Sotul plictisit.

[simina2005]

[grup]OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!!!

Draga Ramonaa, ceea ce ti-as recomanda eu :

-profita de aceasta toamna superba si iesiti la plimbari lungi impreuna cu copilasul

-mergeti in parc, la o terasa, [bere]la cetate, la gratar[fuga].

Nu mi se pare normal ca taticul sa nu iasa la plimbare cu propriul copil.El ar trebui sa fie mandru ca are un fiu pe care-l poate invata sa joace fotbal[hagi], sa mearga pe bicicleta[bicla], sa descopere [flo]florile[9cer], iarba si cerul, sa faca cat mai multe lucruri barbatesti impreuna[colegi].

Uneori barbatii se simt dati la o parte [bonjovi]si de mama soacra si de sotie...

Incercati sa vizitati cat mai multe locuri noi, sa va redescoperiti pe voi si lumea din jur...in viitor o sa aveti o multime de amintiri frumoase.

---

Cu respect,

Simina[zana]Diana si[huta] Andreiid="blue">

[energy]

quote:Originally posted by mircea42

La subiect, o colega de forum indeamna:"Cateodata nu e deajuns sa-l impingi asa usurel ... e nevoie de o "zguduiala" buna ... la figurat. in concluzie ... tu nu trebuie sa ai complexe ... pune piciorul in prag si scoate-l pe domnul din letargie. fa-i program ... piata ... sa te ajute in bucatarie ... oricum ... iti trebuie rabdare si perseverenta si ai sanse mari de rezultate bune."Alta opineaza la rindul ei:, cu majuscule: "RESPONSABILIZEAZA-L"Poate nu am citit eu suficient de atent, poate oi fi aiurea in opinii, dar, fetelor, chiar nu realizati ca pur si simplu omul este cel care a fost dat deoparte, in favoarea copilului?Eu am mai vorbit aici pe site despre asemenea situatie. Da, in carti, intre femei (iar intre sanchi barbati se face de asemenea haz) asha ceva este inadmisibil: auzi, barbatul sa fie gelos pe copil, sa ceara si el atentie, afectiune de la nevasta! Femeile mai ales vin si cu argumente: pai nu mai am timp sa respir - si au dreptate! Dar sufletul omului sta cam prost in fata argumentelor, mai exact nu tine cont de ele.Bineinteles, nici nu-si permite sa-si faca stiute adevaratele motive, situatie care duce, cu timpul, la lipsa de comunicare de care se pomeneste in mesaj.Repet, explicatia mea poate parea aiurea, dar e plina lumea de lucruri de genul asta, in care dam cu capul de cite un prag, dar ne spunem revoltati ca asa ceva nu e posibil, nu e admisibil. Iar acele situatii, putin sinchisite de revolta noastra, continua sa existe.Putem lua in calcul si o neadaptare la postul de tata in sine, se prea poate, sintem oameni si oameni (desi eu, in trei rinduri, am gasit placuta, instructiva postura). Dar tipul fara chef, asta tradeaza clar un ins caruia activitatea propusa nu-i prezinta vreun interes. Si, intre altele, nu-i prezinta pentru ca nu dobindeste rasplata, cea preconizata de el bineinteles.Iar pentru incheiere: e ultimul lucru ce porneste in lupta asemenea barbati, asemenea oameni in general: sa faci trimitere la responsabilitate, la datorie etc. Pe a;lte portite ale sufletului e bine sa se mearga…Dar bineinteles ca mai nimeni nu are chef de asha dadaceli, de rabdare pedagogica. Iar cercul vicios se inchide.De vina-i viata, care nici ea nu-i ca-n cartile roze.mircea42

---

id="quote">id="quote">cand greul familiei cade pe umerii sotiei si mai esti si plictisitmi se pare culmea tupeului sa vii sa vorbesti de suflet!ce, ea nu are suflet?pai sa se duca omul la interviuri de job, cam la cate 2 pe zica-i trece plictiseala si amareala sufletuluisi o sa aiba si mai multi banisa nu-i mai reproseze ei ca nu aduce destui[alcool]!De mica am fost silita sa-mi intrerup educatia ca sa merg la scoala.

[KUKI]

Eu sunt de acord cu Mircea. Daca omul e plictisit si nemultumit de viata lui si se simte inutil si dat la o parte de tot familionul, poate ca a intrat si el intr-un blocaj si nu mai reuseste sa gaseasca motivatia pentru o viata mai activa. Si in asemenea cazuri eu nu cred deloc ca terapia de soc da rezultate. Trebuie sa fie suficient de puternic si de constient ca sa poata iesi din starea asta de blazare care l-a cuprins. Si din pacate (sau din fericire?) eu cred ca e unul din acele cazuri in care tot femeia trebuie sa fie mai puternica si sa-l ajute cu tact si diplomatie sa iasa din starea asta. In situatia asta sa-l trimiti manat cu bata din spate la piata si la coada la intretinere, sa-i mai faci si morala ca n-a facut cutare lucru... nu mi se pare cea mai fericita solutie. S-ar putea sa dea exact rezultatele pe care nu le astepti.

Deci eu as zice mai degraba inca putina rabdare, calm si mult tact.

 

Iulia

[liviujuristul]

-Totul are un inceput si un sfarsit,dar noi trebiuie sa incercam sa fim la distanta de ceea ce ar putea duce la sfarsit.

-Ca barbat ce pot sa iti spun decat incearca sa ii trezesti amorul,sa te doreasca in preajma lui si asta cred ca stii sa o faci ca orice femeie,nu ma indoiesc,de aceea trebuie sa vezi daca focul dragostei mai palpaie sau trebuie sa-l reaprinzi,si nu in ultimul rand intelege ca trebuie sa rezolvi treburile casei dar nu uita afectiunea pentru persoana iubita,adica daca se arde mancarea pe aragaz in timp ce te giugiuleai cu sotul nu o sa fie bai mare...intelegi?iti doresc sa fii iubita si inteleasa.

 

 

[cina2]

[Rufus]

De ce fugareste cainele pisica? Dar pisica soarecele?

Asa a stabilit natura. Tot asa cum a stabilit ca femeia (mama, gospodina, amanta) se "fugareste" cu barbatul (lenes, nepasator, prost crescut).

Incercati sa rezolvati problema soarecelui si a pisicii si, probabil, ca veti gasi un raspuns bun de dat Ramonei.

Lucrurile se rezolva cu calm si discutii, nu cu zguduieli si picioare-n cur (pardon, in prag).

Candva, vreodata, barbatii vor intelege ca viata in doi presupune si conlucrare, iar femeile vor intelege ca nu le ridica nimeni statui pentru ca fac copii si uita ca sunt femei. Sau poate nu vom intelege niciodata?

 

http://community.webshots.com/user/tora97

 

"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[ramonaa]

Draga Simina sotul meu a suferit un accident la picior si coloana acum 8 ani si nu mai e asa sportiv cum era. Se misca foarte bine dar nu poate alerga prea repede, plus ca a luat in greutate (115 kg). Medicii i-au spus ca ii trebuie miscare, sa slabeasca sa-i fie mai usor genunchiului si coloanei dar el intelege ce vrea si spune ca nu poate merge mult pe jos. Nu l-am pus niciodata sa stea cu orele afara cu cel mic, dar l-am rugat sa iasa din cand in cand. Cred ca pot numara pe degete de cate ori au iesit amandoi. In we mai iesim cu ai mei la padure, la tara, la o terasa, in parc. Eu alerg cel mai mult dupa Robert si persoanele care ne insotesc. Sotul mai putin. La terasa nu-mi tihneste si nu prea imi vine sa merg. El se simte bine. As vrea sa calatorim mai mult dar banii si comoditatea lui ne impiedica. [xx(]

Iulia am incercat sa vorbesc cu el, sa-l intreb ce-i lipseste si nu m-am lamurit. Cu binisorul nu e ok, cu galagie nu...Dar cum? Eu sunt dispusa la ajutor dar pe mine cine ma ajuta? Simt si eu ca nu mai pot. Am ajuns noi la concluzia ca trebuie sa facem ceva dar fiecare asteapta sa faca celalalt prima miscare. Probabil trebuie sa dam importanta mai mare lucrurilor marunte. Trebuie sa fim mai relaxati. Eu vreau sa ne rezolvam problemele. Cred ca si eu sunt nemultumita de ceva dar nu-mi dau seama de ce si de aceea nu mai am rabdare. Dar voi strange din dinti si voi merge mai departe.

Ma bucur ca sunteti alaturi de mine si citesc cu interes randurile voastre.[pup]

 

 

Ramonaa si Robert (15.01.2004)

[cami30]

Imi este si teama sa mai dau raspunsuri, sa mai particip cu comentarii de teama sa nu se gaseasca cineva care sa ma contrazica, sa spuna ca nu am dreptate, ca daca nu am experienta de parinte mai bine sa tac, etc..

Imi voi face curaj insa si voi spune ca trebuie sa fiu de acord cu majoritatea barbatilor care posteaza aici pe forum, prea putini dupa parerea mea si ca, tare bine am face noi fetele sa-i mai ascultam si pe ei si nu sa le inchidem gura cu cate o replica dura. Pana la urma aici ne discutam problemele de familie, incercam sa gasim o solutie si cum suntem mai multe doamne si domnisoare, de multe ori subiectele principale sunt sotzul/prietenul si copilul.

Asa ca eu l-as intreba pe mircea sau pe Rufus sau pe domnii care mai posteaza aici de ce sotia care vine acasa isi gaseste sotul plictisit, in fata televizorului, pus pe cearta si nemultumit de viata sa.

Cred ca Mircea a raspuns foarte clar si cred ca multe dintre noi refuzam sa vedem realitatea. Cred ca ar trebui sa-l intrebi pe sotz ce-l nemultumeste si nu doar sa presupui ca totul e ok si ca "vai ce l-a apucat dintr-o data". Nemultumirea are o cauza, si nu incerca doar sa dai vina pe el, tu fiind deja coplesita de griji si probleme. Asa cum mai spunea un barbat aici, nimeni nu ne va ridica statui pentru ca aducem copii pe lume.

Iarasi imi va da cineva peste nas daca voi spune ca poate ai gresit neglijandu-l, sau poate ca e si vina ta in lipsa de comunicare. Ce inseamna la voi comunicare? Cine iese cu copilul la plimbare si cand?? La ce ora trebuie sa adoarma si sa manance copilul? Cand face piata si ce cumpara?

Poate ca nu comunicati suficient de mult din moment ce el are totusi o nemultumire. BArbatii, asa mari si puternici cum par ei, sunt de multe ori niste copii mai mari, care au nevoie de foarte multa atentie, grija, trebuie alintati, laudati si tratati de multe ori ca niste copii. In clipa in care li se pun in brate niste responsabilitati atat de mari precum un copil, multi dintre ei intra in panica, altii se revolta, altii refuza categoric sa participe in sensul fizic la cresterea copilului. Spre fericirea altor femei exista si suficienti barbati care adora sa schimbe scutece si sa invarta cu lingura intr-o oala de ciorba sau care nu se simt mai putin barbati daca dau cu aspiratorul. Insa ceea ce le este comun tuturor este faptul ca lipsa de afectiune, de atentie din partea sotiei/prietenei ii afecteaza de multe ori iremediabil. O femeie este usor adaptabila dar un barbat se adapteaza greu la schimbari majore.

Acorda-i mai multa atentie, fara reprosuri legate de copil, de treburile din casa. Pe mine sotul m-a amenintat ca n-o sa spele in veci rufe sau farfurii. Ce sa fac? Sa divortez? Sa ma lamentez? Sa spun ca e un sotz rau? NU, pur si simplu ma adaptez si incerc sa distribui aceste "responsabilitati" atat cat sa nu ne certam. Eu nu duc gunoiul , el nu spala vase, eu nu alimentez cu motorina , el nu spala rufe, eu fac mancare, el are grija facturilor ce trebuie platite.

Si el rade tot timpul de mine ca salariul meu abia imi ajunge ca bani de buzunar ( invatamant). Asta e. Fiecare cu ce poate sa faca. Evident ca ar fi ideal ca totul sa se imparta egal cum si eu mi-as fi dorit si cum inca mai sper ca se va intampla cand va veni un copil in viata noastra ( n-am nici o sansa, totusi), dar nu incerc sa-i gasesc numai lui vina.

Poate trebuie sa-l iei mai usor si sa nu presupui de la inceput ca daca impreuna v-ati dorit copilul , lui chiar ii va placea sa se si implice in cresterea lui. Asa ca e bine sa-l implici usor, fara multe responsabilitati dintr-o data. Azi sa stea 5 minute cu el , maine sa-i faca baita, poimaine sa incerce sa-l adoarma, asa cat sa se obisnuiasca cu ideea si sa nu se simta presat si abandonat cu atatea treburi pe cap. Cand vii acasa seara, nu sari cu gura pe el ca nu a facut aia sau ailalta ci multumeste-i pentru ceea ce a facut, atat cat a reusit si roaga-l sa faca maine un pic mai mult decat ieri. Nu uita si de el ca persoana. Fa-ti timp sa discutati despre voi doi ,despre sentimentele voastre si viata voastra fara sa aduci vorba despre copil.

Sa ma ierte mamicile care cred ca dau sfaturi aiurea in necunostinta de cauza, dar nu e chiar asa. Prietena mea buna e in divortz si are un copil de 3 ani si am inca o prietena care la inceput primea acelasi tratament din partea sotului, dar care a reusit ca dintr-un tata care nici nu voia sa auda de copil, acum sa ma uit uimita la el cum are grija de micuta, cum ii face baie, cum o adoarme si sta cu ea in brate. Si asta se intampla pentru ca sotia l-a luat usor, fara sa-l preseze si fara efectiv sa-i programeze viata functie de cea a copilului.

Multi barbati sufera de comoditate sau lene, au tabieturile lor si de multe ori exista incompatibilitati in ceea ce priveste gusturile fiecaruia. Eu sunt o fire activa, sportiva, sotul meu e f lenesh abia il tarai o data de doua ori pe vara in parc, pe jos. Cu chinuri si chinuri am reusit sa-l fac sa descopere un sport care sa-i placa , respectiv tenisul si jur ca fac tot ce-mi sta in putere sa-l vad ca se duce cu baietii sau chiar cu mine la o partida sambata sau duminica( si noi avem pb cu kilogramele in plus. Dar al meu, e drept ca sta cam zi lumina in picioare pe santiere, de luni si pana sambata seara. Doar duminica e a lui si atunci adora sa leneveasca.

Si noi ne certam ca lasa dara de haine prin casa de la usa si pana la pat dar m-am impacat cu ideea ca nu pot sa0l schimb si ca nu mai trebuie sa ma enervez pe chestia asta si incerc sa fac din adunatul hainelor si cautatul lucrurilor pe care le rataceste tot timpul, o chestie vesela. Din fericire castiga destui bani cat sa nu-i mai pun si la alte treburi prin casa desi mi-ar placea sa ma ajute.

Eu cred ca daca nu reusesti sa il schimbi trebuie sa il accepti asa cum este, pentru ca la urma urmei tot asa era si cand l-ai cunoscut, cu acele defecte si calitati si cred ca amanuntele au si nu au importanta. Au importanta atunci cand sunt pozitive dar nu merita insa sa te certi pe chestii minimale cum ar fi "cine duce gunoiul in casa asta". Pune in balanta ceea ce este bun la el si ceea ce reprezinta defecte si vezi cum stai. Daca ai facut un copil cu el inseamna ca nu e totusi un om atat de rau, doar mai greu de schimbat, mai greu de responsabilizat. Eu votez sa-i ascultam si pe ei.

Si sa stiti ca afirmatia cum ca barbatii au o capacitate scazuta de concentrare e verificata pe mine si pe sotul meu. Pai eu pot sa fiu in 7 locuri in acelasi timp iar el nu poate sa se uite la tv si sa vb si cu mine in acelasi timp. De aia li se pare atat de greu uneori.

 

cami

[Rufus]

Dragele mele, problema voastra este ca generalizati. Dupa voi, am citit atatea lucruri (rele) comune pentru barbati, de ma ia groaza cand ma gandesc cum traiti cu asa specimene. Barbatii sunt asa....fac asa....nu sunt asa....nu fac asa.....

Fosta mea sotie era...nici nu merita sa va spun cum, ca tot am divortat. Inseamna ca toate sunteti ca ea? Pot totusi sa va spun ca, inainte de divort, ca si dupa, fiecare considera ca celalalt a fost buba.

Si la ce mi-a folosit ca ea a fost de vina? Dar voua la ce va foloseste acordarea unor tipare negative sotilor?

Imi dau seama ca aici ne plangem cei care avem probleme, nu cei care nu au. Dar asocierea mai multora cu aceeasi problema si categorisirea, de exemplu, a barbatilor "toti sunt niste porci" sau a femeilor "toate sunt niste curve", nu rezolva acea problema.

ramonaa, sotul tau are o problema. Poate sa aiba sau nu legatura cu tine. Comportamentul lui din acest moment nu i se trage din nastere. Are o cauza. Poti blama (pe buna dreptate) lenea lui, dar nu te alegi cu nimic. Afla si rezolva cauza. Si nu uita, oricand poti avea tu o problema cu care el trebuie sa se confrunte.

 

http://community.webshots.com/user/tora97

 

"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[ramonaa]

Cami multumesc pentru raspuns. Am crezut tot timpul ca am avut grija de sotul meu, ca i-am ascultat problemele, ca l-am luat cu incetisorul. Se pare ca totusi am gresit undeva. Sper sa reusesc sa indrept situatia. [flo]

Poate unele fete vor spune ca uite s-a plans de sot si acum tot ea se intoarce spasita spre el. Dar nu as vrea ca din cauza incapatanarii mele si a lui sa se ajunga mai departe si sa ne para rau prea tarziu.

Rufus ma bucur ca sunt si barbati care citesc ce scriem si nu ne sar tot timpul in cap. Am avut si eu momente cand am spus despre barbati ca sunt asa si pe dincolo, dar nu e valabil pentru toti. In legatura cu sotul meu, eu sunt cea diplomata de felul meu, am senzatia cateodata ca eu fac totul si el nu prea multe. Nu stiu de ce. Sa fie de vina perioada de lene maxima care a fost la un moment dat? Schimbarile mici care au loc nu le vad eu? [V] In legatura cu serviciul nu reusesc sa-l conving ca momentan asta e, ma simt bine in colectivul care sunt, ma inteleg bine cu sefa si vin si niste bani in casa, cat sunt de putini dar sunt bani. Mi-as dori sa fie bucuros pentru mine, nu sa comenteze aiurea.

Discutand cu voi parca incep sa ma mai linistesc si sa vad altfel lucrurile. Oricum multe depind si de sotul meu.

Va doresc o zi buna![flo][flo][flo]

 

Ramonaa si Robert (15.01.2004)