cum e sa fii proaspata mamica

[petro_simian]

ce trairi si sentimente noi ati avut voi,dragelor mamici?eu-diverse.de la nelinistea si grija noului pina la fericire maxima.surprinzator insa e faptul ca am avut si stari de furie,cand nu mai stiam ce sa-i fac lui matei al meu care azi are 3 luni.si mai am o curiozitate:reactiile si contributiile tatilor(al meu nu prea se implica pe motivul oboselii de la servici,de parca eu nu as avea servici cu matei zi si noapte).astept mesajele voastre.

[Liliann]

pai i primul rand la multi ani bebelui tau si sa fie sanatos. al meu face peste 1 sapt 4 luni, deci nu suntem cu mult mai mari.

eu..ce sa spun, inca ma minunez ca am fost EU is stare sa fac asa o minunatie, nu-mi vine sa cred ca e al MEU.

eu am norocul ca nu prea ne-am luptat cu colicii, si de pe la 2 luni doarme atoata noaptea, deci nici nu simt ca am copil din pct asta de vedere.

inca de la inceput m-am obisnuit cu el, nu am avut nici o temere ca nu o sa ma descurc sau mai stiu eu ce.]

in ceea ce-l priveste pe ta-su....il iubeste, normAL, da nu se pricepe , daca sta cu el cu 5 min, imediat mi-l paseaza ca cica: cand era mai mic : are colici,ii foame, si acum la fel:ii foame, ii e somn blA Bla

[Valenka]

Sa-ti traiasca bb!

Stiu ca, sosirea bb, ar trebui sa fie un moment de extrema fericire. Poate tocmai de aia e mai greu..eu m-am simtit buimacita, uimita ca bb asta care urla atita e bb meu, uimita de ce perfect poate fii un bb- cu minutele si degetelele asa micute..genute dese, buzite finute, pielea catifelata, ochisori de culoare nedefinita si cu atit mai misteriosi ...nu mai continui ca stiti si voi cum e bb, daca nu mai aruncati o privire pina nu se face mare. [:o)]

M-am simtit si deprimata- cum o sa ma descurc in rolul de mami, furioasa pe el si pe mine-de ce nu se mai potoleste[bang]- ca au fost luni grele la inceput.Apoi, cind a inceput sa zimbeasca extaz, m-am topit pur si simplu, uneori se uita asa de frumos la mine de ma simt prost pt. toate momentele in care nu i-am facut pe plac.

Ce mai am trecut prin toata gama. Se spune pe buna dreptate ca un bb iti imbogateste viata.

Sotul si-a facut partea lui..desi mie mi se pare ca tot eu trag greul.OK el munceste,de aceea noaptea cind se trezeste bb trebe sa incerc sa-l potolesc cit mai repede - sa nu-l trezim pe tati; ziua abia astept sa vina seara sa mai se ocupe si el putin de bb..dar vine tirziu si pina maninca, face dus,vede stirile...ghici cine se ocupa de bb??!!..si de hranit eu(alaptez), il culc tot eu...ca numai cu mami vrem nani[:D]

Dupa vreo citeva nopti cu program asa imi doresc un concediu..in care sa doooorm. Atunci vine tati, il mai ia un pic pe bb ...pleaca mai tirziu la lucru(are program mai flexibil) si parca nu ma mai simt asa de impovarata[cina2]

[nastasie]

la fel si mie nu-mi vine sa cred ca am fost in stare sa fac asa minunatie.tot ma uit la uit si parca nu-mi vine sa cred.

iin ceea ce priveste tatal al meu si acum recunoaste ca i-a fost frica, nici cu carutul nu avea curaj sa mearga de frica sa nu-l zgaltaie sau cu masina.acum se ocupa de el atat cat poate si cand are timp.danseaza in fiecare seara dansul lor"ritualic", etc.ai rabdare ca e ceva nou ptr el.dar isi va da drumul.

 

albumul meu[foto]

ziua marinei

 

adrianaid="blue">&[copil]razvanid="blue"> 01.11.2004

 

[lena]

La acest subiect m-ai lovit ...e superb si in acelasi timp foarte straniu, zic eu.

 

La inceput ma uitam la ea ca la un mic dinozaur cu guritza mare care vrea ceva de la mine, dar ce?...aici urma "problema existentila" care incetul cu incetul s-a rezolvat de la sine.

 

Eu cred ca fara sa-mi dau seama la vremea respectiva am trecut si printr-o depresie desi nemaifestata, dar vesnic eram cu capul plin de dileme...chestioara asta mica si zambareata sau scartaitoare, depinde de moment o sa o am toata viata si asa mai departe. Plus ca la mine a intervenit perioada aceea in care ma simteam inutila pentru ca mai intotdeauna am lucrat din greu, sunt o tipa ambitioasa si carierista, deci ma marca profund ideea de a fi "just mammy" simteam ca ma ia cu rece pe sira spinarii, mi se parea ca fara sa vrea Freya m-a legat cumva de ea (psihologic vorbind alta trauma pentru mine eu fiind deasemenea o persoana extrem de independenta)...cu vremea insa am invatat sa fac fatza situatiei (sunt si o supravietuitoare , ce modesta sunt, nu?) si am luat-o cu noi peste tot, natura jobului sotului fiind si alte proiecte in alte tari, Germania sau Blegia...si incetul cu incetul a crescut, eu am inceput sa lucrez mai mult, ea mai sta la o baby-sitter, bona...si eu am inceput sa o iubesc din ce in ce mai tare.

 

Parca eu o mai iubesc mai mult acum decat cand am nascut-o.

 

numai bine,

Lena si t-rex Freya (de aproape 2 ani)

 

 

[Lavi]

Sunt trairi contradictorii, de la dragoste si afectiune, la nelinisti si incertituni, nu stii cum sa te raportezi la ei, de ce au nevoie si cum sa le asiguri necesarul de sentimente si cel real, fizic.Apoi, daca el, copilul, te simte aproape si cum sa il ajuti, oboseala, nervii, HORMONII, care isi fac de cap.Te surprinzi pe tine, mai nervoasa, gata sa explodezi la cele mai mici chestii, si totul se rezuma la copil si apoi din nou la oboseala.Asta la inceput.

Dar toate trec, copilul creste, relatiile cu sotul si familia tind spre normal si ai sa vezi cum incetul, incetul, armonia si firescul apar din nou, in casa ta.

Uneori, tatii din princina programului nu se implica mai mult in cresterea copilului, eu ii faceam loc sotului meu in week-end, sau sera cind venea acasa, la inceput nu am inteles si am luat "job-ul" lui , ca pe un afront personal.La fel, cu timpul am inteles, ca asta este realitatea si am inceput sa las jos garda, e un tata bun, intelegator,.

Acum apare al doilea, si stiu ca mai trec o data prin furtuna primelor luni, sper ca am invatat ceva din prima experienta.

Un lucru e cert, iubirea pt puiul tau creste si nu are egal.Niciodata![il]

 

Lavi

poze Eva

[Alina Maria]

Mda , desi eu am fost foarte invatata cu schimbarile , totusi asta mi-a pus capat . Mandy fetita mea de 9 luni mi-a schimbat viata foarte mult , eu traiesc de multe ori doar pt. ea si nu e ceea ce vreau .

Primele luni au fost 100% doar pt. ea , acum traiesc si pt. mine si sotul am inceput serviciul , merg la aerobic , iesim mai des cu prietenii , in fine parca as incepe din nou sa traiesc insa Mandy ramane pe primul loc , ea este grija mea nr. 1 .

Poate sunt egoista insa imi doresc mai mult timp pt. mine , imi doresc sa pot sa dorm multttt , imi doresc sa pot pleca cand vreau unde vreau etc.

Dar pe de alta parte tot eu spun ca sunt cea mai fericita mamica de pe lumea asta , fata mea e o frumusete , e sanatoasa ,iute si incapatanata . E a MEA !

ar fii f. multe de spus insa acum are febra si are nevoie de mine asa ca va pup !

 

http://de.pg.photos.yahoo.com/ph/alina121alina/my_photos

 

Alina ,Wichard si Mandy Stephanie 8 luni si jumatate[copil]

 

http://home.wanadoo.nl/w.deroo/

[fetita][floare3][flo][floare3]

 

[adrienne12]

draga mea e groaznic si sublim sa fii mamica. Sublim e la inceput si sfirsit (adica cind e puiul mic si inainte de a-si lua zborul din cuib sau in toate celelalte momente intermediare cind esti tare, tare mindra de el) iar groaznic cind te scoate din sarite, minte, face timpenii si iti vine sa dai cu el de pamint.

 

 

 

[Carolyne]

 

Eu as scrie un roman despre trairile pe care le implica acest minunat proces: mama in devenire (perioada de graviditate) si apoi despre experienta de MAMA( cu majuscule). Bobocelul meu a implinit 1 an acum o saptamana si am nascut-o chiar de ziua mea. Nici ca mai am nevoie de alt cadou. Ma uit la ea, ma minunez, iar ma uit la ea, mi se taie respiratia si ma gandesc ca este minunat sa fii mama.

Restul cuvintelor sunt de prisos.

Multumesc lui Dumnezeu eu am avut si o sarcina f. usoara, nu greturi, ameteli, slabiciuni, nimic, nimic. Ba mai mult, sotul a varsat de cateva ori, ca asa-i el mai sensibil la stimac, iar eu cared ca puteam sa mananc si pietre si n-aveam nimic

Doar in ultimele 2 luni au zis ca am diabet de sarcina, dar am tinut un pic de regim si a fost totul ok. Pur si simplu m-am simtit minunat fiind gravida.

Nu stiu la altii cum este, dar la mine se petrece un lucru ciudat: cand vad bebelusi nou nascuti sau acolo de 2-4-6 luni ma uit la ei si ma minunez ca de un extratrestru. Cat de mici pot sa fie!!!! Pur si simplu mintea si memoria parca m-au lasat si nu realizez ca si bobocul meu a fost asa mic. Si cand ma uit la poze sau filme cu ea la fel: parca este alt copil acolo, nu gargarita mea.

 

Multa sanatate tutror si mai ales puisorilor nostri,

 

Carolyne si bobocelul Veronica

 

[roxanik80]

Si eu sunt proaspata mamica si iti spun ca nu credeam ca voi trai vreodata asa clipe. Totul e nou, frumos si obositor. Norocul meu este ca am un sot care ma ajuta mult chiar daca lucreaza si uneori e tare obosit.El ii face baita de seara, ma ajuta cu copilul in sensul ca sta de la ora 22la 2-3 noapte cu el ca sa ma mai odihnesc si eu, e ok. Antonio al nostru are 2 luni si jumatate si e un copil care cere multa atentie si afectiune, nu sta niciodata singur pt ca plange . Oricum e cea mai mare bucurie pt noi. [bibe][copil][audinti][dual]

 

GiurcaR