nasterea acasa ... experiente

[Muc cel mic]

Cine are experiente cu nasterea acasa, sub sau fara supraveghere? Locuiesc in Olanda unde nasterea acasa, sub supravegherea moasei, este foarte practicata. As vrea sa stiu daca aceasta cultura exista si prin alte meleaguri .. si as vrea sa impartasim impresii... Va astept... Muc cel mic, [bibe]Sammy &[bicla]Nadya

[marcellinna]

Eu am nascut in spital,dar cunosc aici o persoana ce a nascut acasa 6 copii.Vorbesc de viitoarea mea soacra.Pe vremea acea,imi povestea ,asta era un lucru normal.Venea moasa(calificata) acasa si totul era ok.Marea majoritate a femeilor faceau asa ,rare erau cazurile in care era necesara internarea la spital.Femeile chiar tineau mortis sa nasca acasa.

Au trecut 40 de ani de atunci,intre timp lucrurile s-au schimbat toate femeile nasc in spital alegand sa nasca unele natural,altele prin cezariana,cu epidurala sau mai nou in apa.

 

Dar a aparut din nou aceasta propunere de a facilita nasterea asistata acasa acolo unde exista foarte mari probabilitati ca totul va fi ok.

Nu stiu ce sa zic.Eu parca nu m-as incumeta,desi se pare ca am temeri neintemeiate.

[mariana_1976]

Da,am citit ca 1/3 din gravide nasc in Olanda acasa.

Aici nu se prea poate din cauza distantelor destul de mari intre diferitele regiuni si spitale.Nu locuiesc intr-un oras asa ca nu voi avea posibilitatea desi as dori sa incerc...

Nici sotul nu ar fi prea incintat de "perspectiva" asa ca si de aceasta data voi naste la spital..[xx(]

 

Cu toate acestea cred ca este o experienta demna de incercat acolo unde exista conditiile respective[:D]

 

numai bine

Mariana--->1976id="purple">

Monica--->1998id="red">

Matei--->2001id="blue">

bb--->feb.2006id="teal">

[Muc cel mic]

Multumesc pentru reactii...

Locuiesc in Olanda de 6 ani si deja avusesem timp sa ma obisnuiesc cu ideea nasterii acasa in mediu cat mai familiar si intim. Cu tat mai mult cu cat multe prietene de ale mele deja nascusera acasa... Asa ca in perioada primei sarcini (2002 - 2003)[gravi] am mers pe principiul ca si eu (noi) voi naste acasa. Si folosesc pluralul pentru ca si partenerul(a) are un rol activ in timpul nasterii. Asa ca mi-am luat sotul si mi l-am instriut bine, cum e cu apa, ce culoare tre' sa aiba, cum miroase etc. Numere de telefon pentru cand va veni momentul suprem si asa mai departe...

Si uite asa au trecut zilele dupa data la care trebuia sa nasc si bb nimic. O zi , doua , trei , cinci, o saptamana, zece zile[grasa]... bb nimic... Cand intr-un sfarsit, dupa 12 zile, 5 ananas si vreo saptamana de viata intima infierbantata (cica ar ajuta (?)dimineata pe la 7 s-au anuntat primele contractii. Stiind ca mai poate dura o vreme mi-am trimis sotul la munca cu intelegerea ca il sun cand incepe treaba serioasa. Cu chiu cu vai a plecat si m-am apucat sa imi pierd vremea... ca nu avea prea mult sens sa tot stau cu ochii pe ceas... Si pe la vreo 11 cand s-au mai indarjit contractiile l-am sunat pe omu' meu sa vina spre casa... Zis si facut ... peste 10 minute masina era parcata in mare viteza in fata casei. El intra in casa, omul care mereu e calm si stapan pe sine era acum in plina verva. Dar cum eu eram destul de bine si inca mai aveam activitate prin casa ce credeti ca a facut omul meu? S-a apucat de curatat si de frecat cu clor toata casa: bucatarie, baie si asa mai departe. Dar in fine... sa revin la subiect... ce-i drept daca ma iau la povestit imi aduc iar amainte ce zi speciala a fost si imi aduc aminte de toate detaliile, de la culori, mirosri si cuvinte pana la cel mai simplu zimbet al sotului meu... Pe la ora 13.30 am sunat moasa si am chemat-o acasa. De regula se suna la moasa daca contractiile vin la 5 minute. Vine moasa se uita, ma inspecteaza si spune ca am doar 4-5 centimetri dilatatie. Ne advizeaza sa ne mai plimbam prin casa si sa intram in cada cu apa calda si ne spune ca revine la ora 16.00 dar sa sunam linistiti daca se schimba situatia. De plimbat prin casa nu mai era cazul... ca nu mai puteam face mai mult de 3-4 pasi...dar in cada a fost bine... Pe la 14.45 am iesit din cada. Sotul meu din ce in ce mai nelinistit... inca nu mi se rupsese apa dar pierdeam sange... Eu intre timp eram ca in transa... linistita dar si "departe"... parca pluteam... inca putin si minunea noastra mult asteptata va fi alaturi de noi. Pana la urma sotul s-a hotarat si a sunat moasa sa vina pentru ca pierdeam mult sange. Eu ma gandeam ca e o chestie de rutina... unde se nasc copii e sange si ma asteptam ca moasa sa vina, sa ne incurajeze putin si peste cateva ore de infruntat contractii sa vina momentul mult asteptat... In 10 minute moasa suna la usa. Neputand stabili de unde venea pierderea de sange s-a hotarat sa ne ia la spital penrtu monitorizare. Si uite asa am impachetat pe ultima suta de metri ba una ba alta si ne-am pornit spre spital... si dupa cum probabil va asteptati pe drum toate semafoarele erau pe rosu... iar eu in toiu' contractiilor in masina. Ajunsi in spital am primit o camera de travaliu si in cateva minuta a aparut si un ginecolog si o asistenta. Dupa ce au masurat si au monitorizat tot au ajuns la concluzia ca nu este nimic deosebit si ca bb era in stare foarte buna... Si nefiind nici un pericol ne-au spus ca daca vrem ne putem intoarce acasa... Dar cum furia contractiilor era in plina desfasurare (si cine a nascut macar o data stie la ce ma refer) le-am zis ca eu de acolo nu ma mai misc nici picata cu ceara. Si cum mai aveam inca vre 2 centimetri de "muncit" s-au retras trupele medicale, ne-au stins lumina, ne-au dat drumu' la muzica au aprins cateva lumanarele si au plecat. Imi amintesc si acum privirea disperata a sotului meu care parca striga: nu ma lasati fratilor, nu ma lasati singur... Dar ne-au lasat singuri singurei sa ne pregatim impreuna pentru venirea copilasului. Dupa vreo doua ore au venit innapoi si sa vezi minune, nici 10 minute dupa aceea dilatatie completa. Dupa o ora de impins s-a nascut Nadya, o minune de fetita cu ochisorii negri si adanci. Iar nasterea ei a fost deosebita, asistenta mi-a tinut o oglinda sa pot si eu vedea cum se naste fetita iar sotul a prins-o cand s-a nascut. Dar deosebit a fost ca abia i se nascuse capsorul si inainte ca restul sa se nasca, Nadya a deschis ochisorii si s-a uitat direct la tatal ei. Imediat dupa nastere am primit-o pe Nadya pe piept, sotul i-a taiat buricul si dupa controalele de rigoare am primit-o innapoi pe Nadyua care a ramas langa mine toata noaptea. Pentru ca ea s-a nascut la ora 20.00 am ramas o noapte in spital. A doua zi la ora 8.00 am plecat cu totii acasa si asa se incheie povestea unei nasteri in spital... nu acasa cum am sperat, in cuibusorul nostru cald. Dar a fost o experienta placuta, am fost tratati cu multa grija,caldura, respect si profesionalism.

 

Asta a fost pe scurt (desi nu s-ar spune daca ma uit la cat am scris... dar inca au ramas atatea nespuse) povestea unei nasteri incepute acasa si sfarsite in spital...

 

Acum 4 luni s-a nascut baietelul nostru, Sammy. O nastere la fel de speciala dar foarte diferita. De data asta nasterea acasa...

Usurel, usurel se apropia ziua in care trebuia sa nasc... Dar din experienta stiam ca poate dura inca 2 saptamani pana cand nasterea va incepe... asa ca imi procurasem o gramada de carti... avand in vedere ca terminasen tot ce era de citit prin casa pentru a doua oara. Cu o seara innaite de data insemnata cu rosu in calendar am vorbit cu o prietena de-a noastra foarte speciala. Ea si partenerul nu pot avea copii (cumplit de dureros) si pentru ca ei amundoi ne sunt foarte apropiati sufleteste ne-am gandit sa o intrebam pe ea daca vrea sa fie alaturi de noi in timpul nasterii, si asta la propriu nu la figurat. Si cu o seara innainte, dupa cum spuneam, stateam de vorba despre nastere si faptul ca noi ne-am dori foarte mult sa impartasim momentul acesta deosebit cu ei... Si cum era o chestie destul de delicata a ramas sa vedem pe moment ce si cum... Adica cum vom fi noi si cum se va simti ea si luand in considerare toate emotiile (ale noastre si ale lor) din momentul respectiv sa lasam lucrurile sa decurga de la sine. Si oricum hotarasem ca atunci cand va incepe nasterea, in functie de moment (ziua sau noaptea) sa o ducem pe Nadya la ei, sau sa o duca ei la cresa. Si chiar in noaptea respectiva m-am trezit din somn uda toata... si pana sa ma dumiresc mi-a sarit inima din piept de emotii...venise momentul... mi se rupsese apa... sentiment foarte ciudat daca ma gandesc ca data trecuta nu vazusem picatura de lichid amniotic. Mi-am trezit omu din somn, i-am cerut tampoanele alea mari, am facut controlul de rigoare: culoare transparenta cu fulgi albi rozalii, miros dulceag... totul era in ordine asa ca ne-am intins din nou in pat sa dormim cat mai aveam timp. Dar eu nu am mai putut sa inchid un ochi... o multime de ganduri mi se ingramadeau in cap fara de a mai avea puterea de a le ordona. Oare va fi baietel sau fetita? Cum arata? Oare totul va fi bine? Nadya doarme inca... dar oare cat va dura pana se va naste bb? Mi-e foame! dar mai bine dorm... oare putem naste acasa? o contractie! sssst, poate mai vine una... nu inca... mai dureaza... si uite asa s-a facut ora 6 dimineata cand nemaiavand putere sa astept de una singura mi-am sculat omu' din somn si i-am cerut de mancare... ca cine stie daca oi mai apuca sa mai mananc mai tarziu... si uite asa au inceput si contractiile, intai usor usor pe nesimtite ca pana la urma pe la ora 7.30 sa vina hotarate. Am sunat-o pe prietena noastra, am trezit-o pe Nadya si le-am lasat pe ele amundoua sa manance sa se imbrace si sa mearga la cresa. Intre timp, chiar innainte sa realizez, contractiile veneau din ce in ce mai hotarate. Abia mai puteam merge prin casa si pe la 8 jumate am sunat moasa. Am mai facut doua ture prin casa, iar cand a venit moasa am reusit cu greu sa merg pana la usa. Eu si sotul ne-am uitat unu la altul si am stiut imediat... de acum nu mai dureaza mult... asta o simteam amundoi. Cu moasa dupa noi "fuga repede" in pat, control si intr-adevar 6 centimetri... Nici nu am avut timp sa ma dezmeticesc bine, sase centimetri? Deja? Adica mai dureaza cel mult cateva ore? Parca nu-mi venea sa cred. Intre timp a sosit si prietena mea de la cresa si a venit alaturi de noi. Din momentul acela am mai facut doar doua ture prin casa dupa care ajunsa la capatul puterilor m-am refugiat in pat, alaturi de omu' meu si prietena noastra. Intre contractii aveam timp sa ne mai furam un zambet unul altuia si atat... pe la 10.00 contractiile se incrancenasera si pareau sa nu se mai opreasca. Ne tineam toti trei de mana si singurul lucru la care ma gandeam era ce bine e sa iti poti impartasi momentele supreme in viata cu cei dragi... si ca toti trei vom fi partasi la o minune, o minune a noastra care va fi si un pic a ei... si in momentul in care parca nu imi mai puteam urmari gandurile am auzit moasa spunandu-mi ca pot impinge. Si mi-am adunat toate puterile si am impins... cateva clipe si ne vom tine bebelusul in brate... apoi liniste, contractia trecuse. Aveam timp sa respiram, sa ne strangem mainile... si inca o data, din toate puterile, parca impingeam toti trei... apoi liniste. Sotul se uita nerabdator sa vada daca a iesit cap'sorul...la care moasa se apuca de spus poante... si cand sa rad si eu mai cu pofta a mai pornit o contractie... moment in care o aud pe moasa spunand sa astept, sa nu imping. Ne-am tinut toti trei rasuflarea...asta nu era de bine... doar trebuia sa imping? de ce sa astept? In acelasi moment ne spune moasa ca bb are cordonul ombilical infasurat in jurul gtului de doua ori si ca trebuie sa ascult bine la instructiile pe care mi le da. Era o liniste infioratoare... cred ca in clipele alea si uitasem sa respiram...O contractie noua. Acum impinge! Stop! Respira adanc si asteapta!Foarte bine! Asa... Totul se petrecea in jurul meu ca intr-un film surdo-mut. Auzeam doar voceam moasei. O alta contractie. Acum cu toate puterile tale! si apoi liniste. Desi bb se nascuse nu auzeam nici un scancet. In clipa urmatoare ma intindeam spre bb care era intins in pat, albastrui si nemiscat. Moasa l-a luat imediat si a inceput sa il fractioneze. Ni l-a dat noua sa il frectionam si a scos sticla de oxigen. BB nu avea aer, din cauza ca fusese strans in jurul gatului de cordonul ombilical acesta a trebuit taiat innainte ca el sa se nasca. Am trecut prin cele mai cumplite momente din viata noastra, teama de a pierde o minune innainte de a o avea. Dar dupa cateva clipe bb a inceput sa scanceasca, si am plans si noi impreuna cu el... pentru ca in acelasi moment am vazut ca era un baietel, Sammy. Prietena noastra i-a taiat buricul (ce mai ramasese de fapt)si l-a imbracat. La ora 10.29 s-a nascut Sammy, acasa, in cuibusorul nostru cald, inconjurat de cei ce il iubesc si il vor iubi intotdeauna. Ce a urmat am urmarit ca prin transa, Sammy a baut din primele clipe puternic la san, ne-a privit curios pe toti si apoi a adormit linistit in brate la tatal lui.

Dupa ce mi-am facut dus si dupa ce au curatat camera ne-am cuibarit toti trei in pat cu Sammy intre noi si nu ne venea sa credem ce minune dormea intre noi... si ce momente deosebite ne-a oferit in doar cele cateva ore de viata. Si in urmatoarele zile dormitorul a fost "cartierul general" acolo in pat cu Sammy in brate am primit o gramada de prieteni care veneau sa ne vada, am mancat, am stat de vorba, am ras si am plans impreuna. Zilele, saptamanile, lunile au trecut si cateodata eu si prietena mea ne mai cuibarim in varful patului, mai ales cand il am pe sammy la san si depanam, si mai radem si mai plangem impreuna... Iar Sammy, el ne v-a lega pentru totdeuna intr-un mod special.

 

Astea au fost povestile nasterilor mele, acasa si in spital... ambele nasteri usoare, fara complicatii si mai ales in mediu prietenesc, cald si intim. Desi nasterea in spital a fost placuta, ingrijirea impecabila si conditiile deosebite as alege la orice moment nasterea acasa... in intimitatea si caldura propriului cuib. Si realizez ca asta se poate numai in situatia in care sistemul medical este in asa fel incat nasterea acasa sa poata decurge in siguranta... chiar si in conditiile in care pot aparea complicatii.

 

As vrea sa stiu ce experiente aveti voi sau alte mame cu nasterea acasa. Si inca ceva ce mi-a starnit curiozitatea este ca aud des ca tatii nu ar trebui sa fie prezenti la nastere din diferite motive. Voi ce credeti? Mie nici nu mi-ar trece prin cap sa nasc fara sot, nu stiu daca as fi in stare fara sprijinul lui...id="red">

 

Multumesc pentru rabdarea de a citi, realizez ca a devenit un mesaj kilometric...si va astept reactiile.

Intre timp multa sanatate voua si la copilasi!

 

Muc cel mic, [bibe]Sammy & Nadya

[pisik 4ever]

emotionanta povestea ta, muc cel mic... mi-au dat lacrimile...

 

aici (in franta) nu se mai practica deloc sistemul asta, si astazi sunt f rare moasele ce accepta sa vina acasa. dar la maternitate tati are voie sa stea tot timpul, asa ca tot e bine. si noi am avut probleme cu cordonul ombilical si am fost direct la cezariana. Cred ca daca eram prin 1900 poate nu eram nici eu nici ea in viata in ziua de azi.

 

You're unique. Just like anyone else.

... si [copil] bursuca 08.05.05

[korryna]

Felicitari pentru cei 2 copilasi ai tai, nascuti intr-un mediu atat de cald.

Eu din pacate nu pot sa va impartasesc experienta mea, pentru ca mai am inca 3 saptamani pana sa se intample. In schimb toata durata sarcini m-am uitat pe Discovery channel si alte canale englezesti la experentia nasteri acasa si mi s-a parut ca era alesa mai ales de femile care nu erau la prima nastere, deci stiau cam ce ar trebui sa urmeze si moasele sunt super competente.

 

Dar spre marea mea suparare in Romania, sau cel putin in Timisoara, nu poate naste decat intr-un fel: la spital, pe patul ginecologic, iar tata nu este lasat in spital. ( decat daca mituieste portarul)

Iar mentalitatea majoritati e ca bebelusul mai bine sta separat de mama in primele zile, ca sa poata mama sa se odihneasca. Iar epiziotmia e aproape obligatorie :-(

 

Recunosc ca am emotii, dar sper sa revin cu povestiri la fel calde despre nastere cum au fost ale tale, si nu povesti horror din Romania medievala

[ellen]

Foarte frumos! Tare mult mi-a placut cum ai povestit cele 2 nasteri.

Sa va traiasca micutii si sa va aduca numai bucurii.

 

[flo] Elena & [copil]Alexandra (25.09.2004) 1 Anisor

 

 

Povestea Alexutei

[danielac]

Foarte frumos ai povestit!

 

 

[*]Fetita mea Diana-Maria, nascuta pe 24.10.2001 [*] http://www.babiesonline.com/babies/f/fatamea

http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=diana+nou&mid=201&cid=1072

paginuta personala:

http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=danielac

[aime]

E X T R A O R D I N A R A P O V E S T E !!!!id="blue">

 

mi-a smuls lacrimi si mi-a adus aminte de sentimentul nemaiintalnit... acela de ati tine copilul ptr prima data in brate...

ce bine ca poti sa ai si asemenea prieteni....

[flo] ptr prietena ta si [flo][flo][flo] ptr tine.

 

mamiid="blue">[9cer] de [bibe]vladut(15 nov.2004)id="blue">id="size1">

[anamari]

superba poveste...

 

eu am nascut de ambele dati la spital, si de ambele dati nasterea a fost indusa-de la un anumit moment...am nascut cu perfuzii in mana si nu s-a prea pus problema de plimbat prin casa...

 

aici sunt mamici care aleg sa nasca acasa, dar moasa trebuie sa fie prezentat tot timpul...mie insa parca mi-ar fi cumva frica de nascut acasa...

 

anamaria-lia-21.10.2004 si alex -24.08.1993 si samburelul de decembrie 2005-33

id="blue">

poze de copii cuminti

 

povestea lui alex, povestea liei, povestea noastra

Puterea corupe. Puterea absoluta corupe absolut