Natura umana

[J G]

Buna seara, Citesc de mai mult timp postarile din acest capitol, povesti de oameni nefericiti, situatii incredibile... Eu sunt tot asa, cu probleme, dar nu postez aici din 2 motive: in primul rand nu pot sa descriu toate nuantele problemelor mele, in al doilea rand mi-e rusine de situatia in care sunt. Scriu doar ca sa va intreb: de ce este asa de greu sa renuntam la relatiile care ne fac nefericiti? Pierdem ani intregi consumandu-ne cu problemele astea, si viata (ca sa nu mai zic tineretea) e foarte scurta, e numai una! Ce ne tine langa oamenii care ne fac sa suferim? Poate ar trebui sa infiintam un club pe bune, nefericitii anonimi, in care sa ne sprijinim unii pe ceilalti sa gasim puterea sa scapam! Ce parere aveti? De ce ramanem? J G

[scarmanus]

Unde sa-ncep? Despre motivele pentru care oamenii stau totusi intr-o relatie nefericita s-au scris metri de carti. Fiecare are propriile motive, iar fiecare motiv are propria nuanta. Daca mai adaugi propriul caracter si viziune asupra propriei nefericiri, iaca, faci o biblioteca .

Iarta-ma, n-am vrut sa minimalizez suferinta nimanui, dar e foarte greu sa vorbesti in termeni generali. Eu cred ca dupa ce ai tras toate liniile si concluziile, ceea ce ramane ca factor decisiv in luarea deciziei pentru schimbare sau pentru acceptarea nefericirii este taria de caracter. La asta se reduce tot pana la urma, daca esti suficient de tare sa rastorni lumea o faci in ciuda tuturor neajunsurilor si problemelor ce ar putea degenera din decizia ta.

 

pisici, flori si jucarele

 

______________________________

When the heart is full of love, the world is full of beauty

 

[monagan]

quote:Ce ne tine langa oamenii care ne fac sa suferim?

id="quote">id="quote">

probabil speranta ca poate se vor schimba intr-o buna zi. Nu stiu.

 

MG

[Lona]

Tocmai de ce spuneai cred: rusinea ca, dupa ce iesi dintr-o asemenea situatie, trebuie sa explici si pentru ce ai facut-o. Pe de alta parte, cred ca si din inertie, te obisnuiesti cu un tip de "durere" si ti se pare firesc.

[Avalon]

De ce ramanem? Poate de frica sa nu ramanem singuri?

[G-ela]

poate pentru ca fiecare fiind cine este, nu poate sa actioneze altfel

[adrienne12]

Din n motive unul important fiind faptul ca copilului (ilor) le este ai bine cu 2 parinti doar daca acestia nu se bat, cearta isulta, lovesc etc... Sint o sumedenie de motive teama de necunoscut, de societate, ce va zice lumea, de singuratate (oare voi putea sa ma descurc?), nesiguranta zilei de miine, etichetele lipite de societate, comoditate, senzatia ca inca mai e timp, ca tineretea dureaza inca multi ani si ca o vei putea lua si mai tirziu de la cap, lipsa de sprijin a prietenilor si a familiei, rusinea de a da in vileag un secrete tec, etc, etc.... metri de carti cum a zis Scarmanus.

 

 

 

[Ramba]

Sunt mai multe motive posibile:

inertia

frica de necunoscut

sindromul "mama ranitilor"

siguranta materiala

[Ramonika]

cred ca fetele au zis bine ce au zis. si bine a zis scarmanus ca depinde foarte mult de tipul de femeie care esti. in general femeile sunt slabe si le e greu sa ia o decizie de genul asta. sunt si femei puternice, in primul rand sa fie stabile dpv financiar, sa aiba ajutor in familie, prieteni si le va fi mai usor sa schimbe ceva in viata lor.

 

---

Ramonika [amoras] si pisicile Vladutz Bubulina Maritza

[Bee]

Dependenta. Si prin asta nu inteleg in nici un caz dependenta financiara ci dependenta de omul care te face sa suferi si de suferinta pe care el ti-o provoaca. Te obisnuiesti sa fii nefericit. Si ajungi sa confunzi nefericirea pur si simplu cu "suferinta din dragoste". Abia cand reusesti sa pleci, realizezi ca poate iubirea s-a dus de mult, dar ce e mai groaznic e ca-tzi lipseste suferinta asta. Brrrr, ce cunoscuta mi-e situatzia. Acum, dupa n. incercari de a ma rupe de o relatie "obsesiva", sunt fericita. Si imi lipseste nefericirea de demult. Mi se parea mai interesanta! Ce te faci cand toate motivele de a suferi au disparut? Nu-ti mai ramane decat sa dai vina pe tine. Sorry, cred ca am deviat putin.