Voi cum "comunicati"?

[adimercedes]

quote:Originally posted by mamica dulce

 

de multe ori insa se intampla fenomenul asta:

quote:. Si eu vreau sa stiu secretul comunicarii eficiente. Se pare ca eu dau gres la capitolul asta. Si eu am crezut ca daca sunt deschisa si imi spun clar oful cel de langa mine o sa reactioneze. M-am inselat. Imi deschid sufletul si povestesc despre ce ma doare dar nici un rezultat

id="quote">id="quote">

se intampla prea frecvent ca unul din parteneri,de obicei femeia ,sa isi deschida inima, sa vorbeasca, sa spuna ce-o doare dar fara rezultat. Dupa un timp este luata drept o plictisitoare, cicalitoare care bate din gura nonstop pe teme prea uzate.(de eforturile persoanei respective sa se faca inteleasa, sa transmita ce o face sa sufere sau pur si simplu opinia ei intr-o problema comuna,..Si i se inchide gura imediat ce o deschide. Nu neaparat cu pumnul, ci cu metode multa mai subtile, dar mai dureroase, anume ochi dati peste cap, un da-da , ai terminat etc.

Acum o sa ziceti ca persoana aia n-are stil. Eu zic ca e prea usor sa se traga o asa concluzie, eu sunt convinsa ca se incearca toate stilurile ca sa se ajunga la rezultat, dar cateodata nu sunt urechi de auzit. se trece printr-o perioada de certuri apoi de tacere,in care persoana istovita de incercari de comunicare nu mai poate, nu mai simte ca se merita, un gust de dezamagire... care poate dura mult si bine pana cand..ajunge sa posteze pe forum unde i se recomanda printre altele,dar in principal...comunicare!

si am ajuns de unde am plecat,la cererea de sfaturi concrete si "va rog nu-mi mai pomeniti de comunicare".

pentru comunicare trebuie sa fie musai 2 persoane,doua perechi de urechi,doua suflete deschise si doritoare de compromis,de calea de mijloc,de respect reciproc si de dragoste.

 

---

id="quote">id="quote">

 

Uite de aceea au fost scrise carti de genul "Femeile sunt de pe Venus, barbatii sunt de pe Marte". Cred ca scopul comunicarii nu e numai sa il informezi pe celalalt ca exista o problema, ci de fapt inseamna la a gasi metode prin a-l face sa inteleaga acest lucru. Adica, trebuie sa vorbesti pe limba lui. Eu am descoperit ca trebuie sa dau exemple, sa gasesc paralele cu situatii pe care deja le cunoaste, cu exemple din exterior, cu ceva concret. Ca altfel atentia intra in vacanta dupa 40 de secunde si intervin ochii dati peste cap si restul. E si asta o arta, adica gasirea acelei portite de a te face inteles. Cred ca asta inseamna comunicare, nu doar informare si apoi astepti ca celalalt sa ia act si sa se execute spre rezolvarea situatiei spre binele comun. Comunicarea, mai ales in situatii de criza e ca o discutie la masa negocierilor. Trebuie diplomatie, trebuie cunoscute dedesubturi, trebuie vorbita limba partii celeilalte, trebuie date exemple din sfera de intelegere a celuilalt.

 

Sincera sa fiu, m-au ajutat imens cartile de psihologia cuplului, citite la inceputul relatiei - uneori le-am citit impreuna, alteori pe rand si apoi discutam aspecte din carte, cu care uneori poate nu eram de acord, le gaseam asemanatoare cazului nostru sau ne incitau, bulversau, surprindeau etc. Cred ca intotdeauna exista o cale, mai ales acolo unde exista mult optimism si dorinta de a face lucrurile mai bine si mai bune.

 

"The pessimist may be right in the long run, but the optimist has a better time during the trip."

[sinzi_ana]

Poate ca o comunicare eficienta este un compromis...

Adica dezbati pana ajungi la o solutie comuna...O problema care are 2 soltuii, iar din 2 solutii trebuie sa faci doar una...fie una din cele 2, fie una de mijloc...

La mine asta inseamna comunicare...nu trancanelile despre nimicurile zilei...ca atunci as fi maestru de comunicari!!!

 

Iau in fiecare zi viata de la capatid="purple">id="Book Antiqua">id="size3">

 

Sinzi [avion]si David[marinar]id="Georgia">

David la 2,6 ani printre valuriid="size3">id="red">id="Book Antiqua">

 

 

[petaluda]

 

uitati, eu la ora asta nu dorm din cauza problemelor de comunicare! adica eu vroiam sa discutam pt ca avem niste alegeri foarte importante de facut, dar dialogul a fost mai mult monolog ! si el s-a intors pe partea cealalta si sforaie [bruta]

de cele mai multe oricomunicam cel mai bine prin scris: adica preferam sa ne lasam cate o scrisorica unde sa explicam clar si calm ce si cum decat sa discutam pt ca sfarsim prin a ne certa. solutia asta nu se aplica dect problemelor spinoase si delicate, dupa ce tentativa de dialog a dat gres. [blabla]

totusi nu as putea niciodata sa las sa treaca o problema numai pt ca e mai usor sa ne facem ca ploua decat sa discutam...

[lena]

asa general mi-e greu sa spun cum ar fi ideal sa comunici, dar eu cel putin cred ca fac parte din categoria aceea de femei cu creier de barbat caci eu comunic ca ei...scurt si la obiect, gen propozitional: subiëct+predicat...asta referitor la masculi si evident in afaceri sau job...cu pretenele mele dragi, batem campii, barfim, ne prostim, ne miorlaim...cu ei, purtatorii de penis, nu prea merge cu "subtilitati" ca doar ati citit si voi destul despre asta, n-au abilitatea asta, ce sa-i faci.

 

 

la ei merge cu "ai vanat draga dinozaurul? ok, baga-l in pestera sa hranim ceata de kinderi"...ok, serios vorbind, ii inteleg perfect, cateodata este groaznic de obositor, sa auzi pe cineva vorbind ffff mult in jurul tau, iti consuma energie, nu stiati mentala, evident! pe de alta parte e preferabil daca aveti ceva de suflet sa-i spuneti altei femei, ea va intelege sigur...ei prefera sa-si linga "ranile" singuri ca motanii...e de secole si va mai dura secole, chestia asta e scrisa in codul nostru genetic.

 

pe de alta parte comunicarea nu inseamna numai vorbit, inseamna si alt gen de mesaj.

 

discutati fetelor problemele ce va apasa atunci cand se ivesc, nu mai tarziu, intotdeauna vi se va reprosa ca e prea tarziu acum...vreti sa duca gunoiul, ziceti-o in romana, engleza, nu conteaza, ce limba intelege el, nu-l luati cu subtilitati ca trece timpul si maine gunoiul tot in casa este.

 

il vreti in pat, dezlantuit, aratati-o si spuneti-o nu asteptati sa vina numai de la el...suntem atat de emancipati in altele de ce nu si in asta, nu vrea, arati ca va deranjeaza.

 

as mai scrie, dar e tarziu si sotul ma vrea el in pat de data asta, il vreau si eu, deci nu-l refuz

 

revin ca suna interesant subiectul, noapte buna,

Lena

 

[petaluda]

 

sunt deacord cu lena...rar am vazut barbat unde sa mearga cu subtilitati. mai nasol e cand eu am impresia ca spun clar ce vreau dar pt el e prea subtil. s -ar rezolva oare cu un desen?

[nanuk]

OK, lenaid="red">, ii spui direct ce vrei motanului, dar ce te faci daca el nu are urechi sa auda si daca nu e invatat sa asculte ce zici tu? Sau daca ea isi gaseste greu cuvintele ori nu poate fi destul de directa? Pentru ca sunt multe femei care nu au curaj sa ii spuna direct "Hai in pat ca acum te vreau, in momentul asta. Sau mai bine trecem direct la fapte, ca se poate si aici, nu doar in pat".

Si ajungem la ce spuneam mai devreme, la obisnuinta de a vorbi si de a spune orice cu la fel de multa dezinvoltura, la obisnuinta de a asculta si de a te face ascultat. Eu vad in trancaneala un exercitiu de comunicare, fara de care eu si sotul meu nu am fi reusit de multe ori sa ne intelegem.

Daca pierzi uneori timpul trancanind nu inseamna ca o discutie serioasa ori o dupa-amiaza in tacere sunt imposibile. Si nu cred ca atunci cind ai de rezolvat o problema spinoasa nu poti sa ajungi pina la urma la o solutie acceptata de comun acord, chiar daca trebuie sa vorbesti ore intregi pentru asta.

Si vorbele, si tacerea sunt la fel de importante, daca stii cind sa faci uz de ele.

 

NANUK

 

http://pg.photos.yahoo.com/ph/singabi_ro/my_photos

 

Zambeste, maine va fi mai rau! MURPHY

 

[Kehleyr]

quote:A comunica nu inseamna ca celalat sa faca ce vrei tu!

id="quote">id="quote">

Foarte adevarat. Scarmanus, eu am senzatia ca problema ta (si nu numai) de aici deriva. Adica, te astepti ca daca reusesti sa iti comunici punctul de vedere, celalalt automat va vedea lucrurile la fel, si va alege solutia care tie ti se pare buna. Si atunci, orice rezolvare a problemei care nu este cea asteptata de tine o percepi ca lipsa de comunicare, cand de fapt nu e asa.

 

Cu sotzul meu nu ajung prea des la discutii profunde sau filozofice. Il cam sperie ideea, sau poate i se pare ca un subiect prea serios abordat in discutie inseamna automat o problema de cuplu -- ceea ce pentru mine nu este adevarat, eu ador sa discut idei si principii doar de dragul de a le discuta, chiar daca in contradictoriu. Si noi, ca si nanuk, comunicam mai mult prin taclale, discutand probleme cotidiene, concrete, si am sentimentul ca tocmai prin aceste discutii ajungem sa ne cunoastem mai bine, pentru ca omul de fapt se caracterizeaza mai mult prin cum reactioneaza la nimicuri, decat prin conceptii filozofice... as spune eu.

 

Cred ca ceea ce se intelege in general prin "comunicare in cuplu" este sa spui daca ai o problema. Adica, sa nu aplici terapia tacerii sau sa te astepti ca celalalt sa iti ghiceasca gandurile. Dar, aceasta comunicare este numai primul pas. Cum spunea Rufus, o conditie necesara dar nu si suficienta.

 

---

Luminous beings we are, not this crude matter.id="blue">id="size1">

[petaluda]

 

 

dar cum facem cand partenerul refuza sa comunice?

cum am scri si mai sus trebuie sa luam o ecizie foarte importanta legata de viitor si suntem presati si de timp. aseara i-am spus ce aveam de zis, am asteptat un raspuns din partea lui, dar nimic. mi-a spus ca atata vreme cat nici el nici eu nu avem o solutie nu vede rostul discutiei, dar eu cred ca trebuie sa discutam tocmai ca sa gasim o solutie impreuna. cum sa il "oblig" sa discutam?

[Jocelyn]

Cred ca ai putea sa-i spui ce ne-ai spus si noua, si anume ca prin discutii se poate ajunge la idei noi si eventual la solutii, deci merita sa discuti, cu atat mai mult cu cat e vorba de viitorul vostru. Incearca sa-l convingi, sa-l provoci ca de obligat nu ai cum.

 

"If there were in the world today any large number of people who desired their own happiness more than they desired the unhappiness of others, we could have paradise in a few years."id="purple">

[simina2005]

[grup]OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!!!

Pentru ca doi oameni sa comunice trebuie sa fie[colegi] "pe aceeasi lungime de unda" si cea mai recomandata "latime de banda (de frecventa)" [cool]este calea amiabila, [floare3]relaxata si daca se poate ,fara[alcool] "perturbatii de brum sau zgomot".

Cea mai usoara si benefica comunicare in cazul nostru are loc dupa o iesire in natura(o plimbare in parc, la o terasa, un gratar) sau o mica excursie in afara orasului(daca se poate si cu telefoanele mobile inchise).

Eu personal consider ca toata aparatura electronica[tel] si electrocasnica din mediul inconjurator(probabil ca lista este uneori mult mai lunga) ne distrage atentia de la nevoile si dorintele "omului de langa noi".

Si totusi oare are cineva [hia]suficienta rabdare si intelepciune pentru a-si face timp macar 1 ora/zi pentru o plimbare si o conversatie amiabila cu omul cu care a hotarat sa-si traiasca restul vietii!?

---

"Spune toate acele nimicuri ce nu merita osteneala sa fie spuse dar merita osteneala sa fie auzite." J. Giraudoux

 

Simina [zana]

id="blue">