Pentru ce motive ati divorta?

[lana]

Axia proiectul casei l-am conceput impreuna,eu am hotarat culorile camerelor,a tiglei,am ales impreuna gresi,faianta,usile,parchetul..chestii de genul asta.

El este mai implicat decat mine pentru ca el munceste efectiv cot la cot cu muncitorii,pe ploaie pe vant,pe calduri de peste 40 de grade,soacra-mea gataste zi de zi pentru oamenii de acolo iar sotul meu fuge de la servici si le aseaza masa etc...

Cand ii spun ca vreu sa stea mai mult cu mine sau cu noi o da pe glume...ca atunci cand o sa fim pensionari....Chiar ieri i-am spus asta ca ar trebui sa stea mai mult cu fata si zice cica da ..sigur o sa stea cand o sa se duca cu ea la discoteca..ha ha ha Nu prea ii plac discutiile astea prea serioase.

Lana

[axia]

Paiiiii, nu mai stiu ce sa-ti mai zic.

Inseamna ca asa e felul lui de a fi, ori il accepti, ori nu.

Nu te mai framanta ca-ti faci mai rau.

Eu una te inteleg, daca te incalzeste cu ceva. Toti banii si toate casele din lume nu valoreaza cat timpul petrecut impreuna numai noi doi sau in trei cu Tiberiu. Problema e ca EI nu prea gandesc la fel. Depinde cat de mare simti ca este acest compromis, repet : SIMTI, nu zic altii.

Daca se mai supara ca n-ai facut de mancare, spune-i si tu ca o sa faci cand o sa fiti pensionari, iar paine o sa iei cand o pleca fata la discoteca.

A, si inca ceva : spice up your sex life !!!!! Conteaza si asta intr-o relatie.

 

Andreea, mama lu' Tiberiu

Micul Print

Spiritele mari discuta idei; oamenii normali discuta fapte;

spiritele meschine flecaresc pe seama celorlalti.id="red">

 

[ellamiss]

As divorta, dar doamne fereste, ca abia m-am maritat si sunt fericita cu el, daca m-ar lovi, m-ar insela,ar deveni alcoolic si s-ar neglija fizic.

 

Nunta noastra-16 iulie 2005

mihaela&adrian16iulie2005

 

[stoichitescu cristina]

Lana, buna seara in primul rind.

Am trecut si eu prin ce treci tu si nu mi-a fost usor.Sa-ti descriu ca poate te regasesti.Eram o femeie super activa si deodata iata-ma: un bebelus de schimbat care plinge si nu stiu de ce, care ar suge intr-una si iar nu stiu de ce, care nu ma lasa nici sa dorm nici sa gatesc , nici sa mai fac cine stie ce prajituri sofisticate.Nici sub dus nu mai pot sta cit imi doream , nici la tv sa privesc , nici praful sa-l sterg.Si sotul meu care s-a intepenit parca la servici si care este atit de ocupat ca nu-mi poate da nici macar un telefon sa ma intrebe ce fac si am atita nevoie de el fiindca stiu precis ca ar fi un salvator bun.Iar seara cind vine acasa ma intreaba " ce este de mincare". Normal - eu am stat toata ziua acasa el la servici. Eu ce-am facut in 12 ore? Ca daca era el in locul meu....intorcea casa pe dos.Nu e simplu sa cresti un copil mai ales cind este si primul. Ai impresia ca acesta este centrul universului si esenta preocuparii tale ...si chiar este pentru tine ca mama.Sotul meu imi zicea si abia acum ii dau dreptate:" Eu ce sa-i fac ? Nu ar trebui tu sa te pricepi la asta? Am sa am si eu rolul meu in viata copilului cu siguranta dar acum in citeva minute nu-i pot rezolva dilema vietii si nici mare educatie nu-i pot face".

La un moment dat am coborit dupa piine si copilul era acasa cu el (cu sotul)- am coborit ca sa ma mai linistesc , sa mai "diversific" activitatea zilnica. Cind sa traversez a oprit un microbuz -avea traseu pina intr-o localitate indepartata. Mi-a venit ideea ca as putea urca in el - bani aveam la mine- si m-as opri undeva sa nu mai stiu de nimic. Ma simteam incapabila sa-mi multumesc familia, sa-mi cresc copilul , sa ii fiu pe plac sotului...Apoi m-am scuturat din vis : nu puteam fi lase , nu puteam sa capitulez chiar asa inaintea bataliei. Si batalia abia incepuse.M-am calmat si m-am intors acasa repede. Nu numai eu eram mama de copil, nu numai eu as fi vrut inapoi viata ca o acadea de la inceputul casatoriei. Erau milioane si milioane de femei care isi doreau acelasi lucru chiar in acel moment.Si pe linga ele poate si sotul meu ar fi vrut sa fie" ca la 20 de ani fara griji si fara bani ". Ar fi vrut sa vina acasa, sa ma gaseasca zimbitoare si cu masa pregatita fara nervi si fara reprosuri dupa o zi de munca. Dar "eram prea ocupata cu cel mic"ca sa ii pot satisface si nevoile lui.

Cind apare un copil , partenerul mamei -adica tatal- trece pe planul doi si asta simte si el si ca urmare "inconstient" isi cere drepturile - mai elegant sau mai dur.

 

Oricum, Lana, citind toate postarile tale la acest subiect mi-am regasit o parte din coordonatele de acum 3 ani si mai bine... si iti spun ca tu de fapt esti "nefericita" de moment data fiind situatia ta actuala si pentru ca ai vrea sa poti fi alaturi de sotul tau ca inainte de a avea copilul. Ei, bine nu se mai poate. Si asta inca foarte mult timp.

Ce ti-a venit cu divortul? Ai rabdare ca toate se rezolva si sotul tau iti va fi alaturi si tie si copilului vostru . O casa se construieste dar nu la infinit.

 

In final as divorta daca nu m-ar mai iubi, daca nu l-as mai iubi, si daca dintr-o data ar sta cu ochii in televizor toata ziua si nu ar mai vrea sa munceasca.(Alcoolul, drogurile, bataia si injuriile nu le iau in considerare pt. ca sunt de la sine intelese)

 

Rabdare si intelegere!

 

csth

[crissandrada]

Lana te inteleg perfect. Si eu am trecut prin asa ceva. Sotul meu este si el extrem de ocupat : servici, constructia unei case (unde munceste si el cot la cot cu muncitorii), este si sportiv -deci are antrenamente, suntem amandoi studenti, etc. Dupa nastertea Andradei nu ma ajuta prea mult cu copilul, nu face cumparaturi, nu statea cu el.

Eu am alaptat-o exclusiv pana la 4-5 luni si imi spunea " ce pot sa ii fac eu?" Am stat acasa 2 ani si simteam ca o iau razna. DAR cand am inceput serviciul vroiam sa stau acasa.

Ei incet, incet lucrurile s-au schimbat. Am invatat sa ma organizez mai bine, sa am timp si de mancare, si de curatenie, si de copil, iar daca nu aveam timp azi le lasam pe maine (mai comenta si el daca nu era una alta in casa dar ii spuneam ca si eu vreau cate ceva de la el dar nu se poate). Am inceput sa imi fac un ritual in a ma plimba cu Andrada prin parc, pe la magazine, pe la prieteni, etc.

Dupa ce Andrada a mai crescut a inceput sa se joace cu ea, sa o invete cantecele, poezii, o duce la gradinita dimineata, etc.

Acum totul este bine. El o duce la gradinita - eu o aduc, sambata si duminica iesim toti la plimbare in parc, la cofetarie, etc., acum o mai ia cu el acolo la casa (acum Andrada are 3 ani)si eu fac mancare sau curatenie, o ia cu el la antrenamente. Oricum este un progres.

Asa ca nu dispera. Poate si la tine se va schimba situatia pe masura ce copilul va creste. Bafta multa.

 

 

 

 

Criss si bb Andrada

[roxanik80]

Draga mea problemele tale se regasesc in orice casnicie(poveste)dar asta nu inseamna ca toate ar trebui sa divortam. Parerea mea este ca ar trebui sa comunicati mai mult si sa aveti o viata sexuala mai activa, asa se pot rezolva multeeeeeeeeee probleme.Succes!!!

 

 

GiurcaR

[daniela_b]

as inceta sa-l iubesc cind m-ar lovi, as divorta imediat dupa...

 

in rest, spun cu mindrie, i-as inghiti orice alte slabiciuni si m-as stradui sa-i fiu alaturi sa le depaseasca...atit timp cit il iubesc sint capabila sa-l ajut cind a uitat cine este, cind a uitat ce vrea, cind a uitat unde vrea sa ajunga.

Nicio clipa nu m-as indoi de el pentru ca asta ar insemna sa ma indoiesc de mine, nu l-am luat de partener ca sa ma bucur numai de calitatile si aptitudinile lui, l-am luat pentru ca am crezut in noi, in ce putem face noi! Impreuna.

Doar ca fara lovituri, fara bataie, asta este ce n-as ierta eu...

Pur si simplu cred ca bataia NU este rupta din rai.

 

Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

[Diana_b]

Am citit tot subiectul, mai ales ca ma macina si pe mine problema.

 

Va recomand sa cititi aici, cine stie, poate aplicati.

 

Sper sa nu supar vreun moderator cu linkul, doar ca mi s-a parut foarte "on-topic".

 

Diana si [copil] Mircea (2.01.2004)

 

Pagina bebelusilor de ianuarie-februarie 2004

[crinuta]

Daca nu m-ar mai iubi as divorta imediat. Fara iubire nu concep nici o relatie, casnicie, iar rutina nu o suport.

Daca am trai ca 2 straini, nu am comunica, nu ar fi acolo pentru mine, la fel as proceda.

Alt motiv ar fi infidelitatea si minciuna.

Evident, nici violenta nu as tolera-o sub nici o forma.

 

Crinuta si Rayan

 

 

 

[gabibarta]

quote:Initial creeata de lana

Sunt multe lucruri care ma deranjeaza la sotul meu:munceste foarte mult si nu are timp pentru familie,se implica destul de putin in cresterea si educatia fetitei noastre(in schimb mai vrea unul daca nu chiar doi copii),este prea putin comunicativ,de multe ori rece si distant,poate chiar impulsiv si lista defectelor poate continua.Nu are o alta relatie,aduce bani acasa,nu m-a lovit niciodata -dar ne certam foarte urat.De multe ori am considerat ca sunt suficiente motive pentru a ma separa de el dar consultandu-ma cu alte prietene mi-au spus ca nu e chiar asa cum cred eu.Ca ar tb sa pun in balanta si calitatile lui.Voi pentru ce motive ati divorta?

---

id="quote">id="quote">Lana, draga, in primul rand ti-as da un sfat. Aici nu e vorba de ce spun prietenele, e vorba de ce simti tu. Daca iti convine sa traiesti asa, daca il iubesti, atunci e o.k. insa daca vrei sa traiesti altfel, divorteaza. E vorba de viata ta, ai o singura tinerete, o singura viata, incearca s-o dirijezi in asa fel sa-ti fie bine.La noi situatia e similara, insa in plus el si bea. Bani aduce in casa, insa nu-i lasa din mana, la copii nu ma ajuta, in casa el aspira si atat. De vreo 2 saptamani am inceput procedura de divort, ca nu-l mai suport. Nici fizic, nici psihic. Si nici copiii, mai ales cel mare. Trist, dar asta e.Gabi+Robert 20.05.1997[duel]Lili 17.05.2002pozici poze noi