Clubul femeilor recasatorite si fericite

[alinaxeni]

Ana, ma bucur ca ti-a placut povestea mea.

Judecand acum,dupa atatia ani,cred ca nu as fi reusit sa-l apreciez daca nu treceam prin atatea suferinte.Cred ca la mijloc a fost mana destinului pt. ca s-au mai intamplat niste lucruri care mi-au cam dat de gandit.

Partea amuzanta(si nu prea) este ca fostul sot mai da tarcoale prin casa noaptea si nu prea-i convin unele lucruri.Acum am ajuns sa ne amuzam dar la inceput a fost cam terifiant cand ne-a smuls galeria de la fereastra la 2 noaptea.

In privinta pozelor as posta dar nu stiu cum,ca eu sunt incepatoare pe aici.

 

alina

[Ana68]

Alina,pai la voi numai fenomene de poltergeist va lipseau...Mey,Dumnezeu sa-l odihneasca pe fostul tau sot!Nu sunt bisericoasa,nu le am cu slujbe,popi,sarbatori religioase si toate celelalte ...ma rog,fiecare cu ale lui....insa ar fi bine sa mergi la cineva priceput in chestii d-astea si sa faci ceva legat de toata treaba asta cu poltergeistul,ca nu-i de glumit...Nu cumva sa ajungi pe la vreo mama Omida...fereste-te de d-alde astea...Eu ma refeream la vre-un psiholog,psihanalist,un cineva specializat in astfel de fenomene...S-ar putea ca toate astea sa fie din vina fostului ,care,asa cum s-a mai spus de catre cei ce cerceteaza domeniul asta,n-a putut sa treaca la alt nivel in lumea lui,dar nici sa se desparta de lumea asta.El a murit ,banuiesc,si neimpartasit si in plus avea de rezolvat cu tine o impacare,poate simtea ceva,de aia o fi vrut sa va impacati,nu neaparat sa fiti iar impreuna.A avut o moarte violenta?...Sunt multe de discutat pe tema asta,nu-i locul aici...mergi si la un preot,dar cauta unul adevarat,nu un popa de 2 lei care zice doua vorbe ,trage 3 basini si gata slujba....unul cu har,cum se spune...Vei afla ce trebuie facut...Te intreb si eu:ai dat de pomana pentru fostul,ai facut vreo slujba pentru el,l-ai pomenit?Ca e bine sa faci asa,sa-l faci sa plece...Pe bune,nu-i de glumit.In general aceste spirite sunt revoltate,au ceva de lamurit si in cele mai multe cazuri fac rau...

Lasand astea la o parte....am citit inca o data postarea ta si acelasi efect l-a avut asupra mea...Pe bune daca nu seamana cu un scenariu de hollywood,fara nici un misto!Destinul este cel mai puternic in viata unui om...Se zice ca soarta si-o face omul si "cum iti asterni asa dormi"...adevarat,dar si "ce ti-e in frunte ti-e pus" tot adevarat e...Mie mi-a ghicit cineva odata,in palma....Aveam vreo 17 ani si mergeam frecvent la Brasov,unde aveam o prietena cu care eram ca surorile....Vecinul ei era mester popular,sculpta de toate in lemn,arta populara,om cu expozitii in tara si strainatate,un om deosebit,la timpul ala avand in jur de 60 de ani...Omul ala mi-a zis asa - n-o sa uit cat 'oi trai:"pai te vei casatori de doua ori...o sa ai doi copii,vezi ai grija cu capul,ca o sa ai probleme....o sa traiesti destul de mult...uite,aici,unde se intersecteaza linia inimii si a vietii o sa ai o cumpana mare,dar treci de ea cu bine"...Sa sti ca ce mi-a spus s-a adeverit 100%....Asa ca d-aia zic:"ce ti-e scris,in frunte ti-e pus"...

Mai povesteste....

Sa aveti parte numai de fericire si de tot binele din lume!

 

Ana-Maria,mami deAlex&Luana

 

 

[Luana]

Draga Ana, esti o femeie extraordinar de puternica. Ma bucur de cate ori am ocazia sa iti citesc mesajele, iar viata ta! ... Doamne, ce drum greu! Sa ai mereu parte de bine!

 

TUturor fetelor numai - o viata implinita si buna!

 

L.

 

mi-e dor de mare si de soarele de acasa

[alina023]

Draga Dana,

Eu am exemplul prietenei mele care este la a treia casatorie. La fel ca si tine, dupa primul esec a sperat ca va gasi acea persoana care sa o faca fericita. Dar nu a fost sa fie... Acum are 34 de ani si s-a casatorit din noua in vara asta (dupa ce a locuit cu actualul sot vreo 3 ani) si este foarte fericita. Se bucura ca nu s-a complacut nici in prima dar nici in cea de-a doua casnicie. Au fost adevarate calvaruri primele ei relatii dar acum marturiseste ca ii sunt rasplatite toate clipele nefericite pe care le-a trait.

Asadar nu-ti pierde speranta. Si nu renunta la fericirea ta doar pt ca s-a dovedit ca nici a doua oara nu a fost cu noroc... Mai poate fi si a treia oara si tu poti in continuare sa iubesti, poate chiar mai mult...

Numai bine iti doresc si sa-ti traiasca puiutii!

 

Alina si Luca nazdravanul (14 Feb 2003)

 

 

[Yasmine]

quote:Originally posted by iarina

quote:Originally posted by ra_mata

"Multi au spus ca relatiile pe internet nu sunt de durata,ca e o aiureala sa cunosti pe cineva asa,ca trebuie sa ai curaj sa cunosti o persoana asa,fara sa sti nimic despre respectivul sau respectiva."Cam asa cred si eu. Chiar numai pe Internet iti gasesti jumatatea? Mi se pare o solutie destul de disperata, dar vad ca majoritatea povestilor de aici au o constanta - netul! Am o colega maritata tot dupa o relatie pe chat, insa nu mi se pare prea fericita.Cred ca mi-ar conferi un sentiment ingrozitor de nesiguranta! Adica in 10 ani nu mi-am dat seama de persoana de langa mine si sa cred ca as putea avea incredere intr-o persoana pe care nici nu o vad...

---

id="quote">id="quote">avusasi frun ghinion pe net? Ca altfel nu-mi igzplic rautatea scrisa mai sus...

---

id="quote">id="quote">Ia sa mai rasturnam odata povestea cu netul.M-am casatorit in 1995 dupa 4 ani impreuna, impotriva vointzei tuturor, pe ai mei nu i-am chemat la nunta pt. ca nu au fost de acord, deci nu i-am chemat nici pe ai lui, ca sa nu fie raca mai tarziu. Eram in anul 5 de facultate, urma sa-mi dau licentza in septembrie '95. In iulie ne-am casatorit, pt. ca asha consideram ca trebuie, shi mai putzin pt. ca muream de iubire ca la inceput.In noiembrie '95 eu veneam in Germania shi el ramanea in Romania pt. ca mai avea 2 ani de shcoala.In '96 ianuarie, gasesc primul job de medic, in '97 termina el shi vine in Germania. Intre timp parintzii mei accepta casnicia mea, toate par ok.In '98 schimb locul de munca, el gaseshte la numai 4 luni de Germania primul loc de munca (pardon, ii gasesc eu), lucreaza f. mult, in timpul liber are al doilea job la Mc Donald's, toate merg ca pe roate.In '99 intru in societate cu shefa mea, adica bani multzi dansul nu mai merge la al doilea job, ba mai mult vrea neaparat sa se lase shi de primul.In '2000 cumpar cabinetul stomatologic in care lucrez, ceea ce inseamna investitzie mare, datorii multe, dar shi bani multzi. EL nu mai merge la serviciu, ci deschide un laborator de tehnica dentara unde lucrurile stau cam asha: el se joaca pe calculator, shi angajatul lui lucreaza. Casnicia nu mai e casnicie de mult, ci doar doua persoane care locuiesc in aceeashi casa, chiar daca spre afara totul arata mirific: un medic cu cabinet propriu, shi un tehnician cu laborator propriu (sigura diferentza e ca ambele sunt finantzate in exclusivitate de mine shi pe credite luate numai de mine); eu vreu copii, NOI nu vrem copii ... intzelegetzi.Aici intervine internetu' bata-l vina.Cunosc pe cineva pe net un clujean care imi cere numarul de telefon, pe care nu i-l dau. Nu vreau sa ma despart, ar insemna sa recunosc un eshec in viatza de care raspund singura, ca deh, n-am vrut sa ascult de altzii cu experientza mai multa decit mine.Intr-un final ii dau adresa site-ului cabinetului meu, unde scriu shi toate numerele de telefon, nu au trecut 10 minute shi ma suna.Parca mai scria cineva aici de voce, eu m-am indragostit la prima ... silaba, doar de o voce, chiar daca nnu recunoshteam, asta era in aprilie 2001. Urmeaza o nebunie din partea mea, dupa lungi convorbiri la telefon, shi online, zbor la Timisoara, orashul studentziei mele shi ne intanim prima data, de aici nu mai exista scapare. Suntem hotaritzi amandoi sa nu schimbam nimic la situatzie, mai ales ca eu i-am spus ca nu ma despart niciodata. Dar dupa o noapte la Timisoara urmeaza o luna mai tarziu 4 zile la Budapesta. Sper totushi sa-mi pot salva casnicia, shi plec cu sotzul 4 saptamani in Grecia - CALVAR.Incep sa recunosc ceea ce va veni. Voi divortza, ori ca va fi ceva cu celalat ori nu. Unul dintre motive este ca sotzul meu ma "face" de citeva zeci de mii de marci in concubinaj cu parintzii lui, nu shtiu shi nici nu vreau sa shtiu cite mashini au luat in perioada aia drumul Romaniei. Dar nu-i nimic unde s-au facut bani, se mai fac.In octombrie 2001, nu mai pot shi ii spun ca am cunoscut pe altcineva shi ce credetzi, imi spune senin, hai sa divortzam :), ce simplu nu ?!Drept care ne separam, din noiembrie 2001, in decembrie se muta definitiv cu toate lucrurile din casa (adica le impartzim fratzeshte).In decembrie plec spre Romania, singura shi libera, shi revenim in Germania impreuna. In 3 aprilie 2002 Alexandru trebuie sa plece in Romania (3 luni in Spatziul Schengen, 3 luni afara). In 5 aprilie am confirmarea: sunt insarcinata (Andreas se va nashte pe 30.11.2002). Divortzul urmeaza tarziu, in decembrie 2003, shi in august 2004 se nashte Yasmin. Finally pe 11.11.2004 ne casatorim, shi pe 20.11.2004 cumparam o casa, un cuibushor al nostru, pt. 4 persoane fericite shi implinite.id="Comic Sans MS">id="size3">id="purple">>>Daruieshte lumii un zambet shi toata lumea itzi va zambi!<< Charlie ChaplinCorinna, Andreas Noël, Yasmin Serena shi Alexandru http://www.rhp.ro/Andreasn/

[Ana68]

Mey dragelor,am recitit ce am scriat io si chiar ma intrebam daca sunt scrise randurile de mine,ca prea m-am inversunat asa pe biata femeie...Insa ma simt uneori cu musca pe caciula si,cum se spune,mai dau si io cu clontzu',ca deh!suntem de aceeasi parte a baricadei si corb la corb nu-si scoate ochiul...

Ce de intamplari...si aproape toate cu happy end.

Yasmine...super povestea.Multa aventura si la tine...Nu mai stiu daca am mai scris,insa si la mine a fost dragoste la prima vorba si sex la prima vedere...Si tot cu internetul,bata-l vina!Nu stiu daca ai citit,insa nu vreau sa ma repet!Mey,sa aveti parte de 1000 de ani de fericire si frumusete sufleteasca,alaturi de copilasi!

Alina ai dreptate ce zici tu si nu vreau sa crezi ca sunt Gigi Contra,dupa toate intamplarile din viata mea sau sa crezi ca ma contrazic.Insa referitor la ceea ce scria Dana Danen...e posibil,zic eu,sa se potriveasca ce am scris mai sus,ca ce ti-e scris in frunte ti-e pus(sau cum iti este soarta).Eu am cam renuntat sa cred ca soarta si-o face omul...Ma rog,intre atatea intamplari fericite iata ca exista,inca,totusi,oameni mai putin fericiti.

Dana,se mai spune si asa :"cine cauta ,gaseste!" Spor la cautat si sa ne ti si pe noi la curent!

Luana,draga,multumesc de cuvintele tale frumoase!Si pe mandra mea de fata tot Luana o cheama.Stiai ca Luana e un nume dacic?Iti doresc numai bine,sa fi iubita si sa ai parte de lucruri bune!

Tuturor va doresc weekend frumos si sa fiti iubite!

 

Ana-Maria,mami deAlex&Luana

 

 

[Laurica27]

valeu!!! vai viata mea!!!

daca citeam ieri subiectul asta ziceam ca nu stiti despre ce e vorba. eu cu sotul meu m-am cunoscut pe net..eu 26, el 30..si in 3 luni ne-am casatorit. a trecut un an jumatate de atunci...cata dragoste! eram (si inca sunt, cred) innebunita dupa el..nici o cearta serioasa, nici o divergenta de opinie. pana ieri...care incepuse ca o zi normala..el cam morocanos pe tema lipsei de bani si a greutatilor la servici..cam asa era de vreo 3 saptamani...si ieri nu am mai rabdat atata necaz. eu eram fericita doar sa stau cu el..fara iesiri, bani..ca daca nu erau, nu erau si basta...si ieri s-a terminat. mi-a reprosat lipsa de bani (eu am 2 servicii), temperamentul meu, mi-a spus ca din cauza mea si-a pierdut fostul servici si prietenii...si ca nu sunt normala...si a luat bagajul si a plecat...cu tot cu masina luata cu banii de la nunta, care mi-a explicat ca e numai a lui...deci acum 24 de ore era totul bine si frumos...

nici nu stiu ce sa cred...ideea unui divort nu a fost in mintea mea niciodata. sunt sigura ca viata mea a vazut cea mai buna perioada deja...ce o sa se intample dupa?

recasatorite? si fericite? si cum treceti peste toata durerea si dezamagirea si peste toate amintirile?

[Laurica27]

si am uitat sa zic de copil...de cand ne-am luat a vrut "puiutz"...se uita la altii si uneori se apuca de bocit ca el nu are...eu as mai fi amanat, dar..de 2 luni incercam...deocamdata nimic..reactia lui a variat de la "nici macar din asta nu suntem in stare sa facem" pana la ...replica de ieri...faimoasa zi de ieri.."copil ne lipseste acu ca n-avem bani sa traim nici noi doi"...impreuna avem 14 milioane pe luna...

sunt deschisa sugestiilor de interpretare ca eu am obosit...

[Nora__]

'O faimoasa zi de ieri' am avut toate cele recasatorite si toate iti vom zice ca trece...de fapt,e deja 'ieri'.Cel putin asa ar trebui sa o privesti tu.Da,durere este si dezamagire si amintiri si mai ales shoc acum,ca ti se pare ca a cazut deodata napasta asupra ta si nu gasesti explicatii.Si asta doare cel mai tare si te face sa te dai cu capul de pereti,ca tu nu intelegi ce s-a intamplat si cu ce ai gresit.

Si noi avem 14 mil pe luna si 2 copii, fata fiind din prima mea casatorie si ne descurcam,ba chiar mai si iesim in oras la o bere,la un teatru,la o pizza.Deci se poate,daca vrei,dar el cauta nod in papura si motive sa fuga.I-a trecut amocul,probabil, sau si-a bagat cineva codita si desigur,da vina pe tine,ca doar nu vrei sa spuna ca el e de vina.E greu sa consolezi pe cineva care acum e shocat si suparat si oricum e posibil sa nu te creada ca nu e un capat de tzara si nici nu se moare din asta.Si ca mai tarziu va gasi pe altcineva potrivit,dar daca citesti multe postari de aici ,de pe forum,vei vedea ca la multe s-a intamplat asa,sa sufere cumplit la un moment dat,iar apoi sa fie fericite si implinite.

Cand am divortat,nu am fost nici complexata si nici pusa la zid si nici indepartata de prieteni,ci dimpotriva.Bine,conjunctura a fost alta,eu n-am fost shocata pt ca am divortat eu si nici nu-l mai iubeam,cum si el iubea mai mult sticla decat familia,dar vroiam sa spun ca partea buna a vietii mele de abia a inceput,si chiar dupa divort a fost ok:ieseam in oras,masculii ma curtau,nu duceam lipsa de oferte si nici nu eram disperata ca nu mai sunt maritata.Si puteam sa jur ca nu imi mai trebuie maritat in viitorul apropiat.Si iata ca....tot pe net[:D],m-a gasit actualul sotz si mi-a schimbat ideile.

Efectiv parca uneori mi-e si frica sa spun cat sunt de happy,ca nu cumva sa dispara fericirea[:D]

Eu tot glumesc,relativ la cum am ajuns sa fim impreuna si cum am trecut peste toate:a fost sa se nasca Rares,baietelul nostru si deci a fost musai sa ne luam,nu ca noi am fi facut ceva anume[;)]

Am scris un roma,dar uite,vad ca esti din Iasi ca si mine si noi,fetele din Iasi ne-am mai intalnit in oras,chiar singurele,vineri seara,la un club,iar masculicii au ramas cu copilasii,deci esti binevenita intre noi.Intra si la Prieteni dintotdeauna,la iesence si ...poate ne vedem.

 

Nora__

 

Comorile Norei__[comoara]

 

 

[Laurica27]

multumesc mult pentru incurajari, Nora. Adevarul e ca duc o lipsa acuta de amici, amice, prieteni de orice fel...cu sotul s-a rezolvat...beeton... a dat toata vina pe mama si s-a gasit solutia sa mergem sa stam singuri undeva..in chirie, ca de cumparat casa nu e cazul..nu zic ca nu e o idee buna sa stea tinerii la casa lor....dar sunt curioasa la urmatoarea cearta serioasa pe cine o sa mai dea vina...si daca o sa mai fie o cearta urmatoarea direct la tribunal ma opresc...pe moment tot poporul a spus ca stai sa vezi..mai hai o sansa..ca omul la nervi vorbeste mult...trist e ca eu nu sunt foarte convinsa de asta....