Sunteti atente cum aratati...

[adrienne12]

ocebine, nu cred ca rufus s-a referit la faptul ca o femeie trebuie sa fie apreciata doar pt. ambalaj, ci numai la faptul ca ambalajul conteaza. in mod similar asa gindesc si eu despre partener. Nu as putea fi cu cineva gras (cu burta), neingrijit, duhnind a transipratie si care in casa e neglijent si nu se rade. Inteleg ca mai sint si situatii exceptie (cada lucreaza in garaj, repara, tunde iarba, zugraveste etc) dar daca asta e regula pe mine ma deranjeaza f. mult.

 

 

 

[Sabina]

a, ce cool, adrienne, sa dau repede divort, nu? ca a facut burtica.sau are vooie burtica doar cand repara masina? sau cand imi face de mancare?

 

---

Sabina si [hippi] Sofia Galagiaid="teal">id="Times New Roman">id="teal">id="Times New Roman">

 

Cele mai frumoase feteid="Comic Sans MS">id="violet">id="size1">

 

id="right">

 

Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.id="Verdana">id="purple">

 

[miau-miau]

Cu citiva ani in urma plateam la o casieritza nush'ce. Casierita era o doamna la vreo 45 de ani, aranjata dar nu exagerat, insa cu niste unghii destul de lungi, perfect lacuite. O cucoana din fata mea o intreaba sicer mirata cum de reuseste sa isi tina unchiile in starea asta, avind in vedere ca toata ziua bate cu dejtele in clape la casierie (de fapt batea cu unghiile ca nu ajungea cu buricul degetelor). Casierita i-a explicat ca ii este cam greu, acum s-a mai obisnuit, dar sotul ei ii atrage atentia daca nu are unchiile facute. M-a apucat asa o mila de femeia asta. M-am gindit ajungi la 45 de ani si nu a reusit sa traiasca cu un om care sa o respecte, care sa tina la ea. E cu un om care are cerinte de aspect la ea, care o pune sa treaca prin situatii chinuitoare si penibile pentru confortul lui vizual. Iar ea, femeie la 45 de ani, atit de obedienta, sau speriata sa nu ramina singura, sau chiar convinsa ca e de datoria ei sa isi intretii unghiile lungi si lacuite indiferent de cost. Asta am simtit eu pentru ea. Daca nici in propria mea casa nu pot sa fiu naturala, daca pina si fata de propriul barbat trebuie sa "pun o fatza" atunci e mult mai comod de unul singur.

Daca barbate'meu mi-ar spune ca ma prefera aranjata (nici macar sa-mi ceara, ci ca prefera) nu as avea absolut deloc incredere ca atunci cind voi fi batrina si bolnava, sau cu placa dentara pe care o scot noaptea, el va mai fi linga mine cu adevarat. Banuiesc ca ar prefera-o pe vecinica care mai are citiva dinti ai ei si restul implanturi.

SI inca o poveste care m-a pus pe ginduri de pe vremea cind eram inca in scoala. Aveam ca vecini un cuplu la vreo 55-60 de ani ea, 75 el. Doamna respectiva era extraordinar de draguta, si mereu, dar mereu aranjata. Eu una o admiram foarte mult. Chiar cind deschidea geamurile sa aeriseasca in casa o vedeai machiata si frumos imbracata. Ei bine, sotul doamnei o curta pe mama mea in draci. Nu mai scapam de telefoanele lui, invitatii de mers la coada la lapte si alte timpenii. Mama mea fiind genul mai natural, nu ajungea nici la degetul mic al sotiei din puct de vedere al aspectului aranjat.

Asa am ajuns la concluzia, la o virsta frageda, ca nu aranjatul il tine pe barbat acasa, de fapt ca nimic nu-l tine acasa daca genul lui este de nestat acasa. Adica trebe' sa il iei in parametri de functionare favorabili ca daca nu, batrinetea e lunga si viata va fi foarte chinuitoare.

[conchita]

cred ca roisin a sintetizat cel mai bine "broblemele" in discutie. as mai adauga un aspect - broblema intimitatii in cuplu, ca de fapt la asta se reduce totul. intimitate nu numai sexuala, ci cat de confortabil, cat de "eu insami" ne simtim in cuplu, cat de confidenti am ajuns sa fim. daca stilul meu ar fi sport si incep deodata sa ma urc pe tocuri la bucatarie, ma rog, cand mai dau pe-acolo, si sa ma vacsuiesc, ferchezuiesc excesiv, e clar ca danemarca pute. sau daca as fi tipul cochet si m-as delasa in grija fata de aspect dupa cativa ani de casnicie, iarasi e clar ca n-am inteles nika despre cum se respecta intimitatea in cuplu, cum se castiga, cum se pastreaza...