana]fetele meleid="red"> [copil]

 

 

Tudorel are nevoie de mama lui!id="green">

Ajutati-o pe Alina sa-si implinesca visul! id="green">

 

bebelusi august-septembrie 2003