Vizita la socrii...

[maraki]

Pe mine nimeni nu ma poate obliga sa ma duc la socrii daca eu nu am chef.De multe ori nu m-am dus, prima oara cand s-a dus sotul singur, socrosenia m-a sunat si a spus ca nu este normal, nu are ce cauta acolo singur fara mine[alcool]Chiar mi se pare aberatie, daca eu nu vreau sa-i vad....sant obligata sa ma duc la ei? Mai ales ca le-ar place sa fim acolo in fiecare weekend, de parca noi nu am iesi singuri in oras, nu am avea prieteni, etc.Pana la urma i-am dat pe brazda, au fost si 2 luni fara sa trec pe la ei[cool]Si-au dat seama ca nu le tine cu mine si nu poate sa imi faca nimeni program[^]Socrii stau la 20 min. distanta de noi[xx(]

 

Monica

http://community.webshots.com/user/maraki36

 

[Loma]

Ipearina

 

eu i-as sugera sotului ca dupa fiecare vizita la parintii lui urmeaza si una la ai mei, [;)], nu conteaza distanta si parintii tai vor sa-si vada fiica cat mai des, asa cum si ai lui vor sa-si vada fiul.

 

daca invoca probleme de distanta sau costuri atunci ia-l matematic, la doua drumuri la ai lui urmeaza unul la ai tai, fara discutii, un drum la ai tai costa la fel ca doua la ai lui.

 

propune-i asta, asa ar fi corect pentru toti.

 

Loma

[Laura Takacs]

Din exemplul meu. Soacra si parintii mei locuiesc in Ro. Dar ai mei au locuit aici pana acum cativa ani, cand s-au pensionat si s-au mutat in Ro. Soacra o vad o data la 4 ani, nu pentru ca nu s-ar putea mai des (are viza de 10 ani), ci pt ca sotul meu nu vrea. Evident pe ai mei ii vad de cel putin doua ori pe an pt ca ei pot veni oricand, in primul rand, si in al doilea, stiu limitele.

 

Concluzia care e de fapt, ca sa nu deviez de la subiect. "Linia" cu parintii se trage de catre sot (sotie), adica de cel al carui parinti sunt in discutie. E cel mai mare pacat dintr-o casnicie sa te certi din cauza parintilor, ai atatea altele pentru care sa te ingrijorezi de acum inainte, si evident sa te certi. Parintii au tendinta sa se bage in casatoria copiilor. Unii o fac pt ca nu pot sa "dea drumul" copiilor de sub aripa, altii pt ca asa le este felul, sa coordoneze viata altora.

[ile77]

[hia]

 

Nu am probleme cu socrii.

Asta probabil si ca aici mentalitatea e alta.

Niciodata soacra nu s-a apucat sa-mi dea sfaturi sau sa ma critice.

Din contra,mereu a gasit ceva bun sa spuna.

Nu se baga in viata noastra, a mea si a sotului.

Ei locuiesc la 20 min de noi.

Ii vizitam de 3 ori pe luna . Stiu ca le face placere sa ne vada acolo .

Mereu cind plecam de acolo,soacra mai imi da ba cite o revista ,pe care a cumparat-o in timpul sapt, ba o floare in ghiveci , ba o reteta de prajitura sau mai stiu eu ce mai are ea.

Niciodata nu discutam problemele din familiile noastre.

Discutiile noastre se reduc la flori, vreme, ce am mai vazut la tv, si mai nou, despre bb-le din burtica, fiind si primul lor nepot.

Respect f mult faptul ca soacra mea e destul de desteapta si isi da seama ca daca s-ar baga intre mine si sot ar face numai rau.

Insa si eu sint respectuoasa cu ea si ma tin la locul meu.

Chiar imi aduc aminte o chestie amuzanta ,care a scos inca o data in evidenta bunul simt al soacrei.

Eu si sotul ne cumparasem o masa in sufragerie,iar socrii au venit sa ne ajute cu caratul mesei.

Cum masa era destul de mare ,am facut in acelasi timp si niste modificari in sufragerie. In sufragerie am un pomisor in ghiveci ,care trebuia mutat si el in alt loc.

Asa ca am luat pomisorul si l-am mutat in alt loc.Dupa citeva minute am realizat ca nu prea se potrivea in locul respectiv si l-am mutat in alt loc.Noul loc parea perfect.

Soacra-mea a zimbit si a zis ca si ea se gindise la locul ala si credea ca se potrivea mai bine.

Atunci m-am gindit: uite ,frate,daca era una bagacioasa si "plina de sfaturi" sarea de la inceput :ca nu e bine acolo, ca ar fi mai bine dincolo....

Dar ea nu a zis nimic si m-a lasat pe mine sa decid cum si unde vreau.

 

Personal sint multumita de relatia cu socrii mei si sper sa fie asa mereu.

Asa ca exista si socrii buni.

 

 

Bafta celor care inca au probleme cu socreii.

 

 

ile[gravi]20+

 

[cristiama]

E rau cu vizitele la socrii, socrii mei sunt divortati, numai soacra sta aprope.

Si eu ca si tine, la inceput n-am pus nici o limita si aprope toate weekendurile eram la masa la socrela. Nu numai ca gateste prost, da mai era si cu zecile de sfaturi de la cum sa spal vasele la ce sa face cu banii!!! Eu am 35 de ani si-s pe picioarele mele de vre-o 10 cel putin.

 

Dupa care am zis clar: Eu nu mai merg! Si m-am trezit ca o invita sotul la masa la noi!!

 

Asa ca am avut cateva discutii, unele destul de nasoale si am ajuns la concluzia: eu gatesc, eu hotarasc cine vine la masa.

Si daca tot eu gatesc mai bine nu mai mergem la ea la masa.

 

Si sa stiti ca o invit cateodata, cand am chef si gatesc ceva mai deosebit. Fac asta pt ca-mi iubesc sotul si stiu ca e mama lui si pt el e important.

 

Dupa vizite eu ii spun prostiutele pe care le-a debitat: plecam noi in Turcia in vacanta si zice: luati-va cate o masca mica si draguta sa va pune-ti pe fata!!! Pt gripa adica.

Da incerc si eu sa nu o ascult si gata.

 

Da pana la urma eu i-as spune soacrei cand suna sa intrebe de ce nu ma duc la ea: Pt ca n-am chef sa va vad.

 

cristiama

[cristina22]

Este problema serioasa, care poate duce la multe tensiuni [box]si suferinta.De aceea, eu zic ca, trebuie sa stabiliti amandoi niste reguli, in asa fel incat sa nu suferiti nici voi, dar nici parintii.

De exemplu, de ce nu mergeti in weekend la parintii amandorora. Stati mai putin la fiecare, dar stiti ca ati impacat si capra si varza[:D]!

 

cristina

[ipearina]

Este intr-adevar o problema serioasa, desi privita din afara pare o chestie minora care n-ar trebui bagata in seama.

Chiar in acest week-end am avut inca un conflict cu sotul meu pe aceasta tema. Inca un week-end in care fiecare si-a dorit altceva. Sambata asta imi programasem o ecografie (imi este mai usor decat in timpul saptamanii din cauza serviciului). Am ramas insarcinata, in sfarsit insarcinata! De ce spun in sfarsit? Pentru ca in cei patru ani de casnicie soacra nu a pierdut nici o ocazie sa ma intrebe "cand ii fac copil" si "cand ii aduc copil". Nici nu ma vedea bine, ca stiam ce vrea sa-mi spuna. Iar in ultima vreme aveam tot mai multe discutii cu sotul meu in aceasta privinta (probabil ca era si "alimentat"). Am amanat din diverse motive, desi am putin peste treizeci de ani, poate ca nu eram pregatita... Cert este ca toate intrebarile din exteriorul casniciei ma agasau la culme (pana acum cativa ani eram intrebata tot timpul cand ma marit, iar in ultimii ani, cand fac copil). La un moment dat am intrat in panica, am crezut ca n-o sa pot sa fac un copil niciodata, ma vedeam ca pe o "masinarie stricata", gata de a fi aruncata si inlocuita daca n-ar fi corespuns (sotul meu chiar mi-a spus intr-o zi ca daca nu-i fac un copil, gaseste pe alta care sa-i faca...) Numai ca, in luna septembrie a acestui an am ramas insarcinata, intr-o perioada de deprimare pentru mine. Nu-mi venea sa cred, apoi am cazut in alta stare: daca este ceva in neregula cu sarcina, daca o pierd, daca nu pot s-o duc pana la capat? Si toate aceste intrebari cauzate de atitudinea sotului si a familiei lui. Sper sa nu fie probleme, abia am 5 saptamani de sarcina.

Dar sa revin la acest week-end, in care socrii isi planificasera nu stiu ce treburi gospodaresti la care era solicitat si sotul meu. L-am rugat sa ma lase acasa, sa merg la ecografie, imi era si putin rau (seara facusem febra, aveam dureri de cap), dar nu a acceptat. Pana la urma am renuntat la ecografie si am plecat impreuna. Am ramas singura in casa socrilor, singura si inchisa in casa (ma simteam ca o cretina inutila), trebuia sa fiu acolo doar ca sa implinesc ritualul, acela de a merge impreuna acolo. Am ramas in casa pentru ca eram racita (nu trebuie sa racesc mai tare in perioada asta, mai ales ca nu stiu ce pot sa iau) si pentru ca treburile gospodaresti "se desfasurau" intr-o curte la o alta casa, in aer liber, insemnand carat de lemne. Seara s-a intors acasa primul socrul meu si cand am aparut din alta camera s-a speriat de mine, nici macar nu stia ca eram acolo, nimeni nu-i spusese de existenta mea (stiau sotul si soacra). Cand a aparut si soacra, bineinteles ca m-a intrebat cand fac un copil. N-am putut sa mint si i-am spus ca deja sunt insarcinata. S-a bucurat enorm, i-au dat lacrimile, l-a chemat si pe socru care a exclamat: "Si eu care credeam ca nu se poate!" Stiam ca asta gandea, imi venea sa-i dau cu ceva in cap. Sotul meu si-a dat seama ca a gresit si am plecat inapoi spre casa in aceeasi zi.

Probabil ca va intrebati de ce nu sunt mai categorica in ceea ce priveste deciziile luate de sotul meu, de ce il urmez aproape orbeste, dar invers nu. O sa va povestesc altadata (multumesc ca-mi cititi randurile, ca va spuneti parerile; pentru mine este singura cale de a ma descarca, nu am prietene, iar colegelor de serviciu nu prea pot sa le povestesc). Pot sa va spun doar ca socrii mei sunt impreuna, iar parintii mei sunt divortati, ca socrii mei au mari posibilitati financiare, ai mei pensionari, ca socrii mei ne-au sprijinit financiar (recunosc, dar nu inteleg ca soacra sa-mi spuna ca pe ai mei pot sa-i vizitez mai rar sau sa ma duc si singura, ca nu ei ne-au sustinut financiar; cu alte cuvinte ar trebui s-o intreb pe mama daca i-au marit pensia ca sa stiu daca-mi este dor de ea!?), ca eu am un serviciu prost platit, iar sotul meu un seviciu platit "consistent". Pot sa va mai spun ca eu am intrat in casnicie doar cu hainele de pe mine, cu calitatile si defectele mele, indragostita de sotul meu care pe atunci nu avea acest serviciu, nu avea aceasta casa, nu avea aceasta masina (deci nu ma indragostisem de bunurile lui, ci de el). De ce va spun toate astea? Poate ca pentru mine constituie un "handicap" in casnicie, poate ca din aceste motive in viziunea lor trebuie sa ma supun (ar fi atatea de povestit, m-au dus de multe ori de lesa). Sotul meu are si defecte, dar si o gramada de calitati; viata alaturi de el este destul de linistita, imi ofera tot ce-mi doresc material, este oarecum afecuos, se poarta frumos cu mine, dar mai mereu mi-a creat impresia ca nu sunt pe primul loc in viata lui (totul pana la "dispozitiile venite de sus"). Poate ca se va schimba cand va aparea copilul (mi-a zis ca noi doi nu suntem o familie, abia dupa ce vom avea un copil ne consideram o familie).

[Siminaf]

Si uite asa, ipearina, se mai distruge o viata - a ta...

 

Nu merita nimeni sa te sacrifici, ca nici altii nu se sacrifica pt. tine!

 

 

 

Simina & Andrei (Deiutzu) & bb2 din burtica

 

Virsta bebe2

Virsta Deiu

 

 

Home, wherever you are...

 

Excursie la Lake Arrowhead

Laguna Beach

Beach Cities

[crini]

Ipearina, tu nu esti un obiect care a fost cumparat, un robot care sa execute functiunile fara comentarii, fara pareri, fara sentimente.

E adevarat ca un copil schimba relatia unui cuplu, dar asta nu e ceva programat, care sa stii dinainte. Cum adica "noi doi nu suntem o familie"? Acum familia sunteti voi, copilul intra intr-o familie, nu o creaza.

Teoria asta asa, ca m-a revoltat ultimul tau mesaj.

Referitor la problema cu vizitele, sa-ti spun cum e la noi. Nu ma inteleg prea bine cu socrii. Cu toate astea am fost mereu cu sotul meu la ei. Poate tocmai pentru ca stiam ca ma vorbesc de rau la el n-aveam chef sa-l las singur acolo, puteam sa-mi apar punctul de vedere daca eram cu el.

Dar am impresia ca tu nu le raspunzi cand te deranjeaza ceva, te simti complexata si inferioara pe plan material. Dar nu uita, ei au puterea pe care tu le-o dai asupra ta. In primul rand tu sa te apreciezi si sa consideri ca punctul tau de vedere conteaza.

Din ce spun socrii tai acum reiese ca tu esti datoare sa mergi la ei pentru ca au posibilitati mai mari. Dar sa zicem ca tu vei castiga mai mult, sau parintii tai vor primi vreo mostenire si te vor ajuta cu bani. Ar fi de adcord socrii sa mergi mai des la ai tai si sa raresti vizitele la ei, pe motiv ca ai tai dau mai mult? Nu cred. Deci, n-au nimic de-a face banii. Sunt parinti si unii si ceilalti si au dorinta fireasca de a-si vedea copilul cat mai des.

Explica-i sotului tau ca asa cum ai lui vor sa-l vada si ai tai au nevoie de tine.

In we pentru parinti, ori merge fiecare la ai lui, ori o saptamana la unii, data viitoare la ceilalti, impreuna.

 

Mami de fetita (1999)si baietel (16 oct 2004)

[Carolyne]

Draga Ipearina,

 

Ce pot sa zic...decat ca nu sunt de acord cu multe dintre "axiomele" de viata ale sotului tau.

Si eu am asteptat multe luni pana am ramas insarcinata, si eram stresata ca nu se intampla. Dar sotul mi-a spus de la bun inceput ca este alaturi de mine indiferent daca vom avea sau nu copii, iar daca nu pot sa fac, atunci vom infia. Si ccred ca afectiunea trebuie sa fie pe primul plan! Nu confort material, etc, etc,. Stiu, dragostea trece prin stomac, dar daca va iubiti le veti face si pe restul: IMPREUNA.

Si mai tai-o cu septarul pe soacra. Ce-i mai grav este ca sotul tau nu te sprijina si se uita numai la ordinele mamicutii.

Eu zic cu rabdare sa incerci sa il dai pe brazda in interesul familiei VOASTRE. Fii diplomata si vei reusi. Si sa stii ca mustele cu miere se prin.

Iti doresc sarcina usoara si bebe sanatos!

 

Carolyne si bobocelul Veronica