Clubul femeilor recasatorite si fericite

[Ana68]

Cami,

Ma bucur sa te reintalnesc!

Ce poveste frumoasa!Ai dreptate cu faptul ca internetul eun mijloc de comunicare si nu un mijloc disperat de a-ti gasi partenerul de viata!

Iar cu faza cu "sex la prima vedere"m-ai dat gata : tre' sa recunosc ca si eu am trecut prin asta,de aia am scris ca ne-am pupat din prima..

Ce mai faci?Ai reusit sa rezolvi problema cu mamanu' tau?!

Sa ai parte de liniste si sa auzim de bine!

 

Ana-Maria,mami deAlex&Luana

 

[korinna]

Cami...am citit si am ras in barba....La faza cu "sex la prima vedere".....

Noi ne-am cunoscut in iunie ...pe 5 iunie 2001.Si pe 8 iunie..am"executat"treaba.:))

Ma gandeam ca doar asta vrea de la mine..si vroiam sa se termine mai repede.Ca daca asta e tot ce-si doreste....sa aiba..si sa ma lase in pace...Asa ca ne-am dus undeva.....am prestat...si el brusc a adormit.iihihihihh....Il mangaiam pe frunte si ma gandeam..oare cine o sa se bucure de el??Cine va fi fericita care se va trezi in fiecare dimineata langa el???!!!

....insa..se vede ca eu trebuia sa fiu aceea.Inca ma trezesc inaintea lui..si il mangai pe frunte....mi-e asa de drag de el..!!!!!

 

Cid="red">oid="green">rid="orange">iid="blue">nid="orange">nid="green">aid="red">id="Comic Sans MS">id="size4">

 

poze cu familionu'

 

[brendamitran]

Korinna,felicitari! Se pare ca sugestia mea a prins bine si ma bucur ca ai folosit si titlul pe care-l sugerasem,chiar nu ma gindeam ca o sa faca cineva treaba asta,eu am aruncat o vorba mai mult in gluma,dar acum citind atitea povesti frumoase,imi dau seama ca nici nu se putea o idee mai buna! Mi-a tare drag sa citesc povestile voastre si ma imaginez in fiecare dintre ele si pe mine....Si....stii ca ai avut dreptate? Parca imi induc o doza de optimism pe care am pierdut-o demult! Sper sa intru cit mai curind si eu pe aici sa-mi spun povestea,desi,deocamdata,nu se intrevede nimic la orizont.....

Treaba cu netul,asa cum am mai vorbit si cu Ana,conversatiile pe chat,nu sint totuna cu matrimonialele,desi,la o adica,cu toate retinerile mele,pot spune ca nu stii de unde sare iepurele....

Va pup pe toate si.....pe curind!

 

BRENDA

[Ana68]

Brenda,sper sa te citim cu o poveste frumoasa intr-un viitor cat mai apropiat....sa ai parte numai de bine si...netu' nu inseamna numai matrimoniale...dupa parerea mea inseamna a merge in virtual in toata lumea si a vizita cu gandul locuri in care poate nu vei ajunge niciodata....

numai bine tuturor!

 

Ana-Maria,mami deAlex&Luana

 

[tora97]

Iete-ma si pe mine!!! Ma inscriu cu bucurie in rindul membrelor acestui club.... Povestea mea este simpla am sa o scurtez cit se poate de mult, desi recunosc ii iau mult din farmec:

 

Prima casatorie a esuat in urma cu 7 ani... cind hotaram (dupa 3 ani) sa mi iau inima n dinti, copila de 1 an (Thea) si sa plec la "vesnica" mama.

6 ani am bintuit... 3 ani am gustat dintr o relatie al naibii de amara, un gen de "In pat cu dusmanul"

Dupa, au urmat alti 2 ani de singuratate, in care mi se luase de "ei", ma simteam bine in singuratatea mea,doar eu si puul meu, eram multumita, mi era bine. Nu ma gindeam sub nici o forma la o alta relatie

Apoi, s a intimplat minunea: L am cunoscut pe EL

Ne am indragostit la prima vedere (29 iunie 2004id="blue">) iar peste mai putin de 4 luni (16 octombrie 2004id="blue">) ne logodeam si casatoream civil pentru ca pe 26 februarie 2005 id="blue">sa facem cununia religioasa, iar pe 7 iunie sa o tinem in brate pe cea mai noua membra a familiei- Ana

 

Astfel, avem 3 fete Ioana id="red">(12 ani) pina anul trecut doar a lui, Theaid="red"> (8 ani) pina anul trecut doar a mea si, cum v am spus, Anaid="red">...

 

Musai sa ne adaptam din mers si desi uneori schiopatam cite o secunda ne este bine impreuna!

 

Deci, iote ca se poate!!

 

Linistea si pacea gasite de mine v o doresc si voua...

 

http://community.webshots.com/user/tora97

 

"da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez

[Ana68]

Tora,ma bucur ca ti-ai gasit linistea si fericirea....Intrebare de om curios si nelamurit:cum naiba(sorry!)ai reusit sa "intinzi" 3 ani o relatie de genul in pat cu dusmanul?Eu as fi fugit mancand pamantul dupa prima palma....Sau am luat eu prea cuvant cu cuvant relatia asta?!

Felicitari pentru tiza mea,Ana![cheers]

Asa a fost si la noi,cu o Ana venita pe drumul asta....numa' ca Ana noastra e Luana....

Stau si ma gandesc ca de nu am mai schiopata uneori cate putin parca nu ar mai fi asa frumos pe urma,nu?

Iti doresc multa fericire si sa fiti sanatosi cu toti!

 

Ana-Maria,mami deAlex&Luana

 

[Viovio]

Sa va spun si eu povestea mea...

Trei ani din viata i-am trait linag un om pe care acum stiu sigur ca nu l-am iubit dar,atunci,mi se parea cea mai buna solutie de a scapa de problemele mele familiale.

M-am chinuit mult sa-l intretin,sa-i platesc avocatii(era judecat pentru furt),sa-l acopar de cite ori facea "prostii".

Si cu citeva luni inainte de nunta am avut curajul sa renunt la tot si sa plec.Toata munca mea,toate lucrurile mele au ramas la el...

Un an dupa aceea,am continuat sa-l revad fara stirea parintilor mei (cred ca ma "linsau" daca ar fi aflat ca inca ma intilnesc cu el).

Toti anii astia am fost mintita in fel si chip.

Atunci mi-am jurat,ca omului cu care imi voi impartii viata ii voi ierta orice dar nu minciuna si nu violenta.(asta cu violenta e de la tatal meu care practica f des "sportul" asta)

La o saptamina dupa ce am pus capat relatiei noastre definitiv....l-am cunoscut pe cel care azi imi e sot.

O minune de om,fin si cultivat,bun,rabdator,tandru...asa cum am visat dintotdeauna.

Am apreciat in primul rind faptul ca a fost sincer cu mine.

Chiar daca sinceritatea lui a constat din a-mi marturisii (din prima seara) ca e casatorit.

Divortul lui s-a incheiat in august(ne cunoscusem in mai)

M-a cerut in casatorie dupa doua luni.L-am refuzat...Imi era frica...

Dupa un an ne-am mutat impreuna si am trecut prin viata cu bucurii si cu necazuri...Nunta am facut o dupa 3 ani.

Acum stiu ce inseamna sa iubesc si sa fiu iubita,sa si primesc si sa fiu apreciata pentru tot ceea ce dau...

Viata mi-a oferit o recompensa pentru toata suferinta prin care am trecut.

Azi sunt fericita!

Si asta doar pentru ca am stiut sa profit de "a doua sansa".

Si ca am inteles ca lumea nu incepe si nu se termina cu un el oarecare...Nu lumea mea!

 

 

 

Violeta mami de printesa Cristiana Bianca

POZE CU BIANCA

 

"Viseaza ca si cind ai traii vesnic,dar traieste ca si cum ai murii azi"id="blue">

 

[Ana68]

Vio...interesant,trist,bulversant si...happy end!felicitari ca ai reusit sa gasesti ceea ce ti-ai dorit si sa fiti sanatosi si fericiti pana la 100 de ani,alaturi de Bianca!

 

Ana-Maria,mami deAlex&Luana

 

 

[alinaxeni]

Buna fetelor.Ma bucur tare mult ca am gasit acest subiect.Se simtea nevoia.

Hai sa va spun si eu povestea mea.

Despre primul sot nu vreau sa-mi amintesc prea mult.Am stat trei ani impreuna si mai mult separati si cu toate astea am reusit sa facem o fetita. Pana la urma s-a dovedit ca nu puteam sa convietuim si gata.Ne-am certat 5 ani pt. tutela fetei dar pana la urma a ramas la mine.

In toti anii de dupa am incercat sa-mi refac viata dar parca era un facut,cu fiecare relatie cand ajungeam sa implinim 3 ani imi gaseam prietenul cu alta.Ajunsesem complexata si credeam ca e ceva facut,imi pierduse-m orice speranta si pana la urma am renuntat,chiar am refuzat sa mai am un prieten.Aveam o prietena cu care ma vedeam in fiecare week-end si ne plangeam de mila una la alta gandindune cum vom ramane noi singure si vom ajunge babe in baston.Numai ca nu stii niciodata ce-ti rezerva viitorul.

Intr-o zi,ma intorceam de la munca cu troleul,era gol,ca niciodata.luase-m salariu si eram tare multumita,imi faceam planuri,eram cu gandurile in alta parte.Intr-o statie se urca un tip brunet cu aliura de arab,mustata,brunet,chiar l-am remarcat,imi placea cum stateau hainele pe el(eu ma ocup cu confectii).M-am uitat un timp la el l-am studiat bine fara sa ma gandesc la altceva dupa care am uitat complet de el.Nu am remarcat ca si el ma studia dar destul de discret.Cand am coborat a venit dupa mine si instantaneu mi-am dat seama ca ma urmarea.Mi-am spus ca daca zice ceva ii dau o geanta in cap.Cand a deschis gura si ma- invitat la o cafea am ramas masca,era roman,la asta nu ma asteptam.Nu stiu ce mi-a spus nici in ziua de azi,parca eram hipnotizata.Cert este ca ne-am reintalnit seara si iarasi parca nu aveam creierul la mine,am ajuns la mine acasa direct in pat.Ce sa va mai spun,cand am revenit cu picioarele pe pamant era prea tarziu,faptul era consumat.

A plecat dimineata la 6,fara sa spuna nimic si nu l-am mai vazut 2 zile.

Mi-am chemat prietena si i-am spus ce facuse-m.....era sa ma si bata cand a auzuit.M-a trimis la dr. sa-mi fac analize.

Dupa 2 zile suna el......forte calm imi spune ca vrea sa discutam ceva.....acum ma gandeam ore ce vrea sa-mi spuna .....in mintea mea erau numai nenorociri.

Vine,intra,f.serios......am zis gata,e de rau.

Imi spune ca nu e din Bucuresti si ca e casatorit.Atunci am crezut ca se crapa pamantul si intru adanc in el.....dar a venit cu completarea ca e in divort.Asta nu m-a linistit cu nimic si-l-am dat afara.

Dupa o luna abia imi revenise-m si ma suna iarasi.

"Stii, am terminat divortul.Vrei sa ne mai vedem?" Binenteles ca iar imi ramasese creierul pe undeva si am acceptat.Dupa inca o luna si un concediu petrecut impreuna cu el ,intr-o zi suna telefonul....era fostul meu sot care vroia sa ne vedem.

Ne-am intalnit,vroia sa ne impacam....i-am spus ca am pe cineva si ma mai gandesc.

L-am sunat pe prietenul meu si i-am spus tot......replica"faci cum crezi ca e mai bine pt. tine si fata,eu nu te oblig sa ramai cu mine"

Va dati seama...trebuia sa fac o alegere pe care sa nu o regret niciodata....si la-m ales pe prieten.A doua zi SUNA TELEFONUL si o voce imi spune ca fostul meu sot a murit.........ce am simtit,e foarte ciudat,parca ma dezlegase cineva din niste lanturi grele pe care le tarasem mult.....exact asta am simtit.Atunci am fost convinsa ca am intalnit omul langa care voi petrece tot restul vietii.

Dpa inca patru luni era deja mutat la mine cu arme si bagaje si atunci mi-a cunoscut si fata.

Acum am trecut binisor de cei trei ani fatidici si fiecare zi vine cu noi motive care ma fac sa inteleg ca am intalnit un om deosebit,capabil sa iubeasca si sa se fac iubit,un om care stie sa fie si tata si sot si umar la greu.

Sper ca nu v-am plictisit prea tare cu mica mea nebunie si tare mi-as dorii ca toate femeile care sunt singure si au suferit sa intalneasca asemenea barbati.

 

 

alina

[Ana68]

Alina,ti-am citit postarea cu sufletul la gura...mey,mey ce aventura!!!Uau !!! Ce romantic! Te admir pentru curajul pe care l-ai avut de a risca....Nu stiu ce sa-ti mai scriu,inca sunt sub impresia povestirii tale si ma bucur ca nu sunt singura care a plecat in viata cu capul inainte si,vorba ta,fara creier la pachetel....

Iti doresc sa fi iubita,fericita,sanatoasa...si peste 100 de ani !!!

PS.Poze nu pui sa vedem si noi pe Fat-Frumos si printesa ta fata?

Te pup si sa ai parte numai de bine!

 

Ana-Maria,mami deAlex&Luana