Clubul femeilor recasatorite si fericite

[lena]

hop si eu aici...m-am casatorit prima oara la nici 21 de ani, ne iubeam cu pasiune, dar aia a tineretii, cam la un an, eu am simtit brusc ca imbatranesc alaturi de el, ma simteam mult prea tanara pentru o casnicie, nu pot sa zic decat ca amandoi incepusem sa evoluam, eu-21, el-24, eram copii inca...am simtit ca ma sufoc, ca sunt prea tanara si am plecat la ai mei, a durat destul de mult pana mi-a dat acordul, spunea ca ma iubeste prea mult, intr-un final impresionat de lacrimile mele, ne-am despartit legal, nu va mai spun ca dupa am plecat sa sarbatorim cu sampanie, intr-un hotel...am mai ramas inca trei ani impreuna dupa divort, chiar locuind impreuna, intr-un final, s-a terminat...si au urmat poate cei mai frumosi si nebuni ani ai mei, am calatorit, am iubit, dar nici un barbat nu mi se parea a fi atat de special incat sa il si iau , m-ai mai logodit de doua ori, o data refuzand chiar cu o saptamana inainte de casatorie...d-abia la 29 de ani am mai avut iar curajul sa ma casatoresc, mi se parea ca nu e pentru mine ïnstitutia" asta, insa el-sotul meu m-a facut sa simt ca noi doi suntem ca matritza si cheia potrivita...acum am o floricica pe nume Freya si continuam sa construim [;)]

[estera]

Va vad pe voi asa de optimiste.. Nu stiu cum ati reusit sa treceti peste despartire, mai ales daca l-ati iubit. Eu ma vad acum fara nici un viitor. Tocmai trec printr-o despartire dupa 5 ani petrecuti impreuna. Sambata viitoare ar fi trebuit sa avem nunta. Totul era planificat. Si in ultima zi cand s-au putut depune actele la Starea Civila noi ne-am despartit. El nu s-a simtit pregatit s-o faca "acum", si imi spune asta de cand ne-am cunoscut, incat de data asta nu pot sa trec peste refuzul lui de a intemeia o familie cu acte. Stiu, aproape toti spun ca actele nu sunt totul, mai ales cand ne iubim atat de mult, dar eu aveam nevoie de ele. Aveam nevoie de ele pentru sufletul meu, pentru linistea mea, nu pentru a castiga foloase materiale. L-am iubit cu toata inima mea, cu tot sufletul meu, si inca il iubesc la nebunie. Tocmai de aceea trec prin cele mai grele momente din viata mea. Nu pot sa vad viitorul fara el, toate planurile facute il aveau pe el in prim plan. Cum pot sa trec peste aceasta suferinta? Cum pot sa privesc viitorul fara sa am lacrimi in ochi?

 

estera

http://photos.yahoo.com/narcesteh

 

[Ana68]

Corinna,am recitit povestea ta....Vorba unor femei recasatorite si fericite care au postat aici : exista ceva pus deoparte pentru fiecare.Tu ai gasit deja si iti doresc inca o data multa fericire si sa aveti parte de iubire pana la 100 de ani.

Mihaela,te salut din nou....Citind povestea ta...mi-ai trezit amintiri frumoase.Asa ca zic si eu povestioara.Iata :

M-am casatorit prima oara in 1994,fara prea multa tragere de inima,dar lumea zicea ca e timpul,ca am deja 27 de ani si...etc,etc,etc.Stiti voi oamenii de bine care te sfatuiesc.El era cu 10 ani mai mare ca mine si mai fusese casatorit,divortat dupa 6 luni de casnicie.Nu era un om rau,dar avea deja niste tabieturi si reguli,ca sa zic asa.In plus era un om foarte usor de influentat.Casnicia alaturi de el a fost dusa cu "sfaturile" mamei lui,tatalui sau,fratilor si prietenilor.Ma iubea,m-ar bate Dumnezeu sa neg lucru asta.Am simtit asta mereu,insa parerile noastre despre viata in cuplu nu erau congruente.In fine,mi-am dorit un copil pe care l-am avut pana la urma ,in urma unor discutii care pareau fara sfarsit.In 1996 s-a nascut Alexandru.Ufff!A fost cam greut,caci m-am cam descurcat singurica.In iunie 1996 sotul a murit in urma unui accident,inecat in Lacul Siutghiol.Alaturi de el s-au prapadit atunci varul lui,tata a doi copii,unul din copiii lui,un baiat de 14 ani si un al barbat tanar,de doar 24 de ani.A scapat doar cel de-al doilea copil al varului,un baiat de 10 ani la acea vreme,caci a avut vesta de salvare.Sotul meu avea 39 de ani atunci.

A fost si mai greu.Dupa inmormantare am ramas singurica,cu un bebe de aproape 4 luni.Locuiam intr-o casa de chirpici,cu pamant pe jos...Casa in care urma sa ne mutam era in constructie in curte,dar mai era mult de lucru la ea.Din iunie pana in decembrie parca m-au uitat cu toti :si surori si tata(mama mea nu mai era din 1991)si soacra si cumnatii....Toti.Pana atunci nu stiam cum sa ii mai raresc cu vizitele...acum nu mai venea niciunul.Va dati seama ca nu a fost usor...Nu mai povestesc asta ca ma apuca dracii si imi vine sa urlu si sa plang....

Timp de 4 ani nu am avut nici o relatie,absolut nici una.Dupa 4 ani am inceput sa flirtez cu un coleg de servici,divortat,si el la randul lui dupa o experienta a casniciei destul de dureroasa.Am fost cu omul asta timp de 2 ani,dar ne intelegeam bine doar ...la treaba....in rest,nu prea.Am convenit de la bun inceput ca relatia noastra va fi de prietenie si nu se pune problema de casnicie.Prin 2000 am inceput si eu sa descopar internetul si chatul.Am avut si eu parte de multi care doreau sa ma cunoasca,si,ca si Corinna,ar fi trebuit sa plec in USA.Va marturisesc sincer ca nu ma tragea deloc ata sa ajung pe meleaguri americane.In fine,in 2002 sora mea mi-a zis sa imi fac profile pe sms.ac,mi-am facut si am si vizionat toate profilurile barbatilor intre 35 si 45 de ani de acolo.I-am vazut si poza LUI,dar ...beah,arata batran si urat.

La ceva vreme dupa ce m-am inscris pe sms.ac am primit mail si de la EL.Mi-am amintit de el,de poza lui....Hmmm....Sa ii raspund?Ma tot intrebam.Hai sa ii scriu ,ce o sa fie?I-am scris de 2 ori si a treia oara mi-a scris numarul lui de mobil.Iar dilema:sa il sun? Pai l-am sunat.Surpriza:mi-a raspuns o voce....de m-au trecut furnici pe sira spinarii....Si acum cand va scriu,parca iar tropaie furnicile pe spinarea mea,amintindu-mi.A urmat o saptamana si jumatate de convorbiri telefonice,dar nu va inchipuiti ceva...cum vorbeste tot omu'.Nu!Pe noi ne uita Dumnezeu la telefon.La un moment dat sefu' mi-a zis de la obraz s-o mai raresc cu vorbitu' ca deja are de platit cam mult institutia si...s-ar putea lasa cu scandal.Si dupa ce vorbeam o groaza la fix,ne mai sunam si seara pe mobil.In fine,dupa toata perioada asta de vorbit la telefon,intr-o zi m-a anuntat sec ca a doua zi vine in Constanta si ca vrea sa ne intalnim.Am ramas paf,nu ma asteptam ca dupa aproape 2 saptamani de vb la tel sa vina asa repede sa ne vedem.Aveam niste emotii :ce o sa-i spun,unde sa stea,sa-l invit acasa?Nu stiam ce sa mai fac!era o legatura intre noi,o simteam si chiar si el simtea ceva deosebit si ciudat cand vorbea cu mine la telefon.

A venit,dar banditul m-a pandit de pe celalat trotuar,ca sa vada cum arat.El mi-a spus pe urma.Inca o surpriza:nu semana aproape deloc cu cel urat din poza .Din contra arata si foarte tanar si foarte frumusel.M-a innebunit cu ochii lui albastri si cu faptul ca e la 1.90 inaltime.Eu am 1.74 si mereu am fost complexata de inaltimea mea.

Ce sa va spun?!A venit la mine,mi-a zis salut si m-a luat din prima in brate si m-a strans...de simteam ca nu mai respir.

Nu mai intru in amanunte....insa am continuat telefoanele pana m-am mutat la Timisoara.Intre timp,banditul,a divortat si el.Mi-a ascuns ca era inca casatorit pana aproape sa ma mut la Timisoara.Uf,am suferit atunci,dar ulterior mi s-a confirmat de catre chiar fosta lui sotie ca nu eu am fost motiv de divort si ca oricum ar fi divortat.As fi vrut sa raman in Constanta,dar nu s-a putut,EL lucrand in cadrul armatei si neputand sa se mute in Constanta.Iata ca suntem impreuna din 2002,august.Pe langa Alex,fiul meu,avem impreuna o fetita,Luana,nascuta in octombrie 2003.Nu suntem inca casatoriti cu acte.Urmeaza sa facem si pasul asta,dar un pic mai tarziu.E din vina mea,caci imi e frica sa nu se intample ceva foarte rau daca ne casatorim.Cred ca eu am ramas cu "sechele"in urma primei experiente....nu stiu.EL ma cere zilnic de nevasta,dar am o teama....

Sunt o femeie fericita!Am gasit ceea ce mi-am dorit si am cautat.Nu am a-i reprosa nimic.Ma inteleg bine si cu fiica lui din prima casatorie,care pe 19 iulie va implini 18 ani.

Diferenta de varsta intre noi e de 4 ani :eu nascuta in 1968 ,EL in 1964.

Multi au spus ca relatiile pe internet nu sunt de durata,ca e o aiureala sa cunosti pe cineva asa,ca trebuie sa ai curaj sa cunosti o persoana asa,fara sa sti nimic despre respectivul sau respectiva...Uite ca nu e chiar asa.Ca si Mihaela si multe alte femei si eu ma consider acea exceptie de la regula,un caz fericit de intalnire pe net si finalizat cu o familie.

Va doresc tuturor celor care asteptati inca Zburatorul din vise,sa aveti parte sa il intalniti.Eu l-am intalnit.Si cred ca exista undeva,ceva,cumva,pus deoparte pentru fiecare suflet....Aveti incredere in voi si incercati sa vedeti la timp trenul care opreste in gara voastra,ca sa va urcati la timp in el.

Sa aveti parte de fericire si multa dragoste.Sanatate tuturor!

 

Ana-Maria,mami deAlex&Luana

 

[ra_mata]

"Multi au spus ca relatiile pe internet nu sunt de durata,ca e o aiureala sa cunosti pe cineva asa,ca trebuie sa ai curaj sa cunosti o persoana asa,fara sa sti nimic despre respectivul sau respectiva."

 

Cam asa cred si eu. Chiar numai pe Internet iti gasesti jumatatea? Mi se pare o solutie destul de disperata, dar vad ca majoritatea povestilor de aici au o constanta - netul! Am o colega maritata tot dupa o relatie pe chat, insa nu mi se pare prea fericita.

Cred ca mi-ar conferi un sentiment ingrozitor de nesiguranta! Adica in 10 ani nu mi-am dat seama de persoana de langa mine si sa cred ca as putea avea incredere intr-o persoana pe care nici nu o vad...

 

ra_mata

 

http://photos.yahoo.com/ra_mata

[iarina]

quote:Originally posted by ra_mata

"Multi au spus ca relatiile pe internet nu sunt de durata,ca e o aiureala sa cunosti pe cineva asa,ca trebuie sa ai curaj sa cunosti o persoana asa,fara sa sti nimic despre respectivul sau respectiva."Cam asa cred si eu. Chiar numai pe Internet iti gasesti jumatatea? Mi se pare o solutie destul de disperata, dar vad ca majoritatea povestilor de aici au o constanta - netul! Am o colega maritata tot dupa o relatie pe chat, insa nu mi se pare prea fericita.Cred ca mi-ar conferi un sentiment ingrozitor de nesiguranta! Adica in 10 ani nu mi-am dat seama de persoana de langa mine si sa cred ca as putea avea incredere intr-o persoana pe care nici nu o vad...

---

id="quote">id="quote">avusasi frun ghinion pe net? Ca altfel nu-mi igzplic rautatea scrisa mai sus...

[ra_mata]

Nu am intentionat sa sune ca o rautate, ci ca o intrebare. Cum sa ai curaj sa te legi de o persoana pe care o cunosti pe chat? Poate el/ea mai chat-uieste cu alte/alti 100...

Nu am avut ghinoane cu netul ci doar in viata reala. In afara de desprecopii.com si ziare, mail sau lucruri curente nu stau pe Internet pt ca nu am timp si rabdare. Imi ajunge cat de multe tampenii mi se intampla zi de zi.

 

ra_mata

 

http://photos.yahoo.com/ra_mata

[iarina]

o.k. scuze daca am fost malitioasa.[flo][flo][flo]

[korinna]

Mihaela-s atat de apropiate sunt povestile noastre!!!!

 

Eu oricum ma simt acum eu...si treaba cu netul e relativa....Ce legatura are ca vb cu inca 100???Doar nu s-a insurat cu toate 100???

La un moment dat si sotul meu a fost detasat pe timpul verii la mare.Toata vara am vb pe net....Ma rodea ca poate mai vb si cu alta...insa stiu ca nu a fost asa!!

Asteptam..noi ..povesti de viata!

 

Cid="red">oid="green">rid="orange">iid="blue">nid="orange">nid="green">aid="red">id="Comic Sans MS">id="size4">

 

poze cu familionu'

 

[korinna]

quote:Originally posted by korinna

Mihaela-s atat de apropiate sunt povestile noastre!!!!Eu oricum ma simt acum implinita....si treaba cu netul e relativa....Ce legatura are ca vb cu inca 100???Doar nu s-a insurat cu toate 100???La un moment dat si sotul meu a fost detasat pe timpul verii la mare.Toata vara am vb pe net....Ma rodea ca poate mai vb si cu alta...insa stiu ca nu a fost asa!!Asteptam..noi ..povesti de viata!Cid="red">oid="green">rid="orange">iid="blue">nid="orange">nid="green">aid="red">id="Comic Sans MS">id="size4">poze cu familionu'

---

id="quote">id="quote">Cid="red">oid="green">rid="orange">iid="blue">nid="orange">nid="green">aid="red">id="Comic Sans MS">id="size4">poze cu familionu'

[cami30]

o sa vin si eu tot cu internetul...

Din motive obiective nu pot vb despre "fost".. La mine divortzul a fost unul lung si judecat in lipsa lui... Relatia a durar vreo 7 ani. Cand m-am casatorit avea 21 de ani.. Poate l-am iubit sau poate doar am vrut sa scap de controlul mamei.. Nici eu nu mai stiu.. Eram buni "prieteni", sex nu mai exista de vreo doi ani intre noi.. insa recunosc nu aveam curajul sa termin relatia. Toata lumea de pivea ca pe un cuplu perfet. Eram inca studenta si imi era teama poate sa ma intorc la mama care sa imi fi zis ca... "am avut eu dreptate". Lipsea mult de acasa ( afaceri) si nu prea stiam ce face, nici pana in ziua de azi nu mi-am raspuns la un milion de intrebari.

Eram foarte stresata si de situatia cu el si de licenta. Faceam o lucrare pentru care nu aveam prea multe materiale asa ca eram non stop pe net... In pauzele de dactilografiat mai steam de vb cu niste amici intr-un chat-room. Acolo l-am cunoscut pe el..Primul cuvant pe care i l-am adresat a fost "mitocanule" ..... Au urmat niste nopti albe de discutii.. poezie... m-a ajutat sa-mi termin lucrarea, el si alti cativa amici din chat room ( in sensul ca eu le trimiteam scanate si ei imi dactilografiau...

Am simtit din ce in ce mai mult ca vreau sa ies din relatia mea...Dar destinul a facut in asa fel incat dupa licenta sotzul meu plecat din tara ( imi pare rau ca nu pot povesti mai multe).... Ce a lasat in urma nu pot sa va povestesc iara... dar nu mi-a fost usor..

Cu cel care avea sa-mi devina sotz dupa 4 ani de relatie.. nu a fost dragoste la prima vedere. A fost sex la prima vedere. El recunoaste ca asta a vrut. Si eu de asemenea. Nu stiam nimic unul despre celalalt insa am decis ca vrem sa fim impreuna... Si impreuna am ramas, pornind de la nimic. Am trecut prin clipe de cosmar ( mai ales eu, pentru ca el e un tip puternic), am luptat de la zero sa construim o relatie.. Si am construit ceva minunat. In 4 ani am facut cat nu fac altii intr-o viata. Cu multa munca, transpiratie si chin. Munca a fost foarte importanta pentru noi. Fara mine stiu ca nu s-ar fi decis sa se apuce singur de o afacere, iar eu alaturi de el mi-am inceput cariera de dascal.

Ideea e in felul urmator: poti cunoaste un om ani ai ani.. iar atunci cand te decizi sa te casatoresti.. sa descoperi ca nu aveti mare lucru in comun sau ca nu exista compatibilitate intre voi... Noi insa, am pornit de la nimic ( ma rog, sexul era minunat) si am construit pas cu pas relatia, educandu-ne cunoscandu-ne si consolidandu=ne relatia cu motivatia pe care o aveam si anume a demonstra tuturor ca nu suntem nebuni si ca decizia noastra nu a fost una luata nebuneste...

Suntem de 4 ani impreuna. Anul trecut ne-am si casatorit. Nu exista zi in care dimineata sa ma lase sa ma dau jos din pat fara "minutul de tzinut in bratze". Certati, stresati nu exista sa nu avem minutul de tzinut in brate dimineata. Ne iubim. M-a invatat din nou sa traiesc, m-a invatat responsabilitatea si ce inseamna munca si rodul muncii tale. Daca uneori a fost mai dur cu mine ii multumesc, pentru ca doar asa am reusit sa trecem peste obstacole.

Cat despre doamnele care e ofuscheaza in privinta chat-ului... noi si acum mai facem asta.. mai ales el... Noi doi am facut istorie pe internet.. si am putea impreuna sa scriem romane daca nu chiar tratate de psihologie... Forma asta de comunicare nu mai e doar o joaca... O joaca e plimbatul de mana prin parc... 10 ani.. dupa care el fuge din fatza altarului pentru ca ii e teama... Pe mine ma raneste mai mult mama mea pe care o cunosc de 31 de ani decat m-ar putea rani vreodata sotzul meu cunoscut pe internet...E doar o prejudecata doamnelor si dominsoarelor... nu e o masura disperata.. cum cineva afirma mai sus. Noi doi avem in orice clipa amici , prieteni in toate colturile lumii care ar putea oricand sa ne ajute sau macar sa ne ofere o informatie... Eu mi-am primit chiar si cozonacii de paste de la o "prietena virtuala" , ca sa nu mai vb de informatii si servicii facute.. La fel facem si noi cu cei care ne solicita ajutorul...Asta e progresul... si nu o medota disperata de a comunica... Pentru mine in special e cea mai ieftina cale de a tzine legatura cu prietenii din liceu sau facultate, ramasi acasa sau imprastiati prin lume...

( va rog nu dati atentie prea mare ortografiei, scriu foarte repede, nu ma uit la tastatura si nu mai stau sa corectez)

cami