Cum il conving sa vorbeasca?

[Principesa]

Nadia, nu cred ca este o cauza faptul ca el a petrecut 7 ani fara o relatie. Asa cum vedeam si tacerea lui si aceasta situatie o vad tot ca pe un rezultat, nu pe o cauza.

Cauzele pot fi multiple dar cea la care ma gandesc acum ar fi teama de intimitate. De o intimitate unde fiecare s-ar expune asa, fara protectie, vulnerabil.

Apoi mi se pare ca la voi inca nu sunt adaptate si compatibilizate asteptarile si nevoile. Nu aveti o reprezentare clara unul despre nevoile celuilalt si asta conduce la formarea unor asteptari nerealiste ale unuia fata de celalalt.

Ati discutat vreodata clar si explicit ce nevoi aveti in aceasta relatie si ce asteptati unul de la celalalt? Daca nu, aveti ocazia sa o faceti. Daca da, atunci ce va impiedica sa vi le satisfaceti si sa tineti cont de ele?

Pentru ca dinamica pe care o descrii tu ma face sa consider ca tindeti catre un pattern clasic nu foarte eficient de interactiune in care tu esti tot mai demanding si el tot mai withdrawing. Si asta in timp se acutizeaza.

Cred ca Try are dreptate. Este o problema de fond care se manifesta in contexte variate prin cresterea intolerantei reciproce.

O relatie e ok atunci cand balanta e echilibrata si ambii parteneri isi satisfac nevoile reciproc. La voi pare destul de dezechilibrata, in sensul ca tu pari sa fii destul de frustrata. Nu stiu si opinia lui doar poete ca atunci balanta ar putea arata de partea lui satisfactie si de partea ta frustrare.Atunci pentru el, desi tu pari sa incerci sa il convingi ca problema ta e problema voastra, pot sa nu existe probleme si deci sa nu te inteleaga.

Sau balanta poate indica frustrare de ambele parti si atunci amandoi ati fi motivati sa faceti o schimbare.

 

 

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

[anangel_lexi]

Nadia, parca m-ai descris pe mine. Si eu sunt la fel. Cand avem cate o discutie contradictorie la un moment dat eu nu mai zic nimic si asta il scoate din minti pe ubi al meu. De vreo 2 ori a inceput sa si urle, alteori imi explica cat poate el de calm ca nu suporta ca el sa vorbeasca si eu sa nu zic nimic, etc. Dar eu pur si simplu in momentele acelea nu stiu ce sa zic. Parca mi se goleste capul de idei. Si daca ubi incepe sa urle, singurul rezultat e ca ma sperii (eu sunt extrem de sperioasa, poate prea sperioasa!) si incep sa plang. Si atunci ii trec si lui nervii si ma ia in brate. Dar de vorbit tot nu vorbesc pentru ca NU POT, pentru ca NU STIU CE SA ZIC!

 

I wish I were an angel...

 

http://photos.yahoo.com/anangel_lexi

 

Mai sunt 9 zile pana la nunta mea :)

 

 

[ellamiss]

Si al meu este la fel, inca mai face si glume.La inceput ma enervam dar este mai bine asa, in primul rand ma face si pe mine sa ies din atmosfera aia de nervi, si in al doilea rand daca era si el unul ca mine, sa tipe,cred ca ne luam la bataie.Oricum daca greseste ceva si ma enervez pe langa faptul ca ma face sa rad ,altadata nu mai greseste.Dar chestia cu vorbitul mie imi convine.

 

Nunta noastra-16 iulie 2005

mihaela&adrian16iulie2005

 

[moana]

bey si io care credeam ca numai eu am problema asta... de asta e buna comunicarea,macar vezi ca nu esti singur.

 

al meu cred ca stiu de la ce i se trage- taica-su a tipat la maica-sa toata copilaria si el a ramas traumatizat. si probabil si-a promis sa nu faca aceeasi greseala. si, in consecinta, ma cert singura. si, colac peste pupaza, sa mai si uita la mine cu o figura d "caine batut" care ma scoate din minti.

 

nu stiu ce sa zic-nu cred ca putem schimba acest mod de a aborda un conflict. mai curand sa ne modificam asteptarile noastre si unghiul din care privim aceste taceri.

 

oana