Voi cum "comunicati"?

[scarmanus]

Sa va spun drept, deschid un astfel de subiect pentru ca deja mi se face rau de cate ori citesc ca doar "cumunicand" ne rezolvam problemele in cuplu. Cred ca ar trebui sa dezbatem putin sensul cuvantului "comunicare" in cuplu, ca eu nu mai inteleg nimic cand este recomandat ca panaceu universal. Sa cadem cumva de acord asupra intelesului lui, ca altfel, in cele mai multe contexte eu in citesc cam asa: numai daca-ti rezolvi problemele (adica "comunici") poti sa-ti rezolvi problemele in cuplu. [bang]Adica tot povestesti cu sotul ca esti implinita, el este de acord, iar asta este comunicare, dar in esenta nu s-a schimbat nimica. Haideti oameni buni sa facem lumina, ca se duca casatorii de rapa prin proasta intelegere a cuvantului "comunicare". Asadar, voi cum "comunicati?" [url="http://community.webshots.com/user/scarmanus"]pisici[/url], [url="http://community.webshots.com/album/303162570ukGqfv"]flori[/url] si [url="http://community.webshots.com/album/337742821rcOIkA"]jucarele[/url] ______________________________ When the heart is full of love, the world is full of beauty

[ML]

He, he! In scris! Cand imi ajunge cutitul la os ii scriu o scrisorica. Si o si citeste! Asta mi-i "comunicarea".

[stralucitor1]

Scarmanus eu cind vine vorba sa "comunic"(adica atunci cind chiar avem ceva de dezbatut) intru intr-o mutenie totala[ups] asa ca incepe el sa ma traga de limba ce si cum, da' eu ma las greu[zz]Face parte din "dresaj" dupa cum zicea bunica-mea[sm]...lasind comportamentul meu deoparte, nu prea cred ca sus-invocata "comunicare" rezolva totul, procentul ar fi de 60 % as zice: chiar atunci cind comunici perfect pot exista diferente de perspectiva (dorinte, idealuri, pretentii).

 

"Le mariage est un merveilleuse institution

mais qui diable voudrait vivre dans un institution...."

http://http://dreamaway1.myphotoalbum.com/albums.php

[adivio]

cum comunicam? pai vorbim. vorbim vrute si nevrute, tot timpul. vorbim despre serviciul lui sau al meu, despre copil, despre visuri, despre ambitii, depre cum fost si cum vrem sa fie. ne spunem unul altuia ce ne deranjeaza si ce am dori sa corectam. vorbim despre copilarie, despre parinti, despre bunici, despre prieteni sau dusmani, despre intimplari din trecut, pentru nicioadata nu te cunosti suficient, totdeauna ramine ceva nespus, totdeauna ramine ceva de descoperit, de povestit. ridem si plingem ca niste copii, comentam filme si emisiuni, ne telefonam doar sa vedem ce mai face celalalt, intr-un cuvint comunicam.

 

Ca sa prinzi radacini iti trebuie pamint bun, altfel te poate smulge asa,...orice val.

Adivio&Ioana-nazdravana

 

[Rufus]

In familia mea, comunicare cred ca inseamna pur si simplu sa vorbim unul cu altul. Asa putem sa fim informati despre ceea ce gandeste celalalt, pentru ca uneori nu stim, iar alteori nu bagam de seama. De asemenea, ne comunicam lucrurile care ne deranjeaza, pentru a fi excluse sau "ajustate". Discutiile in contradictoriu ma fac sa vad cand "scap boii" si o iau pe aratura.

Desigur, nu stam toata ziua cu gura unul pe celalalt, dar daca sunt lucruri care se repeta, trebuiesc aduse in discutie.

La noi, eu sunt mai cicalitor; sunt un tip perfectionist si discut foarte mult. In plus, prima mea sotie comunica prin...tacere. Niciodata nu stiam de ce nu vorbeste cu mine, cu ce am gresit. Faceam doar presupuneri. Asa ca am ramas cu o sila imensa de persoane care nu vorbesc si, periodic, iti aduc aminte de tot felul de lucruri pe care tu le-ai uitat sau nici macar nu le-ai stiut.

De asemenea, sunt mai temperamental si nu pot tine multe in mine, fara sa fie pericol de explozie. Asa ca, spun ce ma doare.

Desigur, comunicarea trebuie sa fie civilizata, chiar daca mai aprinsa. Desi mai fac greseli (sunt repezit), am o comunicare buna cu sotia mea. Cea mai buna de pana acum.

Dupa parerea mea si scrisul este ok, atata timp cat asa spui ce te roade, cinstit, fara menajamente.

 

http://community.webshots.com/user/tora97

 

"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[nanuk]

Eu sunt de acord cu adivioid="red">. Nu-i suficient sa comunici - cit de oficial suna! - idei ori intentii pentru ca sa ai o relatie fericita.

 

Sigur, vorbim si noi despre cum va fi cind vom avea un copil, despre ce gresie punem pe hol ori despre posiblitatile pe care le avem sa ne cumparam alta masina. Dar asta nu este totul si nici nu este suficient.

 

Mie mi se pare ca m-as indeparta de el si el de mine daca ar trece o zi in care sa nu ridem despre cum a parcat o vecina, cum m-am impiedicat de un prag, cum s-a enervat seful dintr-o prostie si asa mai departe. Nu trece o zi sa nu ne sunam sa ne spunem chiar si nimicuri de genul "hai sa-ti spun ce masina ciudata am vazut". Si de multe ori ne prinde 1-2 dimineata vorbind astfel de prostii. Sotul meu mi-e cel mai bun prieten.

 

Sunt o fire dificila si adesea inchisa in mine, dar aceasta obisnuinta de a vorbi cu el mereu a salvat de multe ori situatia.

 

Obisnuinta asta de "a vorbi vorbe" despre totul si despre nimic, pe linga lucrurile cu adevarat importante, te apropie de celalalt. Asa ajungi sa simti daca e suparat, daca e trist, daca e dezamagit ori fericit. Si, in plus, nici nu ai timp sa te plictisesti.

 

Pe mine ma sperie ideea ca unele cupluri aparent fericite se duc de ripa doar pentru ca a intervenit plictiseala. Cred ca simpla "comunicare" a unor idei nu e suficienta sa tina impreuna doi oameni, chiar daca ei se iubesc.

 

NANUK

 

Zambeste, miine va fi mai rau! MURPHY

[scarmanus]

Bun, acuma ca am raspunsuri de la voi, pot sa va rog sa aprofundati ideile. Se cere o clarificare din partea mea: inca am sentimentul ca se intelege gresit cuvantul comunicare, adica este tradus prin "a aduce la cunostiinta". Or, eu va intreb pe voi cum gerati problemele si mai ales crizele, adica conceptul asta de cumunicare ca in "a-si spune of-ul" mai sta in picioare, este suficient? Ajunge sa-i spui partenerului ce simti ca sa si comunici cu el? Sau atunci cand exista o problema ea se poate intr-adevar rezolva daca ii scrieti o scrisoare? Intelege scopul "comunicarii" voastre ca sa zic asa, are ecou? Ia masuri? Va rezolvati crizele?

Aici e miezul la care as vrea sa ajungem impreuna.

 

pisici, flori si jucarele

 

______________________________

When the heart is full of love, the world is full of beauty

 

[roisin]

N-am deloc timp acum, dar pe scurt: din punctul meu de vedere, comunicare inseamna a spune si a asculta. Prin ascultat inteleg auzit, bagat la cutiuta, prelucrat si reactionat.

O problema nu se rezolva doar prin expunerea ei, dar in nici un caz nu se va rezolva daca nu o exprim in cuvinte. Iar problemele de cuplu mi se pare normal sa se rezolve in doi, deci primul pas este obligatoriu comunicarea. Nu e singurul, evident, insa cred ca-i de departe cel mai important.

 

http://community.webshots.com/user/r0isin/id="size1">

[pyalenna]

Scaramus, felicitari pentru subiect. Si eu vreau sa stiu secretul comunicarii eficiente. Se pare ca eu dau gres la capitolul asta. Si eu am crezut ca daca sunt deschisa si imi spun clar oful cel de langa mine o sa reactioneze. M-am inselat. Imi deschid sufletul si povestesc despre ce ma doare dar nici un rezultat.

[ML]

Pai Scarmanus de ce nu l-ai intrebat atunci, de mult, pe tataie al tau cel sugubat cum sa "comunici" ca-ti dadea el raspuns bun?!

Glumesc.

In cazul meu, scriind consortului "ce ma doare" ne rezolva uneori problemele. Si de obicei in timp, nu imediat. Dar... asta merge la noi, nu stiu cui i s-ar mai potrivi.

Acum 7 ani cand ne-am casatorit (eu 33, el 47... ce sa mai schimbam acum?) incercam sa-i explic marea cu sarea, se enerva si pleca afara. Pana cand cumnata mea (sora lui) m-a sfatuit sa-i... scriu. Si de atunci asa am facut si-i mult mai bine decat sa iasa din casa, nu?

As da si exemple concrete dar poate ca nu e cazul.

Citeam mai demult ca la tara cuplurile o duc "mai bine" . Tataie si mamaie sunt gata sa o rupa cu "comunicarea" si sa treca la fapte? Tataie isi ia palaria si pleaca pe sub coasta sa se racoreasca.

Oare asa sa fie?