Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

Cum sa-mi ajut prietena


Recommended Posts

Eu una nu stiu ce sa te sfatuiesc ..desi am o varsta ..nu am nici un avort la activ ,asa ca nu pot stii ce simte o femeie in acesta situatie..copii imi sunt f dragi ..prietena ta e cea care trebuie sa cantareasca situatia ptr ca stie cel mai bine situtia...Eu iti ofer cu drag o adresa unde poate intreba pe cineva avizat ,daca statul o poate ajuta http://www.acsis.ro/

Eu va doresc multa putere si sa va de-a Domnul gandul cel bun![pup][flo]

 

Va pupam dulce pe toate si pe toti,va dorim tot binele din lume si MULTA SANATATE![bis][bis]

Alessia[vampa], Benny [nl](02.03.05) si Sebi (16.01.98)[bonjovi]

____________________________________________________________________________________________________

 

Poze de pitici voinici

____________________________________________________________________________________________________

 

"Traieste ca si cum ai muri maine. Invata ca si cum ai trai vesnic". - Gandhi

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 76
  • Creat
  • Ultimul răspuns

In aceeasi situatie am fost si eu, la 16 ani am facut chiuretaj( legal, in spital )nu au fost urmari, nu am avut mustrari de constiinta( nu prea realizezi la 16 ani )dupa care la 17 ani am ramas din nou gravi, m-am casatorit si totul a fost ok( foarte greu mi-a fost sa imi termin liceul,la seral )Pt. viitorul ei cred ca este mai bine sa faca chiuretaj, nu are cum sa ramana sterila pt. ca se face de medic in spital.Sa-i fie invatatura de minte si sa invete sa se fereasca pe viitor, eu nu stiam si nici nu prea aveam cum pe vremea aia( nu se gaseau nici prezervative, nici anticonceptionale)

 

Monica

http://community.webshots.com/user/maraki36

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

quote:Initial creeata de Adrianai

Am o prietena foarte buna care este intr-un mare necaz. A rams insarcinata, prietenul ei nu crede ca e al lui si nu isi asuma nici o responsabilitate.Parintii au zis ca nu o primesc acasa cu un copil iar ea nu poate sa-si creasca copilul singura.Nu a terminat liceul inca, nu are unde sa stea si nici nu are un job. Este foarte nehotarata si timpul trece. Eu am sfatuit-o sa faca o intrerupere de sarcina dar ea spune ca are timp pana la trei luni. Ma pute-ti ajuta cu un sfat?


id="quote">id="quote">Buna,Eu cred ca este bine sa pastreze copilul.Cunosc pe cineva care a facut o intrerupere de sarcina, la spital, deci legal, la 19 ani si apoi pana la 27 de ani cat are in prezent - din cauza acelei intreruperi de sarcina - nu a mai reusit sa duca o sarcina pana la capat. Si sufera foarte mult din aceasta cauza. Ca sa nu mai vorbim de mustrarile de constiinta - care pot aparea in perioada avortului, sau mai tarziu. (totusi se omoara o viata, nu?)Daca prietenul nu crede ca este al lui, dupa nastere fata poate face un test de paternitate, si atunci se va stii sigur daca este sau nu al lui.Din cate stiu nu este bine ca testul de paternitate sa-l faca in timpul sarcinii, pentru ca prezinta un risc pentru copil. Dar dupa nastere, este totul OK.Nu este nimic rusinos in a naste si in a-ti asuma responsabilitatea cresterii unui copil. Mai rusinos mi se pare a fugi de aceasta responsabilitate. Eu cred totusi ca prietenul ei este nitel cam speriat. Dar prin discutii civilizate si avand ca dovada si testul de paternitate, sper ca el sa isi asume responsabilitati in privinta copilului.De asemenea eu cred ca orice parinte cat de cat normal nu isi alunga fata din casa, mai ales cand este si gravida. Mai rusinos este a arunca o fata gravida in strada, decat a o tine in casa si a creste copilul. De fapt, in acest ultim caz, eu chiar nu vad ceva rusinos.Cam atat am avut de spus.Giuliano
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Vai cu cata usurinta se dau sfaturi, sa pastreze, sa nu pastreze,

 

Dar tu, cea care ne ceri ajutorul, spune-mi, prietena ta insarcinata te-a intrebat de ajutor, o poti TU ajuta vreun fel momentul asta? Singurul ajutor care i l-ai putea da e sa fii alaturi de ea indiferent ce hotaraste, si poate daca asa buna prietena ti-e , sa incerci sa-i aduci la masa discutiilor pe mama-sa, taica-sau si pe fata.

Usor se dau sfaturi cu "pastreaza-l cu orice chip" , cand fata nu are cu ce se intretine, cu ce-l creste, inca un copil abandonat in spitalele din Ro, sau in canalele din Bucuresti, etc.

Da, o sa ziceti, poate va fii adoptat, dar poate nu va fii, uite, eu nu inteleg cu ce e mai biner sa dai nastere unui copil pe care sa-l arunci in strada stiind foarte bine ca la 15 ani nu ai cu ce sa-l cresti.

Inca o data ma surprinde negativ ca inca mai sunt oameni in Ro care sunt in stare sa-si arunce propriul copil afara din casa ca "a venit cu burta la gura si ce zic vecinii" dar poate ca situatia in acea familie e de asa natura, sunt oameni in Ro care efectiv NU au ce manca, cred si eu ca pica prost acum inca o gura in plus.

Usor se mai dau sfaturi, usor....hmmmm

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Iulian draga dar cu mustrarile de constiinta stiind ca ti-ai abandonat copilul cum ramane? Oare o fata minora, singura, data afara din casa(crezi nu crezi SUNT parinti in Ro care sunt in stare sa-si dea copilul afara in strada, ce crezi, de unde provin copiii strazii in Ro?????????? te intreb) este in stare sa se intretina si sa-si creasca un copil? Nu, cum traieste stiind ca si-a indepartat copilul, unde o fii, o mai fii traind, oare o fii asta de la coltul strazii sau cel care sta zilnic in fatza garii, etc? TE INTREB.Si cele care-si arunca copilul nou nascut in ghena in punga, din randurile caror fete crezi ca provin???? Nu a celor care fac greseala dupa greseala si dupa ce duc sarcina la capat cad in marea depresie de a-si arunca copilul la gunoi? Si parintii lor in timpul asta DORM.

Cunosc cazuri, am avut si eu pe vremuri o colega, mai dadea aia nastere la copii unul dupa altul, ii dadeau colegii de camin bani sa faca avort, isi cumpara tigari si dupa 2 luni o vedeai cu burta mare.

 

EU NU ZIC SA FACA AVORT, dar ma surprinde extrem de negativ USURINTA cu care se dau sfaturi de genul " sa-l pastrezi cu orice pretz" , cand este vb de o copila fara ajutor, intr-o tzara SARACA si necivilizata, cand NU dai asemenea sfaturi unei femei casatorite, cu casa, masa, care sa zicem, s-a intamplat sa ramana insarcinata neprogramat.

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

slakje, cred totusi ca esti cam dura. Desi, nu cred eu ca adrianai astepta de la noi sa-i dam sfaturi copilei in sensul in care sa pastreze sarcina sau sa faca chiuretaj. In nici un caz nu cred ca asta cauta ea. Ideea e sa-si ajute prietena. Nu cred ca asa o ajuta, spunundu-i sa avorteze sau nu. Important e sa o convinga sa discute cu parintii, sa-i faca sa inteleaga ce simte, sa-i aiba alaturi. Iar decizia o va lua ea singura (asa mi se pare normal), dupa ce, isi va da seama ce implica o sarcina, dar si un avort. parintii trebuie sa inteleaga si ei ca nu trebuie s-o forteze, dar nici s-o supuna unot tratamente inumane. Asa ar putea sa ajunga sa-i urasca. Totul trebuie facut cu mult calm.

 

Ioana

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Printii ei stiu deja si anu o mai primesc in casa.Pentru moment sta la o prietena de-a mea care are aceeasi varsta ca mine-25.Dar nu poate sa o tina mai mult de o luna doua ca pleaca din tara si apartamentul in care sta este inchiriat.

Eu vorbesc in fiecare zi cu parintii ei dar nu vor cu nici un chip sa ma asculte, spun ca ei nu mai au fata.Am pus-o si pe mama sa vorbeasca cu ei dar nimic.

Ma gandesc ca daca as fi fost in situatia ei mai bine imi asumam pacatul de a face avort decat sa stiu ca se va chinui toata viata prin orfelinate. Dar eu sunt langa ea orice decizie ar lua.

Vreau sa ii arat tot ce sa postat aici si apoi sa ia o decizie mai intai legata de copil si apoi legata de viata ei.Ma rog ca parintii ei sa inteleaga si sa o primeasca iar in casa.

Am incercat sa stau de vorba cu prietenul ei dar mi-a zis sa faca avort ca lui nu-i pasa si intretimp a si plecat din tara.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Ioana cu cine sunt dura?Exact acelasi lucru l-am sustinut si eu ca si tine.Sunt dura intr-adevar cu cei care sustin "sa-l pastreze cu orice pret".Daca fata are 13 ani? Daca se ia dupa cei care sustin "sa-l pastrezi cu orice pretz" si dupa ce naste il arunca la gunoi? Parca acum vreo cateva sapt era discutat un caz de asta la Discutii Generale.

Cum sa nu fiu dura cand mi se strange inima la vederea micutilor abandonati in canale si strazi, cu punga de aurolac la gura, murdari, bolnavi, ai nimanui?

Ar trebui sa ma bucur.

EU NU AM SPUS SA FACA AVORT.

In fine , mie asemenea tragedii, si faptul ca stiu ca se nasc in spitalele din Ro zilnic copii sortiti mizeriei si vietii in canal si pe strada, imi provoaca reactii fizice aproape.

 

NOI nu suntem in masura sa-i dam fetei sfaturi,inteleg ca parintii ei nu revin asupra deciziei, acum sa fim seriosi, daca fata e un copil, aruncat din casa de proprii parinti, cum credeti ca va proceda ea cu copilul ei, mai ales ca, sa nu ne imbatam cu apa rece, nu are cum sa-l creasca.

SINGURUL AJUTOR il poate da un centru de consiliere, vezi, incearca sa cauti cu parintii tai o organizatie, ceva, si acolo cu medici, psihologi, voluntari sa o aduceti pe fetitza asta pe linia de plutire, poate se poate face mai mult, daca parintii au dat-o afara din casa si fetitza e mninora se poate anunta politia, etc.

Daca si parintii tai sunt dispusi sa o ajute atunci luptati pt ea, pt ea e o situatie extrem de grea.

 

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Eu sunt mama unui fetite minunate, frumoasa si desteapta. In urma cu 3 ani si 7 luni, tatal fetei mele m-a parasit aproape din acelasi motiv. Mi-am crescut fetita singura. Dar aveam 25 ani, un serviciu bun, o casa, dara fara suportul familiei. Si mi-a fost cumplit de greu si toata lumea se uita stramb la mine pt ca am un copil din flori. Nu conta faptul ca am avut curajul sa-mi cresc copilul singura, ca aveam 2 servicii si munceam pana cadeam din picioare... pt ei conta faptul ca poate nici nu stiu cine-i tatal copilului si cum de am indraznit sa am copilin afara casatoriei. Si nu era persoane din generatia a treia..Greu, greu de tot! N-as sfatui-o sa pastreze copilul, desi sunt total impotriva avortului. Dar daca se va hotara sa pastreze copilul, trebuie sa se bazeze doar pe ea si doar atat. Exist a, din pacate, familii care isi alunga fetele daca acestea comit pacatul de a avea copii in afara casatoriei. Si ar trebuie sa fie pregatita sa lupte cu prejudecatile celor din jurul ei, in afara de grijile materiale care o vor coplesi cu siguranta. Chiar daca veti spune ca nu conteaza gura lumii, oricum nu traim in salbaticie, tb sa intercationam cu ceilalti.

Nu mai zic daca va vrea sa-si refaca viata alaturi de alt barbat. V a fi greu de gasit persoana care sa o accepte.

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Eu consider ca parintii fetei sunt de vina, clar si acum nu le place ce a facut fiica lor.... si asa sunt multe familii de romani... inclusiv si parintii mei, in special mama, nu vorbea in fata mea lucrurile astea ca ii era rusine... sau cine stie ce era in capul ei, eu le-am aflat de la sora mea care era mai mare, in schimb maica-mea nu a stiut sa-mi vorbeasca, imi amintesc cand mi-au venit prima oara musafirii, ce prost m-am simtit si rusinata, m-am dus la ea sa-i spun si in loc sa ma invete mai multe lucruri si sa ma pregateasca ca eu eram deprimata rau de tot, s-a dus sa-i spuna tatei rapid, [bang][bang] aveam impresia ca toti din casa stiau, pentru mine a fost ca o trauma, nici nu ma puteam obisnui cu starea mea nici cu ditai tamponoiul de vata, ca pe atunci nu erau tampoane, si cand imi cresteau sanii stateam gheboasa [bang][bang]........ off nici nu vreau sa-mi mai amintesc.... perceptia mea despre toate lucrurile astea a fost ca sunt rusinoase, nu se discuta, si mult timp m-a urmarit ideea asta, .......... o severitate exagerata pentru niste lucruri care sunt normale si fac parte din viata noastra....... deci parintii gresesc f. mult. ca nu stiu sa-si invete copii.

Imi amintesc ca si mie mi s-a spus cat am fost liceeana, sa nu ne faci de ras, sa nu vii cu burta la gura la noi ....si nu i-am facut ... apoi au vazut ei ca trec anii si eu nimic, cazusera in panta cealalta, de ce nu ma marit... ca ma apropiam de 30 si nika.

 

dar sa va povestesc altceva, apropo de parinti ....

la liceu am stat la camin fiind de la tara, o colega de camera, isi facuse un prieten si incepuse si viata sexuala cu prietenul ei, baiatul era civilizat, o iubea, o respecta era mai mare decat ea cu 5 ani. Noi eram in clasa a 10. Colega si ea tot de la tara avea niste frati mai mari, care nu stiu in ce imprejurari au aflat de ea si prietenul ei. Au venit intr-o zi s-o ia de la scoala si au mers la camin unde au batut-o, practic au macelarit-o , de tot corpul era plin de vanatai si umflaturi, mainile ii erau umflate, am plans cand am vazut-o cum arata, ce fel de oameni sunt astia, cum au indraznit sa se comporte asa cu sora lor, si apoi intr-un camin cu alte fete de fata, deci in Romania e posibil orice. Si in cazul ei tot familia era de vina, ea venea dintr-o familie cu multi copii, parintii n-au stiut altceva decat sa munceasca si sa mai faca alti copii si au uitat sa-si mai instruiasca copii si sa le arate dragostea.

 

Dar sa revin la cazul de fata, nu vreau sa dau sfaturi, insa pot sa spun ce as face eu daca as fi in locul fetei, as pastra copilul si apoi voi relua scoala cand voi putea. Un copil e o mare minune....

 

Loma

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.


×
×
  • Adaugă...