Probleme cu viitorii tatici...

[nanuk]

Ne-am obisnuit ca, de cind avem burtica, sa ne bucuram de toata atentia si grija familiei, lucru dealtfel normal, avind in vedere greul ce ne asteapta. Dar nu ar trebui sa ne gindim oare si la viitorii tatici? Sa fie sarcina si urmarire ei o problema simpla pentru ei? Nu ati simtit niciodata nesiguranta la viitorul tatic, teama ca nu se va ridica la inaltimea asteptarilor? Ca nu va fi destul de bun parinte, ca nu va mai fi la fel de iubit si rasfatat ca inainte? Sa fie oare aceste stari bazate doar pe ratiuni egoiste? Sa fie ei fericiti doar daca vine pe lume un baiat care sa le duca numele mai departe? Merita atentia si sprijinul nostru? Ce ne facem cu ei, fetelor? NANUK [gravi]8 sapt si un bebel care asteapta sa ajunga in brate la taticu'

[nshiro]

Eu daca as sta sa ma gandesc si la asta acum, chiar ca as muri de griji. Al meu sot e un alintat si un lenes. Nu stie sa faca nimic si nu face niciodata nimic decat daca il rog eu in mod expres. Sambata sau duminica uneori sta si leneveste toata ziua in pat la televizor, asa ca m-am cam invatat si eu o lenesa. Insa atunci cand va veni bebe cu siguranta acest stil va trebui sa se schimbe. Insa refuz sa ma gandesc deocamdata daca va fi capabil sau nu... Cert este ca vom invata amandoi cot la cot ce inseamna sa fii parinte. Nu pot decat sa sper ca va fi un tatic cooperant.

 

rocsana si bebe chan

 

[nanuk]

Am vazut tatici care s-au schimbat din momentul in care au vazut prima ecografie si au auzit inima aceea micuta batind. Altii s-au infuriat cind li s-a spus ca o sa aibã fetita, nu baiat, iar acum sunt topiti dupa odorul lor.

Nu stiu daca exista tata care, o datã ce a constientizat ca mogildeata aceea de carne are si de la el ceva, sa nu fie fericit de ce a fost in stare sa produca. (Aici parca este o urma de orgoliu, nu vi se pare?)

Vor sau nu vor, avem nevoie de ajutorul lor, iar ei trebuie sa ne sprijine. Cred ca adesea temerile de care vorbeam ii impiedica sa se poarte asa cum asteptam noi de la ei. Ce e de facut in asemenea situatie?

[ludmmyla]

Draga NANUK, bine ai venit in clubul burticilor! Sper sa ai o sarcina usoara si plina de satisfactii si in final o nastere usoara.

Te inteleg perfect ce te framanta pt ca si eu am trecut prin asa ceva. Sunt in sapt 38+ si astept in orice moment sa aduc pe lume o fetita ( sper sa fie sanatoasa si dragutza foc ). Sotul meu nu a realizat ca va fi tata numai cand l-am dus cu mine la ecograf la 4 luni si ceva de sarcina. Pana in acel moment am fost amandoi convinsi ca vom avea un baietel si medicul ne-a zis ca va fi fetita. I-am platit o bere sotului meu si l-am felicitat ca va avea o fetita. Ne-am obisnuit asa de tare cu ideea ca vom avea o fetita incat nici nu ne mai dorim altceva ( poate am fi un pic dezamagiti daca in final va fi baietel).

Nu iti face probleme, se va obisnui sotul tau cu ideea ca va fi tatic si va pica un pic din pozitia pe care o ocupa acum. Noi simtim tot felul de transormari in organismul nostru si realizam mai repede ce se intampla. Ei trebuie sa vada ecografia, inimioara, caputul copilului si membrele ca sa realizeze. Si inca ceva ....tre sa vada o burta mare care se misca in stanga si dreapta....si atunci simt si ei cate ceva din ceea ce simtim noi.

Rabdare multa cu ei si o sa ne inteleaga......sotul meu nu mi-a luat ceva de multa vreme, dar m-a surprins ca m-a dus sa cumparam lucrusoarele copilului si a venit acasa cu tot felul de jucarii. Ma sprijina fff mult. Iubeste-l si impartaseste cu el tot ca sa fie parte din ceea ce se intampla cu tine.

 

Monica 38+

[nanuk]

ludmmylaid="red">

Multumesc pentru intelegere, desi nu mai am aceasta problema acum. La sarcina precedenta (care nu a fost sa fie, din pacate[q]) am trecut prin asa ceva, in sensul ca, desi avem o casa mare, avem masina si nici saraci lipiti nu suntem, dragul meu sot a fost mai speriat decit mine. Am avut atunci oarece schimburi de idei si, data fiind situatia mea de la cel moment, am avut cistig de cauza. Bebeul nu a mai venit atunci, astfel ca problema s-a rezolvat intr-un fel de la sine.

De data asta este vorba despre un copil pe care amindoi il vrem, asa ca nu mai exista probleme de acest fel. Totusi, nu cred ca nu sunt femei care sa aiba ciocniri cu sotii lor atunci cind vine vorba de adus pe lume un copil, fie ca e vorba despre sexul copilului ori de "inca unul".

Acum ma tem uneori ca, ocupata sa observ intii ce e cu mine, uit uneori de el. Si ma tem - desi deocamdata nu sesisez vreo schimbare - sa nu uitam cu totul unul de altul, prinsi o minunea care ne asteapta. Oricita fericire iti aduce un copil, trebuie din cind in cind sa fim asa cum am fost la inceput, tineri si nelinistiti.

Pe 31, adica miercuri, facem 3 ani de la casatorie. Chiar ii spuneam ca e ultima noastra aniversare singuri. Iar eu am de gind sa profit de ea...

Doar nu o sa stau cu miinile in sin, sa ma trezesc ca ajungem ca [mariaj] familia Bundy, nu?

NANUK [gravi] 8

[ludmmyla]

Draga Nanuk

Imi place ff mult ca iei lucrurile asa. Gandesti bine. Nu trebuie sa fim si sotii si nu numai viitoare mamici. Barbatii nostri sunt ca niste copii care doresc sa fie rasfatati. Iubeste-l cat mai mult.

Neintelegeri sunt si vor fi. Eu traiesc oarecum intr-o casa de nebuni numai ca am noroc cu sotul care e un om tare bun si incercam sa trecem impreuna prin greutati. Copilul asta e ingerasul nostru pe care il iubim inca de pe acum. Sper sa va fie si voua bine si sa ramaneti mereu tineri si nelinistiti.

La noi viata sexuala a luat o mica pauza in ultima vreme pt ca bebele e cam mare deja, dar de aceea exista si alte metode de tandrete si cu intelegere si rabdare trecem prin ele ca si cum nu ar mai fi. Nici eu nu vreau sa fac greseala pe care o fac multe femei cand devin mame si numai atat. Si eu sunt femeie si sunt si o viitoare mamica. Iar dupa ce nasc si toate revin cat de cat la normal vreau sa redevin de 3X femeie ( doamna pe strada, gospodina/mamica in casa si ....in pat [;)])

Iti doresc o aniversare minunata si toate cele bune!

 

Monica 38 +

[catrinutza]

ce sa mai zic fetelor???!!!! Barbatii raman niste copii toata viata....[copil]

Al meu cred ca m-ar fi lasat gravida de la prima intalnire... poate nu chiar pt ca la inceput ne cam [blabla], dar cand am constientizat ca de fapt vrem sa fim impreuna in discutiile noastre intotdeauna au existat BB-ii (4 la numar dupa mintea mea creata care nu rezista la greturile primei sarcini). Dar am asteptat sa facem nunta.... ca de' mi-a intrat mie in minte ca tre' sa se nasca in familie de crestini. Asa ca din septembrie muncim cu drag si spor si uite ca am avut nevoie de un concediu la mare ca [gica]sa isi faca treaba.

Sotul meu e super innebunit dupa copii, culmea a fost dadaca pt fratii lui mai mici si ai fi zis ca i s-a taiat, dar nu.... dar ma surprinde ca de cand i-am spus nu a avut momente "crizate" cum ma asteptam sa fie.... asa ca i-o coc: la urmatoarea ecografie nu mai scapa.

Si sunt total de acord ca daca devenim mame nu mai trebuie sa incetam sa ne gandim la noi si ca la niste femei... chiar daca prioritatile usfera o schimbare, va fi un exemplu fff bun pt copil. Daca de mic creste cu ideea ca trebuie sa te respecti si sa ai grija si de tine nu numai de ceilalti, asa va face si el/ea. Mama mea a fost o mama care s-a pus pe planul doi de fiecare data si mie ca fata, pt ca asta am vazut , mi-a luat ceva timp sa ma "dreg".

 

Va pup si aveti grja de voi si de burtici.... hai, fie si de ei, sotii nostri.:)

 

catrinutza gravidutza

[nanuk]

Fetelor, poate ca oamenii astia ai nostri sunt niste copii mari, dar tare mai avem nevoie de ei in momentele dificile.

Am aflat azi ca sarcina mea s-a oprit in evolutie si, in afara de voi si de sotul meu, nu simt nevoia sa vorbesc cu cineva despre asta. Si cit este el de rasfatat si de copilaros uneori, daca nu ar fi asa cum este acum, ca sa ma sustina, atunci sigur as lua-o razna. Mai ales ca stiu ce urmeaza...

Spre deosebire de mine, el nu a apucat sa-si vada bebele. La prima eco nu a avut intrat, la a doua nu i s-a vazut inima bebeului, iar azi a fost plecat intr-o misiune. Asa ca dragul meu sot ramine doar cu ce i-am aratat eu pe internet. Mai bine, ca altfel ar fi fost poate mult mai marcat...

Asa ca, intr-o astfel de situatie, copilul din el se da la o parte, ca sa faca loc barbatului in stare sa-si sustina sotia. Ce-mi pot dori mai mult de la el? Nu?

NANUK

[Monicutz]

Draga Nanuk, imi pare tare rau ca s-a oprit. Iti doresc din suflet sa duci pana la capat urmatoarea sarcina, si sa nu renunti.

Iti dau dreptate cu sotii nostri. Asa a fost si la noi. Cand l-am pierdut pe bebe, a fost non stop langa mine si m-a ascultat cum am jelit si-am plans si m-a incurajat, desi durerea lui era la fel de mare.

Sa tineti aproape, starns unul de altul si o sa fie bine pana la urma.

Moni

 

Moni

[ludmmyla]

Draga Nanuk, sincer imi pare rau ca ti s-a intamplat acea nenorocire. Incearca sa te aduni si sa privesti inainte. Pe undeva te inteleg prin ceea ce treci si sa stii ca iti dau dreptate ca avem nevoie de sotii nostri in asemena situatii.

Si pe mine m-a ajutat sotul meu mul de tot cand la o analiza de rutina ni s-a spus ca e posibil ca viitorul nostru copil sa sufere de toxoplasmoza si sa aiba diferite malformatii. Am stat ca pe ace 2 sapt pana mi s-au facut alte analize care sa confirme sau sa infirme boala ( avand in vedere ca aveam deja o sarcina care nu se mai putea intrerupe numai cu riscuri fff mari pt mine, adica la 6 luni). Desi analizele au iesit perfecte, copilul arata minunat...dupa spusele medicului si se dezvolta bine, tot ne rugam zi de zi ca acest copil sa aiba de toate si sa fie sanatos.

Bafta multa in viitor

 

Monica 38+