Un copil poate distruge o casnicie

[KSorana]

Mda,tu sti mai bine Kittycat.Rar familii din astea,"normale".Noi ceilati ,anormalii trecem mai greu "testul" sau deloc.

Fara ajutor e greu.

Eu felicit femeile care pot sa le faca pe toate spalat ,calcat ,copil schimbat ,maincat ,curat ,viata sociala neschimbata,sot care vine devreme acasa ,sex nonstop.[:D]Asa viata vreau si eu?

Iar cind ai bani e si mai bine,atunci nu mai de ce sa te plingi.

 

MA intreb cei tineri cum se descurca?Noi bosorogi ne-am saturat de distractie.

[AC]

quote:Originally posted by KSorana

quote:Originally posted by AC[...intr-o noapte extenuati am dormit patru ore... si nu am auzit ceasul care ne scula periodic sa o hranim regulat, pentru ca ea singura nu se trezea nicidata.... Ehh si a trebuit pusa in cadita cu apa recisoara sa se trezeasca. Nimic altceva n-a mers timp de o ora...

id="quote">id="quote">Ac ,nu inteleg de ce trebuia pusa in cadita rece sa se trezaesca?Are ea un regim mai special de trezit? La noi lucrurile s-au schimbat dupa ce copiii au intrat la gradinita .Si in sfirsit pot sa-mi mai vad si eu de treburile mele.De iesit ,iesim impreuna toti 4 .Cind erau ei bebici a fost mai greu.scutece ,lapte ,carucioare ,bagaj mult,oboseala etc.Acum chiar ne distram mai bine.De abia cum se vede ca suntem o familie.Poate au trecut cit de cit greutatile ,dar eu nu pot sa le uit.Si desi ,el ,minunatul meu sot care ma ajuta din an in paste la treburile casnice ,mai vrea un bebe."Fa-l tu ,creste-l tu ca eu m-am lasat de "sportul" asta".[:D]Pina la urma articolul asta era pentru cei care isi cresc copiii singuri ,fara ajutorul nimnanui.Unele dintre noi nu stiu cit de mult au inteles asta.

---

id="quote">id="quote">Fetita mea nu s-a trezit niciodata sa manance in trei luni. Initial o lasam sa doarma macar 5-6 ore... si rezultatul a fost ca in prima luna a scazut in greutate... si apoi trebuia trezita la recomandarea medicului...Andreea si galusca [fetita] si brotacelul

[Pegasis]

Io as raspunde Da, un copil poate distruge o casnicie...

 

Ce te faci, de exemplu cind tatal copilului intra, constient sau nu, in competitie directa cu propriul copil? Mai pe romaneste cind e gelos pe el (din varii motive... ca a cazut pe planul 2 de cind cu venirea bb pe lume, ca viata i s-a intors cu sus-n jos, etc). Iar mama este depasita de transformarile din viata ei, de permanenta suprasolicitare la care e supusa, de singuratatea si depresia care o pindesc la tot pasul, de acutul sentiment ca nimeni nu-i intelege starea, angoasele, frustrarile, nevoile...

 

Eu zic ca ruptura se petrece atunci cind partenerii nu sint pregatiti cu adevarat sa faca fata unei transformari majore in stilul de viata (si ma refer aici la toate aspectele: viata sociala, starea psihica si materiala, viata de cuplu, etc).

 

Carmen

______________________________________________________

"Cind o femeie nu vorbeste, sa n-o intrerupi pentru nimic in lume."

(Enriyeu Castaldo)

[adrienne12]

Pegasis puiule, daca un barbat se simte in competitie cu copilul inseamna ca nu e matur enough ca sa fie tata. Viata nu e usoara si a fi parinte inseamna mult mai mult decit a schimba scutece si a face baie unui plod. Parinte esti 24/7 fara vacante. Inseamna a fi permanent cu el, a fi model, a sti ce sa-l inveti si cum sa-l inveti, inseamna a petrece timp cu copilul. Nu inseamna insa a-l tine in brate mult prea mult sau a-l rasfata pt. ca pina la urma tot parintii vor plati pt. asta. Inseamna a impune reguli si un program. Doamne, nu aveti si voi in Ro emisiuni de genul Nanny 911 sa vedeti familii in criza care nu mai fac fata copiilor pt. ca nu stiu sa-i educe si suna la Nanny 911, vine o nanny scolita care observa ce se intimpla apoi le spune parintilor unde gresesc si cum sa-si stapineasca copiii? Meseria de parinte e grea si nimeni nu se naste invatat. Articolul cu pricina este o TIMPENIE. Si da, am baiat de 18 ani si stiu ce greu e/a fost. Dar stiti ceva vorba aia "copii mici probleme mici, copii mari probleme mari" e f adevarata. Rufus are dreptate. Intr-o familie venirea unui copil pe lume inseamna responsabilitati din partea amindorura si stil de viata schimbat pt. amindoi. Asta inseamna sa fii parinte. Iar daca Rufus gindeste asa nu e pt. ca are o sit. unica ci pt. ca e barbat si tata responsabil, asa cum ar trebui sa fie toti sotii/tatii.

 

 

 

[marica]

Pentru mine articolul este 100% corect.

 

Am doi copii gemeni(de 2 ani).

 

Daca ar fi sa dau timpul inapoi nici nu m-as uita la actualul meu sot.

 

Sunt total nemultumita de comportamentul sotului meu.

 

Ce trist....

 

Ma bucur si totodata sunt invidioasa pe cele care au un sot care le ajuta.

 

[sofia_misicu]

Aoleo fetelor! In doua saptamani imi vine plodu! Sunt si asa predispusa la depresii iar increderea mea in cei din jur e cam frageda. Nu ma speriati cu articole din astea ca am tendinta de a intra in panica. Tocmai ieri am avut o cearta cu sotul legata de dezinteresul lui fata de copilul nenascut....Sper din tot sufletul sa se dovedeasca ca gresesc in privinta lui...si ce am facut ieri sa nu fie o uvertura pentru ce urmeaza.

 

 

 

Poze

[Pegasis]

quote:Originally posted by sofia_misicu

...si ce am facut ieri sa nu fie o uvertura pentru ce urmeaza.

---

id="quote">id="quote">Si chiar daca ar fi... O sa-ti iubesti copilul pina la disperare si o sa realizezi incetul cu incetul ca nimic nu dureaza o vesnicie... nici macar depresiile sau frustrarile...Bebe sanatos si frumos iti doresc! [pup]Carmen______________________________________________________"Cind o femeie nu vorbeste, sa n-o intrerupi pentru nimic in lume."(Enriyeu Castaldo)

[iileana]

Topicul asta imi aminteste de un altul de pe vremuri, care se chema ceva gen "barza iti face viata varza". Unde cele citeva voci care ziceau ca mda, venirea copilului cam schimba relatia de cuplu pe ici pe colo, prin punctele esentiale, au fost "innabusite" de o cascada de postari care de care mai sensibile, mai profunde si mai lacramoase despre bucuria de a fi parinte. (de parca aspectele aste s-ar exclude reciproc...) Drept care s-a terminat in coada de peste.

 

asa ca mi-e si frica sa spun : da, articolul nu e o prea subtil dar nici o "timpenie" nu e.id="size1">

Adevarul-adevarat l-a zis Pegasis: "Si chiar daca ar fi... O sa-ti iubesti copilul pina la disperare si o sa realizezi incetul cu incetul ca nimic nu dureaza o vesnicie... nici macar depresiile sau frustrarile..." [flo]

 

---

see detailsid="teal">

 

[magda30]

Da, e adevarat ca se schimba viata de cuplu, insa noi nu ne-am simtit niciodata frustrati. Dimpotriva, eu il iubesc mai mult pe sotul meu de cand o avem pe mica, iar cand era vorba de biberoane (ca eu nu am alaptat de loc) le facea el de cu seara, si cand se trezea mica noaptea mergeam pe rand si le incalzeam. Si acum avem fiecare "misiunea" noastra. E adevarat ca ... nu mai facem [xinpat]asa des ca inainte... dar totul e ok.

Da, noua ne-a schimbat viata mica noastra dar in bine! [il][il]

 

Magda si Miruna (31.01.2004)

[ingridnen]

Treaba este ca multi barbati nu isi schimba asa de usor obiceiurile de "dinainte". Sau nu si le schimba deloc. De aici interminabile discutii si certuri, cu sau fara rezultat...

Si, de ce sa nu recunoastem, barbatul roman asa a fost crescut si asta a vazut in familie: femeia se ocupa de casa si copil si servici iar el sta bine mersi la televizor sau ramane uitat undeva prin vecini in timp ce tu nu apuci nici macar sa te speli pe dinti, cum bine posta o mamica mai inainte. Iar daca iese cu BB in parc pentru 1-2 ore ca tu sa poti sa gatesti/faci curatenie/calci etc. i se pare ca a facut un maaaare sacrificiu si el e cel obosit.

Cel putin la mine au aparut 1001 de discutii dupa ce am avut copilul, si nu ca n-ar fi fost dorit, din contra....

Dar din fericire treburile se mai schimba cand creste copilul si tatal il poate "coopta" in activitatile lui: mers la meci, partide de pescuit etc. Noi mai avem de asteptat un pic pana atunci...

 

Ingrid si Cristi (2 ani si 7 luni)