Subiect vechi, suferinta veche, mesaj nou

[G-ela]

Sa scriu? sa nu scriu? asa pendulez de ceva vreme incercind sa aflu cat mai multe informatii despre "salvati-l pe Mihaita" am gasit si un subiect care imi produce durere aproape organica de cate ori citesc sau aud...abuzul domestic si daca nu v-ati plictisit de povesti si povestitori pe aceeasi tema, am sa va spun si eu crampeie din viata mea ..abuzata eram prin 1989, an plin de framantari, dupa cum stiti, studenti frumosi si tineri, cu multa energie si incredere in noi, gata sa rasturnam lumea fara teama si fara orgolii pretentioase...eu 19, el 21 cand am hotarat noi ca nu putem unul fara altul ...si iata-ne acum vlaguiti si storsi, balacindu-ne si balacarindu-ne, acuzandu-ne si neiertandu-ne nimic, la panda mereu, fiecare osciland intre rolul de pradator si praduit,intre atacat si atacator,unul mai victima decat celalalt, nefericiti si cu sufletele moarte...dar neputand parca unul fara altul, identificandu-ne cu suferinta si asteptand ca celalt sa faca ceva,,,si nici nu sunt sigura ca vom accepta solutia celuilat; optiunea noastra preferata fiind, cred, inertia, starea de amorteala, de hibernare. Si nici nu mai stiu cand m-a lovit prima data, si nici a doua oara, si nici a nu stiu cata oara...pentru ca am tinut aprig sa mi le sterg din memorie; a fost o sarcina pe care mi-am dat-o de la inceput: sa uit si sa nu spun nimanui...si acest ordin pe care l-am autoimpus mi-a ruinat incredera in mine si in oameni si a creat o bolnava dependenta de sotul meu. De fiecare data imi spuneam " asta a fost ultima oara", "a fost o greseala", "eu l-am provocat", "eu l-am jignit", "TREBUIE sa fie bine intr-un final", "Eu nu pot sa divortez caci mi-am legat viata de EL"," EU TREBUIE sa tac, sa nu mai zic nimic", "NU VREAU sa creasca baietelul meu fara tata, trebuie sa rezist". ...ah, ma doare totul, nu m-am putut duce la serviciu, am sunat ca nu ma simt bine, si nu am mintit...nu ma simt de multa vreme bine, nici nu stiu daca am aflat vreodata acest bine, pe de-antregul, neciuntit, nelovit... cred ca sunt incoerenta, starea mea este asa...ma simt jupuita de vie suferinta e solitara, se stie asta, poate ca doar impartasita cui trebuie mai o poate imputina; de asemenea, sunt oameni care inteleg, altii care judeca, altii care sunt indiferenti, altii care incearca sa dea sfaturi, dar nimeni nu va putea sa actioneze in locul altuia, asta e clar de fapt care ar fi problema mea caci am impresia ca nu sunt prea clara; traim intr-o relatie abuziva care se pare ca a devenit starea nostra de a fi, normalitatea noastra. Si Doamne!!! ce bine ne e cand este bine! ce armonie si frumusete e in jur, cat de usoara pare viata si cat de simplu pare s-o mentii la nivelul acesta; nici nu trebuie sa faci eforturi, toate in jur zambesc si parca traim intr-o idilica poveste cu ciripit de pasarele .....dar iar vine neneorocirea, este ciclica, iar ceva se intampla, iar nu am fost de acord cu ce zice EL, iar "m-am inegrit la fata", "iar mi s-a pus pata", "iar m-am sculat imbufnata", "iar nu tac cand trebuie", "iar incep discutiile", "sa clarifici ce?, nu am ce dicuta" si de aici incolo nu ne mai toleram. In principiu eu sunt "proasta" si "taranca"-apelativul lui preferat..ce sa mai spun? incep injuraturile...asta ar fi urmatorul step, dupa care daca eu tot insist sa dicutam imi primesc portia de lovituri...pentru ca asa de educa femeia si se aduce la tacere. Sa fac doar ce stiu ca nu provoaca scandal? AM incercat si mi s-a parut nedrept, nu pot calca pe coji de oua... nu mai stiu, ma simt epuizata, ma opresc ca rebuie sa vina copilul de la scoala si vreau sa-mi usuc obrajii sa ma rog totusi...sa ma jute Dumnezeu sa fiu inteleapta.. Doamne, si nici macar nu-l urasc. Mi-e mila de el si as vrea sa gasesc o cale sa ma jut, sa ne ajut. am ales aceasta forma anonima de dezvaluire pentru ca asa m-am educat...sa nu se stie nimic, sa nu se afle nimic...este felul meu preferat de a ma minti si amagi, caci nu ma iert, ma accuz, ma invinovatesc si toate acestea nu ma lasa; am obsesia vinovatiei si cred ca cu greu se scapa de ea sau niciodata va multumesc ca m-ati citit, sper sa nu imi para rau ca am scris acest mesaj, de obicei regret daca imi scapa cate ceva din secretele mele bine pazite cu sinceritate

[Podeanu]

Draga mea,

 

mi-e tare mila de tine si parca nu am vrut sa inchid subiectul fara sa iti zic ceva, macar sa-ti aline sufletul.

 

Una din prietenele mele a venit aici cam 4 ani in urma cu sot si copii.( 2 fete mari, acum au 15 si 17 ani)Din afara casnicia lor parea una anormala, nimeni nu stia ca el cind bea o batea si fetele sareau, si uite scandal. A tinut in ea atitia ani, de frica lui (jandarm de meserie in Ro), sa nu-si supere mama ei la vestea ca ar divorta, stii cum era in Ro.

 

Aici insa la numai un an de cind a venit, mama ei a murit si atunci a decis ea ca nu mai are de ce sa se fereasca. Pe ascuns si-a inchiriat un apartament, si-a luat liber de la servici in ziua de mutat si avea de gind sa plece fara sa-i spuna nimic. In prealabil a anuntat si politia ca nu stia ce ar urma.

Fetele insa nu au vrut sa plece pe ascuns, chiar daca si lor le era teama de ce ar urma.

 

Pot sa-ti spun ca i-au spus, el a fost socat, cred ca nu i-a venit sa creada ca ea a luat asa hotarire singura. A inaintat si actiune de divort, a terminat si divortul, anul asta si-a cumparat casa ei, departe de el si s-a schimbat total.

Parca e inflorita, e linistita, fericita chiar si asa singura.

 

Din pacate insa nu toate povestile se sfirsesc la fel cu happy end.

 

Din ce povestesti tu eu inteleg ca-l iubesti mult. Te bucuri de momentele in care sunteti bine, si apoi il ierti repede.

El insa te iubeste la fel de mult? Daca da, ce poate simti in momentul in care ridica mina, nu-l arde sufletul?

Cind sunteti bine, ai stat de vorba cu el sa vezi de ce se enerveaza asa repede?

 

Sunteti tineri, tu ai 35 ani, eu am 37 ani.

Si eu am 11 de casnicie si sa stii ca nu intotdeauna a fost roz. Am avut si momente in care l-as fi vrut departe, a ridicat si la mine mina...

Dar a regretat amarnic dupa, stiu ca s-a simtit slab numai vazindu-ma pe mine suparata. Eu sunt f vorbareata de felul meu, poate prea cicalitoare citeodata . Cind insa sunt trista rau, nu scoti o vorba de la mine. Tac cu orele ,tac si vorbesc cu mine.

Asta il doare mult pe el.

 

Il iubesc f mult, si stiu ca e reciproc dar daca ar da in continuu in mine si m-ar injura/ jigni nu as mai putea sta cu el.

Nu m-as mai putea uita in ochii lui la fel ca atunci cind e totul bine intre noi.

 

Dar ce e in sufletul tau? Te-ai descurca financiar singura cu copilul? Ai vrea sa faci pasul asta?

Te-ai gindit vreodata sa mergeti undeva la vreun consilier de familie ?

 

Ai facut f bine ca ai scris, cel putin ti-ai golit sufletul.

Si poate noi, cumva, te vom ajuta sa-ti gasesti linistea.

 

Cu drag,

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dana si gemenii

Voiculestii

[Loma]

Uff Draga G-ela [flo] inteleg ca tare greu trebuie sa-ti mai fie,

 

un lucru bun tot ai facut daca ai strigat acum dupa ajutor in ceasul al 12-lea, tot ai facut un pas in directia buna

 

stii noi (romancele) am fost educate sa nu ne destainuim altora indiferent cat de greu o ducem in casniciile noastre, ca rufele se spala numai in familie si daca le lasi asa lasa ca trece sau poate o fi ultima data si nu mai face, o fi de oboseala, o fi nervos ca are ceva de terminat la serviciu si depaseste deadline, o fi stresat (inteleg ca iti este f. greu mai ales aici ca nu ai familia, prietenii, colegii aproape)... insa eu m-am lamurit ca nu trebuie procedat asa, ci atunci cand te doare ceva sa spui in gura mare, ca se gaseste cineva sa-mi dea un sfat o parere care mi s-ar potrivi sau merge la situatia mea, si sa stii ca nu de putine ori atunci realizez unde am si gresit si cand am scapat boii la vale, si daca pot sa mai indrept ceva atunci ma chinui sa indrept lucrurile daca nu, data viitoare nu mai dau cu capul in acelasi loc.

 

poate ai observat ca cei de aici nu barfesc necazurile altora si nici nu te arata cu degetul dupa aceea, daca iti pot da un sfat ti-l dau daca nu, nu, ma refer la canadieni, nu stiu alte natii....

 

Referitor la relatia ta nu e deloc normal ce ti se intampla , nu poti trai cu sentimentul ca tu esti vinovat tot timpul si trebuie sa mergi in varful picioarelor ca sa nu-l determini sa-ti mai aplice o corectie, toti gresim, unde este respectul, iertarea, toleranta si chiar iubirea.

Eu iti propun sa-ti faci un carnetel intim numai al tau , in care iti vei trece toate calitatile pe care ai dori sa le aiba barbatul de langa tine, daca in final iese sub zero, stii tu la ce ma refer, concluzia o vei trage singura.... nu merita sa-ti mai consumi viata cu un asemenea om, daca vrei o viata simpla, linistita.... totul depinde de tine. Daca vrei poti sa-i arati si lui cum sta in chestionar, sau poate il apuca iar damblaua.

 

Daca vrei sa mai lupti pentru relatia cu el, si crezi ca merita, numai tu o stii cel mai bine, insa nu sta cu el numai pentru ca aveti un copil, nu uita copilul are nevoie mai repede de un mediu armonios decat unul cu violente.

 

daca tot zici ca situatia tine de ceva timp, ati discutat vreodata fata in fata, sincer deschis, fara injuraturi si palme? care sunt nemultumirile tale, el ce zice?.... parerea mea daca nici nu recunoaste ca sunt probleme intre voi, sau tot tu esti aia nebuna, sau tot tu esti vinotata pentru tot, mai bine fugi.... probabil ca nu se va indrepta niciodata.... iar tu ce ai in final, nervi, frustrari, incertitudini, nemultumiri, jinduind dupa clipe mai bune si linistite....

 

Loma

 

[Loma]

ah am uitat sa-ti spun, ca atunci cand il apuca accesele de violenta suna la politie si o sa-i mai treaca domnului....

[angelp]

Trebuie sa gandesti asa .....

cate vieti am? ......

 

..... [b)]merit sa am acesta soarta?

 

invata din nou sa

 

Noi[si-eu] te ajutam!

 

Un proaspat recrut ii scrie logodnicei sale:

 

"Draga mea, fetele de pe aici se gandesc numai la bani! Si mi-e foarte dor de tine. Pe cuvantul meu ca nici nu stiu ce sa fac!"

Logodnica ii raspunde: "Dragul meu, sa nu le dai peste 20 lei noi, ca mai mult de-atat nu scot nici eu aici!"

 

 

 

 

 

 

 

pa

[alessia105]

Draga mea,

m-am gandit mult la tine si la povestea ta ..

Ce sfat sa iti dau....ti-as spune stai ptr ca il iubesti si ptr ca iti doresti un tata ptr copilul tau si ca poate s-ar schimba dupa niste discutii civilizate ...dar cu suferinta ta cum ramane ?!?!

Sau poate ti-as spune lasa-l si fi fericita cu copilul vostru singul lucru pur si inocent din realtia voastra ..dar stiu ca inima ta va suspina dupa el si poate ca inca nu esti pregatita ptr viata fara el..

Nu stiu ce sa spun ptr ca nu vreau sa suferi mai mult decat ai suferit ...

Pune pe o foaie de hartie partile bune si cele rele ..iar daca tu coonsideri ca ar mai merita o sansa incerca sa faci o consileire psihica a lui ( desi dupa cum il descrii nu stiu daca ar accepta ..ptr ca oameni de genul lui vor sa detina controlul nu sa fie controlati de un psihiatru)...ai putea sa vezi pe net 9595 de la antena 1 (www.antena1.ro) ai sa vezi ca ,desi e o emisiune gen telenovela sfaturile pshilogilor sunt pe f bune ..chiar azi erau 2 femeiei abuzate ...

 

Daca tu consideri ca vrei liniste si pace ...lasa-l ...stiu ca il iubesti dar cateodata dragostea este dureoasa si nu merita ...gandeste-te ca fiul vostru simte teniunea dintre voi si poate cand va fi si el la casa lui va face la fel ca "asa a vazut acasa""(scuze daca jignesc dar in general noi adultii facem multe ori ceea ce am vazut acasa ptr ca consideram ca asa e normal )

 

Pune in balanta tot ...eventual incerca sa iti iei o zi libera numai ptr tine in care sa te duci intr-un loc al tau si sa fi singura cu gandurile tale si sa pui in balant cele bune si cele rele ..dar orice ai face nu il lasa sa te lovesca si sa iti iei vina asupra ta ...tu ca si el esti un om, iar oameni sunt supusi greseli si asa cum si el gresete si tu il ierti asa si tu greseti cu cate ceva si ar trebui sa inchide ochii ...Nu esti tu de vina ca el are probleme...singura vina a ta este a sta in calea lui cand e nervos

 

si cum te-a sfatuit si Loma ..mai pune si tu mana pe telefon....

daca ai nevoie vreodata de cineva care sa iti fei aproape 9 fie si virtual ) eu iti stau la dispozitie ..imi dai un Pm sau pe Yahoo!!

Ai grija de tine si de minunea voastra ..voi suntei principali[flo][flo][flo][flo] ...abia apoi vine el[neand]

 

 

Va pupam dulce pe toate si pe toti,va dorim tot binele din lume si MULTA SANATATE![bis]

Alessia[vampa], Benny (02.03.05) si Sebi (16.01.98)

Poze de pitici voinici

 

[ruxij]

Ai citit subiectul abuzul domestic. Incearca sa te gandesti la copil, ii faci rau nu daca pleci de la sotul tau, ci daca nu pleci! Sper sa reusesti sa iesi din situatia asta groaznica! Imi pare tare rau:((

[kawaichan]

Pai ai incercat vreodata sa te proiectezi putin in viitor, sa te intrebi cum vei arata la 45-50 de ani..? Un munte de frustrari,macinata de boli , degradata din punct de vedere fizic si psihic,inraita ,insensibila...Vrei ca fiului tau sa i sa para normal sa-si bata sotia? Go for it..! Continua ! [xx(]

[april]

Draga de tine,

imi pare tare rau sa aud asemenea povesti triste.

si mai rau imi pare ca in mileniul 3 exista atata violenta.

o viata avem si meritam sa o traim decent.

nimeniid="red"> nu are dreptul sa ne distruga aceasta viata.

 

printesa mea

[iarina]

Saracuta de tine....pari pe punctul de a claca...e bine ca ai cerut ajutor, chiar si virtual. Daca tot ai intrat pe forum citeste povestea atator fete curajoase care au plecat cu copiii de mana si au reusit. Incearca sa te smulgi de langa el....este o relatie abuziva,istovitoare, stresanta si cred ca periculoasa pt. copil..caci va veni o vreme cand copilul va intelege si il va marca sa stie ca esti lovita. Incearca sa te rupi...strange bani, inchiriaza-ti o locuinta , ia fetita si apoi divorteaza. Barbati mai sunt pe lumea asta, nu-i el singurul si bag de seama nici stea in frunte n-are. Hai, curaj!

 

"Experienta este numele pe care il dam greselilor noastre" Oscar Wilde