Durerea femeiasca

[Daisy]

Trebuie sa va marturisesc ca sunt coplesita de initiativa Radio-ului 3 net de a reinvia folk-ul la malul marii...chiar acum, cand va scriu ascult regalul recital al Tatianei Stepa si Magda Puscas, credeti-ma, sunt atat de pline de sentiment si emotie, ca ai senzatia ca nu sunt reale! Dar nu despre asta vroiam sa stam de vorba, ci despre conditia noastra de femeie, intr-o casnicie care nu ne ofera satisfactia implinirii sufletesti, o casnicie care a debutat din dragoste dar care s-a transformat in obisnuinta, ca mai apoi sa se transforme in corvoada. Nu vreau sa fac referiri la cazuri particulare, ci as dori sa discutam la modul general, tacticos si molcom, ca la gura sobei, depanand amintiri dintr-o alta viata... Stiu ca multe dintre noi dorim sa fim superwoman, sa fim si femeia de cariera si sotia model si mama cea mai grozava din lume... Ne straduim, unele chiar reusim, mai mult sau mai putin, intrebarea mea este insa: cate din noi suntem apreciate de jumatatea noastra alaturi de care in urma cu ceva timp, (luni, ani, decenii) am jurat sa imbatranim frumos, impreuna??? Si daca nu m-am facut suficient de inteleasa, poate reflectati pe marginea textului. Durerea femeiasca de Adrian Paunescu V-am tot iertat, v-am tot acoperit, Si, sa mai amanam, nu-i intelept, Ar fi, sa recunoastem, in sfarsit, Femeia, n-are, totusi, nici un drept. Muncim, ca niste sclave, zi de zi, Frumoase-am fost, pe cel dintai traseu, Si condamnarea de-a ne urati, Chiar voi, ce ne iubiti, ne-o dati, mereu. Stam in picioare, inca de cu zori, Si va mirati ca nu mai sunt subtiri, Dar voi, care va credeti tot feciori, De ce nu aratati ca niste miri? Pe unde ne dati dreptul de-a munci, Lucram istovitor, cu voi in rand, Din cand in cand, in burti ne dati copii, Iar voi plecati la altele, razand, Cand suferiti, ne cereti langa voi, Ori va-mbatati, ori ati trudit prea mult, Va plangem, cand va duceti la razboi, Sau cand va speriati, la vreun consult. Eroic v-am iubit nelegitim, Si legitim, eroic v-am iubit, Ne bateti, ne-nselati si noi o stim, Ba, alteori, intram in circuit. Iar cele care, azi, pe termen scurt, Va fura amintirile de ieri, Isi vor plati placerea unui furt, Fatal, cu furtu-aceleiasi placeri. Si, uneori, pacatuim curat, Crezand, prin lacrimi mari, de ochi atei, Ca insusi Dumnezeu este barbat Si nu le intelege pe femei. Dar, vai, a fost odata prea frumos, Ca-n filmele de dragoste a fost, Si-acum, ne omoram sarguincios Si zilnic ne distrugem fara rost. Ne-nvinge viata fara orizont Si voi ne-nvingeti, intr-un mod cainesc, Traim ca niste vaduve de front Si mainile mereu ni se aspresc. Acum, cand auziti acest repros, Priviti, fara privire, inapoi, Incuvintati din cap, marinimosi, Si credeti ca nu-i vorba despre voi. Si, totusi, e vorba despre toti Sunteti la fel de rai si de flamanzi, Durerea femeiasca pentru soti, E-un credit fara giruri si dobanzi. Va e urat cu noi, va e urat, Si ne-ati ucide, dragilor barbati, Asa ca va rugam numai atat: Puteti sa ne jigniti, sa ne-njurati, Dar faceti-o cu tonul coborat Si pan-adorm copiii, asteptati. Cea care spera

[Daisy]

Off topic:

 

Si pentru ca poate nu am fost suficient de coerenta, va precizez ca pe site-ul radio3net veti gasi acest poem transpus pe acorduri de chitara de Tatiana Stepa si Magda Puscas, in partea de jos a primei pagini, "Tatiana Stepa si Magda Pu#351;ca#351; - Gura Porti#355;ei", sectiune a 2-a audio/video.

Dramatismul versurilor sunt amplificate de acordurile muzicale si de vocile absolut dumnezeiesti.

 

Cea care spera

[ELIZA MIRON]

Mi-ai dat tema de casa....

[Rufus]

quote:Initial creeata de Daisy

intrebarea mea este insa: cate din noi suntem apreciate de jumatatea noastra alaturi de care in urma cu ceva timp, (luni, ani, decenii) am jurat sa imbatranim frumos, impreuna???

---

id="quote">id="quote">Multe, crede-ma. Poate o facem in felul nostru, dar o facem. Nu lasa ca exceptii regretabile sa se transforme in regula. Viata este frumoasa. Depinde de noi cum o traim[grup].http://community.webshots.com/user/tora97"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[laurajr]

Daisy, sa-ti dea Dzeu sanatate, ca de cand caut eu poezia asta !!! Eu am ascultat-o cantata de Maria Gheorghiu acum 5 ani dar nu stiam de cine erau scrise versurile .

Inca o data , multumesc !

 

Scarlet O'Hara : Si maine mai este o zi !

Laura si shoricutzu' Otilia

[patry_r]

La inceputul inceputurilor totul parea atat de ...roz, nimeni nu mai traia ceea ce ni se intampla noua. :)

 

Apoi, copil, greutati, nervi intinsi la maxim dupa nopti de nesomn...

 

Sacrificii: sa facem mai intai la casa si apoi concediu, sa mai facem si asta si dupa ce termina poate plecam sa ne relaxam putin. In ani am invatat sa nu mai renuntam la concediu,sa ne facem putin timp pentru noi trei, sa simtim ca ne rasfatam noi insine.

 

Dupa 17 ani constat ca din casnicia care parea de neegalat de nimeni altcineva ramane satisfactia unui copil minunat, unor clipe extraordinare dar si mult zbucium, si nervi tocati.

 

Nu-i corvoada, nu... Dar a fost o perioada cand asa simteam. Pana cand am hotarat: praful poate ramane nesters inca putin, aspiratorul mai poate sta, rufele le pot calca in fata tv, putem lasa totul chiar daca parea ca au fost turcii pe la noi si putem iesi la o mica drumetie...

 

Perioada in care incercam sa fiu model la serviciu, gospodina deosebita, mama ideala mi-a deschis ochii (cam greu!) ca nu se pot face toate la nivel "excelent", pe undeva trebuie sa fie ceva la un nivel mai mic.

 

Am realizat ca baiatul n-o sa-si aminteasca teancurile de rufe calcate, curatenia ...de maniac etc., ci o sa-si aminteasca de parintii linistiti, cu nervii relaxati, dispusi sa-i treaca cu vederea micile nastrusnicii...dispusi sa se joace cu el...

 

Cat sunt de apreciata de jumatatea mea? Uneori simt ca sunt, uneori spune ca eu sunt jumatatea mai puternica. Alteori....

 

Am simtit o mare durere cand am realizat ca avem o casnicie in limite normale, poate mai buna decat a multora din cei cunoscuti, dar ca nu mai avem starea aceea de roz total :)

 

Dupa 17 ani impreuna, parca vezi altfel lucrurile ca dupa 1 sau 2 ani!

[Veve]

Cate dintre noi suntem apreciate?Ti-as raspunde cu vorbele lui Rufus:"multe,crede-ma!".Nici nu vreau sa ma gandesc ca ar fi altfel in vremurile pe care le traim si poezioara de mai sus imi face pielea gaina (sau cum se zice..).Daca de multe ori se-ntampla si contrariul e un pic si vina noastra;nimic nu e batut in cuie si de neinlocuit...id="maroon">id="Comic Sans MS">

 

Irina,veve & crokoid="size2">id="violet">id="Times New Roman">

poze,poze,poze si iarid="blue"> pozeid="size1">

 

 

 

[Andrada]

Tezeu infeminat (adica cu tzitze)

 

Sint trist si port pe umeri durerea tuturor

Ca m-am nascut porcin si vinzator de dor

Eu speculez emotii si dragoste firesti

Sa-mi sune banul dulce si numele-n povesti.

 

Si in final de seara, amurg de tirg pustiu

Vindut-am pe parinti, pe fiu si pe sotii.

Ramin doar eu cu mine ca o Casiopee

Sa imi creez o doina si chiar o epopee,

 

 

 

Semnat umil Adrian Paunescu

 

 

 

A

 

 

L’amore che move il sole e l’altre stelle.

 

Camera lui Marcu

[mobriq]

Daisy, in principal vreau sa zic numai merci de link. Apoi, Tatiana Stepa mie personal mi se pare prea trista si melodramatica. O fi avand motivele ei, dar pe mine nu ma reprezinta.

 

 

Monica si [copil] Eduard

[Loma]

Daisy id="red"> [flo][flo][flo], pentru poezie, foarte faina...

quote:Originally posted by patry_r

La inceputul inceputurilor totul parea atat de ...roz, nimeni nu mai traia ceea ce ni se intampla noua. :)Apoi, copil, greutati, nervi intinsi la maxim dupa nopti de nesomn...Sacrificii: sa facem mai intai la casa si apoi concediu, sa mai facem si asta si dupa ce termina poate plecam sa ne relaxam putin. In ani am invatat sa nu mai renuntam la concediu,sa ne facem putin timp pentru noi trei, sa simtim ca ne rasfatam noi insine.Dupa 17 ani constat ca din casnicia care parea de neegalat de nimeni altcineva ramane satisfactia unui copil minunat, unor clipe extraordinare dar si mult zbucium, si nervi tocati. Nu-i corvoada, nu... Dar a fost o perioada cand asa simteam. Pana cand am hotarat: praful poate ramane nesters inca putin, aspiratorul mai poate sta, rufele le pot calca in fata tv, putem lasa totul chiar daca parea ca au fost turcii pe la noi si putem iesi la o mica drumetie...Perioada in care incercam sa fiu model la serviciu, gospodina deosebita, mama ideala mi-a deschis ochii (cam greu!) ca nu se pot face toate la nivel "excelent", pe undeva trebuie sa fie ceva la un nivel mai mic.Am realizat ca baiatul n-o sa-si aminteasca teancurile de rufe calcate, curatenia ...de maniac etc., ci o sa-si aminteasca de parintii linistiti, cu nervii relaxati, dispusi sa-i treaca cu vederea micile nastrusnicii...dispusi sa se joace cu el... Cat sunt de apreciata de jumatatea mea? Uneori simt ca sunt, uneori spune ca eu sunt jumatatea mai puternica. Alteori....Am simtit o mare durere cand am realizat ca avem o casnicie in limite normale, poate mai buna decat a multora din cei cunoscuti, dar ca nu mai avem starea aceea de roz total :)Dupa 17 ani impreuna, parca vezi altfel lucrurile ca dupa 1 sau 2 ani!

---

id="quote">id="quote">PATRYid="red"> ai scris excelent [bis][bis]O sa-mi salvez mesajul tau, o sa-l recitesc mereu, ca si eu sunt obsedata cu curatenia, si asa mai ma supar cand vad ca sotul nu e la fel... in fine la el importante sunt altele, si asa este ii dau dreptate, insa de eg. eu nu suport sa stau sa ma uit la tv. daca sunt lucruri aruncate prin casa, sau sunt frunze pe drive, sau vase murdare in chiuveta.....si el asa de calm si senin...........suparata ca nu-mi mai ramane timp si pentru mine, si cand il vad asa de calm si eu tot ma agit....[:D]Trebuie sa invat sa ma relaxez, ca altfel unde ajung, frunze vor cadea mereu pe drive, vase murdare se aduna toata ziua, la fel si rufe de calcat.......niciodata nu mai termin... Loma