Un copil poate distruge o casnicie

[Carolyne]

Personal cred ca aparitia unui copil cimenteaza o relatie. Asa a fost la noi. Ba chiar sotul a fost cel ce a insistat sa facem bebe mai repede. Iar dupa ce a aparaut bobocelul Veronica in viata noastra ne-am impacat si mai bine. Nu ca inainte am fi avut probleme, Doamne fereste, dar ghemotocul ala mic iti da atata putere si energie cum nici nu poti sa iti imaginezi.

Pur si simplu gravitam in jurul ei tot timpul, iar bucuria pe care ti-o aduce un copil nu poate fi egalata de nimic altceva. ESTE CEVA UNIC!!!!!!

Daca totusi apar probleme in cuplu eu nu as da vina pe copil.

Suntem adulti si suntem responsabili de faptele noastre.

 

Carolyne si bobocelul Veronica

 

[Megg]

Carolyne, si la mine tot sotzul a insistat primul ca vrea bebe. Iar bebe ne-a "cimentat" relatia... ce-i drept parintii mei ne ajuta f. mult, practic ei o cresc pe fii-mea.

 

http://community.webshots.com/user/megg2005

 

 

Megg si bb Mara

[PITI]

Eu vreau sa va povestesc numai despre ceea ce mi s-a intamplat mie,nu stiu daca as fi de acord numai cu articolul,dar este un simbure de adevar in toata povestea asta. Eu am 2 bebeii de 1,4 ani si 3,5 ani si la inceput sotul meu a fost f gelos pe baiat pt ca i se parea ca-l neglijez,ca nu mai stau asa mult cu el ,ca de ce il tin toata ziua in brate,ca el cu cine doarme ,ca de ce nu doarme toata noaptea cel mic................ Relatia se schimba,noi avem mai multe responsabilitati,nu mai stam ore in sir nedezlipiti unul de altul,nu mai este el centru universului,acum s-a impartit la 3,nu mai iesim decat toti ,rareori doar noi 2........ACUM dupa ce au trecut cativa ani ne-am adaptat conditiilor de familie ,schimbate,facem fata ,ne iubim mult de tot,dar prioritatea sunt copiii si el a inteles,eu la fel

Dragostea mea se imparte la 3 si nu pot favoriza pe nimeni .Mi-am impartit timpul pt ca toti ai mei sa se simta iubiti,tratati in mod egal ,ceea ce n-am stiut la inceput.nici eu si nici sotul meu.E f simplu sa ai copii si sa-i dai la bunici si viata voastra sa continue cam in acelasi fel,cu mici dereglari.Eu am vrut ca ai mei sa creasca impreuna ,sa stie sa se iubeasca si sa-i cresc asa cum vreau eu ,nu cum vor altii si sa stiti ca am niste copii superbi si tot creditul imi apartine.M-am chinuit mult,fara ajutor,dar cand ma uit la ei imi trece oboseala,imi trec grijile si cred ca merita tot efortul.

De aceea sunt de parere ca exista o schimbare destul de radicala in relatie ,mai ales din partea sotului care se simte neglijat,dar daca dupa o perioada nu stii sa reglezi lucrurile in asa fel incat nimeni sa nu aiba de suferit dupa venirea pe lume a bebeului,totul se poate duce,inclusiv dragostea.

Noi suntem extrem de fericiti toti 4 ,iar acum viata noastra a luat-o pe drumul pe care il dorim.Stam ore intregi si ne jucam,radem de astia mici ,apoi ii culcam si ne ramane timp suficient pt noi,mai plecam la o petrecere,un restaurant etc.

Toate cele bune si sper ca toate cuplurile sa faca fata schimbarii astfel articolul ar fi total nul !!! Iar voi sa fiti[cina2] [copil]

[mama lia]

intr-un cuplu unde lucrurile merg bine copilul chiar cimenteaza o relatie. dar daca ceva scirtie atunci totul se va destrama (acum depinde si de problemele pe care le are fiecare).

 

va spun din proprie experienta - in prima casnicie existau ceva 'fisuri' cind s-a nascut copilul meu, iar acestea au inceput sa devina din ce in ce mai mari, mai insurmontabile ....si am ajuns la divort!!!!

 

actualul meu sot este o minunatie de om! vreau sa va spun ca anul trecut am fost la mare doar noi doi, pustoaica mea abia facuse oreion, biletele erau deja luate, asa ca am plecat singurei.....ei bine, concediul nu a fost la fel fara ea....ne-a lipsit la amandoi, chiar daca el nu este tatal ei - o iubeste mai ceva decit tatal biologic.

 

ma rog, pe scurt....articolul mi se pare o timpenie!!! nu zice nimeni ca e usoara viata cu un copil mic....dar sa faci din asta o tragedie.....

 

mama domnisoarei Cristina (28.09.1993)

[AC]

quote:Originally posted by mama lia

 

actualul meu sot este o minunatie de om! vreau sa va spun ca anul trecut am fost la mare doar noi doi, pustoaica mea abia facuse oreion, biletele erau deja luate, asa ca am plecat singurei.....

 

...........

 

ma rog, pe scurt....articolul mi se pare o timpenie!!! nu zice nimeni ca e usoara viata cu un copil mic....dar sa faci din asta o tragedie.....

 

mama domnisoarei Cristina (28.09.1993)

---

id="quote">id="quote">

 

Mda, eu zic ca articolul are mult adevar in el...si daca atunci cand copilul e o piedica in calea planurilor tale si-l poti lasa si continua vacanta...ar fi o tampenie sa te plangi de ceva...

Si depinde de copil... Cu fetita a fost greu... ingrozitor de greu...in primele luni... Era mica, mica si nu manca...intr-o noapte extenuati am dormit patru ore... si nu am auzit ceasul care ne scula periodic sa o hranim regulat, pentru ca ea singura nu se trezea nicidata.... Ehh si a trebuit pusa in cadita cu apa recisoara sa se trezeasca. Nimic altceva n-a mers timp de o ora... Si da aveam deja mastita recurenta... sex life sau social life inexistente. Sotul meu trebuia sa lucreze in acelasi ritm ca inainte... erau zile in sir in care nu apucam decat sa schimbam priviri. Apoi a trebuit sa reiau lucrul, cresa era in universitate, in cele trei pauze de de cafea, pranz, ceai mergeam sa alaptez. Situatia nu s-a imbunatatit... cu tot ajutorul sotului. Copilul meu manca si la sase luni la trei ore, abia manca si asa asa ca cerutul de mancare era o bucurie la orice ora din zi si noapte.

In jur de un an... a fost in spital suspecta de meningita... si apoi prin minune lucrurile s-au aranjat. In tot timpul acesta am avut ajutor trei luni de la 5 luni incepand... si atunci am fost alt om.

Copilul meu clar merita aceste eforturi, dar noi eram depasiti de ele.

 

Acum cu bebe doi am avut ajutor din primele luni si sincer mi-e incomparabil mai bine.

 

Dupa mine articolul subliniaza multe adevaruri ale celor cu copii si fara ajutor. Daca parintii sunt singuri si copilul nu-i un inger adormit... depinde doar de cuplu sa poata depasi greutatile si sa nu fie depasiti de ele. Greutatile exista si vorba aceea tot ce nu te omoara te fce mai puternic. Da noi am rezistat,

 

Andreea si galusca [fetita] si brotacelul

[KSorana]

quote:Originally posted by AC

[

 

...intr-o noapte extenuati am dormit patru ore... si nu am auzit ceasul care ne scula periodic sa o hranim regulat, pentru ca ea singura nu se trezea nicidata.... Ehh si a trebuit pusa in cadita cu apa recisoara sa se trezeasca. Nimic altceva n-a mers timp de o ora...

---

id="quote">id="quote">

Ac ,nu inteleg de ce trebuia pusa in cadita rece sa se trezaesca?Are ea un regim mai special de trezit?

 

La noi lucrurile s-au schimbat dupa ce copiii au intrat la gradinita .Si in sfirsit pot sa-mi mai vad si eu de treburile mele.

De iesit ,iesim impreuna toti 4 .Cind erau ei bebici a fost mai greu.scutece ,lapte ,carucioare ,bagaj mult,oboseala etc.Acum chiar ne distram mai bine.De abia cum se vede ca suntem o familie.

Poate au trecut cit de cit greutatile ,dar eu nu pot sa le uit.Si desi ,el ,minunatul meu sot care ma ajuta din an in paste la treburile casnice ,mai vrea un bebe.

"Fa-l tu ,creste-l tu ca eu m-am lasat de "sportul" asta".

 

Pina la urma articolul asta era pentru cei care isi cresc copiii singuri ,fara ajutorul nimnanui.Unele dintre noi nu stiu cit de mult au inteles asta.

 

 

[mama lia]

draga Andreea sau AC, eu una nu ma plingeam de nimic. citeste mai atenta ce am postat.

 

in ceea ce priveste copilul meu - are 12 ani, e ditamai domnisoara, inalta cit mine, cu sini...si personalitate......si nu am lasat-o singura, ci cu parintii mei....ma rog nu intru in detalii, asta nu intereseaza pe nimeni, dar nu te grabi sa judeci ca am putut sa o las si sa plec.....

 

eu sunt trecuta de faza cu copil mic si privesc acum retrospectiv si spun :" da, a fost greu, dar a trecut" , iar acum, cind o vad ce mare este parca nici nu mai imi amintesc de zilele ei de bebelus, chiar daca mi-a fost foarte greu.....inaintand in virsta apar alte probleme.....nici nu mai iti amintesti ca nu ai dormit noptile .....acum imi bat capul cu "ce anturaj are"...sau cu probleme de fizica si matematica....si cite si mai cite probleme specifice virstei.....

 

cind ai copii ai si probleme, nimeni nu e scutit, unii au mai multe, altii mai putine....unii sunt mai slabi, altii mai puternici........unii suntem mai exigenti, altii mai maleabili....nu semanam intre noi, dar toti ne straduim cat putem sa fim parinti buni, sa asiguram copiilor nostri ce e mai bun.

 

 

mama domnisoarei Cristina (28.09.1993)

[mariamunteanu]

Un copil poate distruge casnicia ? Dar cand apar 2 deodata si parintii sunt la 1000 km de tara si nu se afla nici un bunic prin preajma ? Eu zic ca n-o distrug ci o imbogatesc, daca ambii parinti se straduiesc pt. asta.

 

Maria

[filofteia]

Mie nu mi se pare deloc de condamnat articolul respectiv...

Tot ce se spune in el este adevarat... inclusiv solutiile date... adica sa nu-ti neglijezi sotul...si sa-i intelegi gelozia daca apare, precum si sa-l implici in cresterea copilului...

Toate mi se par corecte... am vazut si situatii in care casniciile s-au ruinat pentru ca cei doi nu au fost in stare sa se adapteze sau au facut precum cumnatii mei care au lasat copilul la soacra-mea si viata lor a revenit la normal...

[Kittycat]

quote:Originally posted by Rufus

Pai fetelor, daca voi credeti ca descrie foarte bine situatia dintr-o casnicie, dupa venirea copilului, ma mir de ce mai faceti copii. Ar trebui sa va impotriviti din toata fiinta voastra la asa nenorocire, sau cel putin sa faceti copii neavand sot, ca sa nu aveti cu cine va contra si de cine va plictisi.Nu am stiut niciodata (si vad ca imi scapa si acum, cand am copil mic) cat de torturate sunteti de nesomn si cat de sabotata este viata mea sexuala! Probabil ca sunt eu modest in pretentii...sau surd, daca nu aud cum urla copilul exact atunci cand am chef de una mica, cu nevasta mea incercanata, grasa, care arata groaznic.De ce o fi facut Tora un copil cu mine? Probabil ca era singura si se plictisea, acum mi-a facut un copil si este tot singura, daca nu mai am timp pentru ea, sunt gelos si frustrat de lipsa vietii sociale...Raman la parerea mea: o mare tampenie. A, sunt si cazuri din acestea? Si cine spune ca nu sunt tampenii?

---

id="quote">id="quote">[cool]Rufus, ai [flo][flo][flo] din partea mea Bine zis!!! Si nu, KSorana, el nu este un sot si tata excelent si nu are o familie unica; este un barbat normal, asa cum insa nu sunt multi, din pacate, si are o familie normala. Iar chestia ca alaptarea face vax libido-ul, cum scrie in articol, e cea mai mare tampenie pe care am putut s-o aud.Andra,[mamica]de [pup]printesa [zana](15 noiembrie 2004)id="teal">id="Verdana">