Cred ca...IUBESC DIN NOU...

[ana_maria222]

quote:Originally posted by camelia-daniela

Draga Ana-Mariaeu inca nu pot sa cred ca tu poti iubi la numai citeva luni un alt barbat din tot sufletul, asa cum zici...Tu esti inca in faza de a-ti "linge ranile" si ai avut norocul sa dai peste acest barbat, care dupa cum zici, te face fericita...asta inseamna ca stie prin ce ai trecut, daca nu ma insel. El iti da momentan exact ceea ce tu ti-ai dorit intotdeuna si de aceea tind sa cred ca iubirea de care spui tu, s-ar putea sa fie falsa...din partea ta, ca din partea lui nu as baga mina in foc!Originea nu joaca in ochii mei nici un rol, cind este vorba de dragoste...si nici alte idei preconcepute...dar cred ca trebuie sa fii absolut convinsa cind faci un pas de genul asta, ca intr-adevar faci ceea ce vrei sa faci! Nu te grabi sa-i destainuiesti tatalui tau fericirea ta...eu te-as sfatui sa-ti lasi timp pentru tine, ca sa fii cit mai stabila pe picioarele tale atunci cind vei lua o hotarire.Eu am avut o situatie aproape similara cu a ta...i-am dat papucii primei mele iubiri...din motive rationale. Il iubeam tare mult si vroiam sa ne casatorim...stiu ca ratiunea nu prea are loc in astfel de situatii, dar am fost totusi egoista si mi-am derulat viata in minte, cum va fi peste citiva ani, cind sintem casatoriti si avem si copii eventual...si ce am vazut nu mi-a placut!!I-am spus ceea ce vreau, dar el incerca sa ramina intre mama lui si mine, ceea ce éu nu am acceptat!!Am suferit tare mult pe urma despartirii si in acest timp mai ieseam la o cafea cu actualul meu sot, care incerca sa-mi sustina moralul, sa ma faca sa rid si chiar sa ne impace!!![bang]Nu simteam decit ura fata de toti barbatii, care erau lasi in ochii mei, nu aveau simtul raspunderii si mai rau decit toate...cind te cistigau pentru ei si vedeau ca ii iubesti, atunci nu-si mai dadeau cine stie ce interes sa te pastreze!!![bang]Ce am facut??...e o poveste lunga...pe scurt, am avut 7 prieteni deodata cu care ma intilneam dupa cum imi permitea calendarul de termine si pe care m-am "razbunat" asa cum mi-a placut mie!! Dupa citeva luni nu am mai rezistat acestui tempo si am inceput sa dau semne de oboseala, avind totodata si remuscari cind vedeam ce silinta isi dadeau saracii sa-mi cucereasca inima!!!Sotul meu stia toate astea, si imi era alaturi ca amic de suferinta....pina cind mi-a destainuit ca el m-a iubit din prima clipa cind m-a vazut!! Atit mi- a trebuit!! de asa ceva nu aveam nevoie!![bang]De atunci l-am chinuit pe saracul cum am putut eu mai bine...a trebuit sa treaca prin nenumarate probe de rabdare si desconsiderare din partea mea...l-am si jignit cu gindul sa scap de el!!! Dar nu am scapat...la un moment dat, am avut o clipa in care mi s-a aprins beculetul si m-am intrebat de ce imi fac eu ginduri in ceea ce il priveste pe el...si asa, incet, incet, mi-am dat seama ca il iubesc. Ne-am casatorit dupa citiva ani si vreau sa-ti spun ca sentimentele noastre au devenit din ce in ce mai puternice, cu cit treceau anii!!! Dragostea aia mare pe care o cunoaste toata lumea, a tinut la noi ca. 13 ani...si nu-mi venea sa cred!! Acum au trecut 21 de ani, am trecut prin toate probele vietii impreuna si pot sa spun ca o sa raminem impreuna pina la seara vietii!![8D]Sper ca ai inteles la ce ma refer...nu te arunca cu ochii inchisi in apa. Lasa sa treaca timpul....multe intrebari se clarifica de la sine asa...pune-l la proba ca sa vezi daca intr-adevar te iubeste si mai important: te respecta. Bucura-te de viata de single si comporta-te cu el, asa cum ti-ai dori tu sa te comporti cind ai fi casatorita cu el...daca accepta aceste libertati pe care ti le iei si nu are probleme cu ele, atunci ii adaugi o bila alba!!! Ia-o dupa principiul: una calda, una rece. Fii mai egoista si nu te darui de la inceput cu tot sufletul...asta va veni cind vei fi convinsa ca se si merita sa-ti investesti energia si tot ce ai mai bun de daruit intr-o relatie. O sa ai timp toata viata pentru asta...dar e pacat sa faci din nou aceeasi greseala si dupa citiva ani sa o iei de la inceput...viata trece....Mama mea a fost un an impotriva casatoriei mele si mi-a facut numai greutati...mi-a smuls si parul din cap!!...dar atunci imi era asa de egal ce zice mama!!!...il iubeam din tot sufletul, eram convinsa ca el este alesul inimii mele, cu care aveam sa-mi petrec toata viata. [:D]Deci...in concluzie...cind stii ce vrei, atunci nu te mai intereseaza ce zic altii... e asa???....mama l-a acceptat pina la urma, mai bine decit mi-as fi inchipuit eu!!!...in timp l-a cunoscut ce fel de om este si s-a convins si singura...si sotul meu era si este un om tare bun...Asta este sfatul meu...tu faci cum vrei...in orice caz, iti doresc mult noroc si sa fie asa cum iti doresti tu... de la Cami.id="green">

---

Frumoasa, optimista si glumeata! :-))www.fotos.web.de/ca-da-mi

---

id="quote">id="quote">vai..m-ai facut sa plang...si da, iti dau dreptate...asta a fost ce am simtit pt el. poti minti pe toata lumea dar nu ma pot minti singura...inca il iubesc pe celalalt...din tot sufletul chiar. dar asta e viata. be happy!!!!!http://community.webshots.com/user/ana_maria222

[enderbaby]

Fata draga, uita-l pe celalalt si incearca sa nu te arunci totusi intr-o relatie doar de dragul de a uita.

 

Eu am avut o relatie cam asa ca a ta si eram colegi de clasa la liceu si vreau sa spun ca a devenit o obsesie omul respectiv chiar daca noi am fost impreuna doar 7 luni eu in cei 4 ani de liceu, 3 ani am zis ca il iubesc dar de fapt totul era in mintea mea. Ceea ce regret este ca am acceptat pe cineva in viatza mea doar ca sa am alte iluzii si am crezut ca il iubesc dar de fapt eu doar aveam nevoie de un motiv sa nu ma mai gandesc la celalalt....si a iesit naspa... la un moment dat ajunsesem sa-l dispretuiesc pur si simplu. Si stii care e ironia sortii? Ca apoi iar am revenit la sentimentele dinainte, pentru ca fiind colegi de clasa il vedeam si chiar vorbeam si nu puteam pur si simplu sa uit cu toate ca se vedea ca el si-a vazut de viatza in continuare. Dar apoi am terminat liceul si am intalnit pe cineva cu care m-am temut initial sa incep ceva din frica ca nu o sa-l pot iubi, dar am luat-o pas cu pas si mi-am zis ca nu o sa ma grabesc si ne-am cunoscut mai intai mai bine si apoi l-am iubit ...si inca il mai iubesc! Dar am facut dragoste abia dupa 6 luni cu toate ca nu eram virgina.... si cred ca a fost cel mai bine asa.

 

La anul ne casatorim!

 

Asa ca bafta multa cu baietzii si multa incredere intine ca asta conteaza cel mai mult!

 

 

 

Lizuca

http://pg.photos.yahoo.com/ph/enderbaby/album?.dir=/cfe8&.src=ph

[Carmen.cita]

Era evident ca inca il iubesti pe celalalt... si cu aceasta noua 'iubire' incerci sa-l uiti pe El... nu stiu cat vei reusi, eu una iti doresc succes!

[ana_maria222]

eu sper sa il uit....pentru ca deja simt ca nu mai pot..ca nu mai vreau..ca m-am saturat...

 

be happy!!!!!

http://community.webshots.com/user/ana_maria222

 

[Alyssa]

Pai cum vrei sa uiti daca ai pozele sub nas mereu? Ia fa tu putina ordine in albumul de poze!...

 

Am lucrat cinci ani in restaurant cu specific iranian-azari. Proprietarul era iranian-turc-azari, nevasta lui coreanca, traita cincisprezece ani in Iran. Eu sint tataroiaca. Cumva aduceam cu amindoi asa ca toata lumea ma considera fata lor, fata lui "aga Seid". Imi convenea ca ma tratau cu respect si nu prea treceau linia. Am invatat iraniana in timpul asta, imi plac mincarurile lor, mai gatesc si acum cu placere. Cu Seid si nevasta lui Anna am ramas si acum prieteni.

Ei bine, acesti cinci ani am lucrat vineri, simbata si duminica in acel restaurant. Cunosteam pe toata lumea dupa primul nume, le stiam copii, obiceiurile, felul de a ma purta in societatea lor.

 

Barbatii iranieni iti spun dupa parerea mea ca se aprind repede dupa femei. Prea repede. Apoi fac tot posibilul sa o aiba, stau si in limba!... Ii dau toata atentia, se poarta superfrumos, o trateaza ca pe o regina. Odata avuta, o trateaza ca pe o proprietate personala. Un fel de "osul meu"... pe care il pastreaza doar pentru ei si Doamne fereste sa se apropie cineva de osul lor!!! Daaaarrr... Citeodata il ingroapa in locul stiut de el ( as se citi - o ignora si nu ii mai da atentia de la inceput, o trateaza ca pe o gospodina, mama si femeie cind are el chef) si ies la prospaturi...

Cind sint contrazisi de o femeie (chiar daca femeia are dreptate) devin rai, dusmanosi.

Cind se intilnesc intre ei barbatii se pupa mereu cu un zimbet fals (vai ce mi-e sila!) "salaaaam, cetori, hubi?"... Dar in gind isi spun probabil "hoskes!"...

 

Eu personal nu am avut de-a face cu ei din punct de vedere intim. Imi era sila cum veneau cu familia la masa de lunch, mincau si le alintam copii, vorbeam cu nevestele lor si seara veneau iara si imi dadeau numerele de telefon! Bleahhh!

"Ce ati dori sa comandati?"... privire galesa din partea lui... "pai orice, din miinile tale asi minca si otrava!"...

 

O soacra iranianca nu te-ar accepta niciodata. Iti spun sincer. Mereu vei fi privita ca o dusmanca. Si o mama iranianca va face mereu competitie cu tine pe atentia sotului. Parca asta e international, insa :)

 

Ei, tu faci cum crezi acum. Sfatul meu este sa ai grija, mare grija si sa nu te arunci asa dintr-o data intr-o relatie. Acorda-ti timpul sa te vindeci singura. Si nu le spune inca parintilor tai.

 

[Clover]

Nu mai stiu exact cati ani ai(parca esti studenta) dar am impresia ca

daca si relatia asta s-ar termina prost, ai suferi iarasi fara sa-ti poti vedea de viata ta.

 

Dintre toate cate le puteai face o relatie cu un iranian cred ca era pe lista de "don't".

Nu cred ca l-ai uitat inca pe Florin, dar macar pune-i pozele undeva pe un cd si uita de ele pana cand nu o sa te mai afecteze vederea lor. Oricum scoate-le din album. Ce a fost s-a dus.

 

Legat de noua relatie, daca ma intrebai inainte ti-as fi zis sa nu te indragostesti.

Daca ai chef de o relatie fizica e ok, dar fara sa te implici pana peste cap. La inceput toate relatiile sunt mirifice, dup-aia e o problema.

 

Eu nu zic ca nu poate fi dragostea vietii tale, dar din pacate realist vorbind sansele sunt mici. Asa ca mai bine te-ai proteja din timp sa nu fii ranita.

 

De cat timp sunteti impreuna? Poate e prea devreme sa le spui parintilor. Sau daca trebuie incearca pe partea parintelui mai deschis la minte(mama).

[ana_maria222]

stati linistite....relatia aia s-a terminat. am ramas doar f buni amici. nu pot sa am o relatie acum...nu pot...nu e corect nici pentru mine nici pentru el. cat inca plang dupa celalalt nu pot face fericita pe nimeni. acum incerc sa fac alte lcururi pt mine: sala, sauna, regim...facultate, curs-uri in afara facultatii si serviciu. si astea imi ocupa f mult timp. timp care ramane in urma o data cu venirea noptii...care aduce cu ea ganduri, sentimente, amintiri, dureri...si ma intreb "oare pana cand?"...

 

be happy!!!!!

http://community.webshots.com/user/ana_maria222

 

[Avalon]

Toate amintirile, nostalgia vor disparea cand vei intalni omul potrivit, jumatatea ta, pe cel care va pune fericirea ta mai presus de a lui... Faci foarte bine ca-ti tii mintea ocupata, invata, munceste pana cazi jos, recapata-ti respectul de sine si pune persoana ta pe primul plan deocamdata. Construieste-ti singura viitorul. Ai sa vezi ca va veni si timpul tau, iar dragostea adevarata, IMPARTASITA, o vei recunoaste imediat!

[KSorana]

Dupa atitea "impacari si despartiri",bine ca v-ati despartit.

Esti tu putin posesiva sau mi se pare mie.

 

[ana_maria222]

quote:Originally posted by KSorana

Dupa atitea "impacari si despartiri",bine ca v-ati despartit.Esti tu putin posesiva sau mi se pare mie.

---

id="quote">id="quote">cred ca sunt cu toate ca incerc sa ma controlez be happy!!!!!http://community.webshots.com/user/ana_maria222